ICCJ. Decizia nr. 5742/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 350 din 29 martie 2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din rechizitoriu din art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 2 alin. (1) și (2) și respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.S.H., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 250 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 21 decembrie 2005 la zi.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,58 grame opiu, 4,65 rezină cannabis și 5,20 grame rezidu, după arderea opiumului rămas după efectuarea analizelor de laborator.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 8 iulie 2005 la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București a fost înregistrată sesizarea organelor de poliție din care reieșea că în municipiul București s-a constituit o rețea de traficanți de droguri, opium, alcătuită din cetățeni iranieni ce distribuie opiu pentru consumul comunității iraniene.
Din informațiile obținute de organele de poliție a reieșit că rețeaua este constituită din cetățenii iranieni M.S., F.A. și colaboratorul acesteia, numitul M.
Ulterior, pe parcursul cercetărilor numitul M. a fost identificat în persoana inculpatului B.S.H.
întrucât obținerea de noi date și informații cu privire la săvârșirea faptei și la identificarea precisă a persoanelor din rețea impunea introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire M.N., nume de cod și a colaboratorului acestuia I.M., nume de cod și autorizarea procurării unei cantități de 50 grame opiu de la coordonatorul rețelei cunoscut sub numele de M. și identificat în persoana inculpatului B.S.H.
în baza acestei autorizații la 29 august 2005, investigatorul sub acoperire M.N. s-a deplasat cu colaboratoarea sa I.M. la reședința inculpatului B.S.H. După verificarea zonei, investigatorul a înmânat colaboratoarei suma de 16 milioane lei în vederea procurării unei cantități de opiu. Colaboratoarea a pătruns în locuința inculpatului unde a stat circa 20 minute. La ieșire aceasta a înmânat investigatorului o folie de plastic transparentă cu o substanță brun roșcată și suma de 4 milioane lei afirmând că a cumpărat de la M. cantitatea de 30 grame opiu pentru suma de 12 milioane lei.
Substanța brun roșcată a fost trimisă pentru expertizare la I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 217689 din 30 august 2005 s-a stabilit că substanța este opiu și are masa de 30,65 grame, făcând parte din tabelul anexă 2 din Legea nr. 143/2000.
Cu ocazia audierii colaboratoarei I.M. aceasta a arătat că îl cunoaște pe inculpat de mai mulți ani fiind într-un cerc comun de cunoștințe. în luna august 2005 inculpatul a avut o convorbire cu colaboratoarea cerându-i să treacă pe la locuința sa pentru a-i vinde o cantitate de opiu cunoscând-o ca fiind consumatoare.
Ulterior, datorită apariției unor disensiuni între colaboratoare și inculpat, au dus la excluderea acesteia din cercul său de cunoștințe, nu s-au mai putut obține informații și nu s-a mai putut efectua cumpărarea autorizată a cantității de un k opiu.
Acest aspect a dus și la imposibilitatea obținerii de alte date și indicii cu privire la activitatea și gradul de implicare în săvârșirea faptei a numiților M.S., F.A. și G.Z. au făcut obiectul sesizării inițiale. Sub acest aspect s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de sus-numiții.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social ridicat, atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptei, lipsa antecedentelor penale.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.
Sentința penală pronunțată de Tribunalul București a fost atacată cu apel și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Parchetul critică hotărârea instanței de fond arătând că aceasta a făcut grave erori în interpretarea probelor administrate în cauză și a stabilit greșit situația de fapt, iar în final a pronunțat o sentință nelegală, achitarea inculpatului fiind greșită.
Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 488/ A din 22 iunie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul B.S.H. împotriva sentinței penale nr. 350 din 29 martie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Desființează, în parte, sentința penală și rejudecând în fond:
în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S.H. la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 21 decembrie 2005, la zi.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe.
Nemulțumiți și de această decizie, în termenul legal, parchetul și inculpatul au declarat recurs, reluând motivele invocate de fiecare, prin apelurile formulate. în plus parchetul critică decizia și sub aspectul neconcordanței dintre dispozitivul acesteia și minuta hotărârii pronunțate.
Curtea, după verificarea deciziei atacate, a minutei acesteia, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, urmează a vedea că, acestea sunt fondate, doar în parte și doar pentru motivele ce au prioritate celorlalte și astfel în limita celor ce se vor analiza, se vor admite.
Văzând că dispozitivul deciziei atacate, nu este oglinda fidelă a, minutei, după cum o prevede art. 309 alin. (1) C. proc. pen., motivul invocat de parchet în acest sens, se reține ca fondat.
Potrivit textului enunțat, rezultatul deliberării este unic și se consemnează numai în, minută.
Așa fiind și văzând că, minuta, nu cuprinde mențiunea _. "aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., includerea acestei arătări în dispozitivul deciziei atacate este nelegală și reprezintă un adaos efectiv la minută.
Drept urmare, apare și contradicția între motivarea deciziei atacate și dispozitivul acesteia, ce nu putea să cuprindă motivarea circumstanțelor atenuante deoarece aplicarea prevederilor art. 74 - art. 76 C. pen., nu există în minuta deciziei.
Apoi, se mai constată că în motivarea deciziei se strecoară inexactități și cu privire la motivarea "pretinselor circumstanțe atenuante" ce le recunoaște, instanța de apel și determinate, printre altele și de adresa de invitare a inculpatului pentru data de 16 septembrie 2006, în loc de 14 septembrie 2006, "pentru acordarea cetățeniei române".
Aceasta se va reține nu numai cu privire la eroarea comisă asupra date ci și cu privire la motivul invitării inculpatului la Biroul Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și care în realitate a fost de verificarea condițiilor cerute de lege pentru soluționarea cererii sale de acordare a cetățeniei române.
în realitate, inculpatul nu a fost invitat decât pentru verificarea actelor premergătoare întocmirii dosarului de acordarea cetățeniei și nu pentru depunerea jurământului de acordare a cetățeniei române, ca drept urmare a pretinsei "conduite foarte bune în societate", după cum eronat se reține în motivare.
Subliniem aceste date, fiind esențiale în rezolvarea problemei de drept, a conținutului pedepsei accesorii, ce i s-a aplicat inculpatului deși este cetățean străin și nu poate avea (această pedeapsă) decât un conținut restrâns.
în consecință, în limita celor examinate, Curtea, apreciază că ambele recursuri sunt fondate și aflându-ne în situația cazului de casare prevăzută de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., acestea se vor admite ca atare, se va casa decizia atacată în parte și se va trimite cauza, spre rejudecarea doar a apelului declarat de inculpat la Curtea de Apel București, secția I penală.
Toate celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate se vor menține.
în baza art. 381 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5671/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5762/2006. Penal → |
|---|
