ICCJ. Decizia nr. 5671/2006. Penal

Prin sentința penală nr. 49/ S din 17 august 2006 Tribunalul pentru Minori Brașov, a condamnat pe inculpatul D.A. pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie față de 2 părți vătămate (minori) și cu acordare de circumstanțe atenuante (prin aplicarea art. 74 și 76 C. pen.) la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare.

După contopirea pedepselor, s-a dispus ca inculpatul să execute, pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 17 martie 2006 la zi.

Inculpatul nemulțumit de această hotărâre, a declarat apel.

în această fază procesuală fiind, Curtea de Apel Brașov prin încheierea din 20 septembrie 2006, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului apelant, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri privative de libertate, potrivit art. 3002și 160b C. proc. pen. și art. 5 lit. c) din C.E.D.O.

Inculpatul nemulțumit de această dispoziție, luată prin încheierea din 20 septembrie 2006 de către Curtea de Apel Brașov, a declarat recursul de față, nemotivat în scris.

în susținerea orală a recursului, apărătorul inculpatului a cerut a se vedea că, în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive și că deci ar putea fi judecat în continuare, în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului și încheierea atacată în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea, reține că, măsura dispusă este temeinică și legală și ca atare, va fi menținută.

Astfel, se constată că, inculpatul prin violență și amenințare a deposedat de bani și bunuri pe cele 2 părți vătămate și pe timpul nopții, așa încât cele două fapte, de tâlhărie, sunt infracțiuni deosebit de grave și în aceste condiții lăsarea în libertate a recurentului prezintă cu adevărat un pericol concret pentru ordinea publică, membrilor societății fiindu-le indusă temerea și sentimentul justificat de nesiguranță personală.

Așa fiind, corect și legal s-a apreciat că, nu se impune deocamdată lăsarea în libertate a inculpatului atâta vreme cât se mențin temeiurile de la data arestării și prevăzute de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen.

în consecință, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5671/2006. Penal