ICCJ. Decizia nr. 5668/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință de la 14 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 7038/2/2006 (nr. vechi nr. 2253/2006) s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.V.C. și a inculpatului Z.S.A.
Astfel, curtea de apel având în vedere dispozițiile art. 160b raportat la art. 3002C. proc. pen. și art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O. a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în continuare privarea de libertate și a menținut starea de arest a acestora.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.S.A. care, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpatul Z.S.A. este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr. 213 din 5 iunie 2006 a Tribunalului Giurgiu (dosar nr. 534/2006) s-a reținut că inculpații M.V.C. și Z.S.A., în seara zilei de 10 februarie 2006 i-au aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i acestuia vătămări care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, după care l-au deposedat pe acesta de bunuri și bani, făcându-se astfel vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
împotriva sentinței sus-menționate inculpații au declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 7038/2/2006.
La termenul din 14 septembrie 2006, în conformitate cu art. 3002C. proc. pen., instanța verificând temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a constatat că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea lor de libertate.
înalta Curte de Casați și Justiție consideră că în mod corect a apreciat instanța de apel, menținând măsura arestării preventive a inculpaților.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă instanța să dispună arestarea preventivă a inculpatului în conformitate cu normele de procedură interne coroborate cu dispozițiile C.E.D.O. măsură care să fie de natură a asigura și protejarea individului.
în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție constată că au fost respectate dispozițiile interne, respectiv art. 160b raportat la art. 3002C. proc. pen. cât și dispozițiile C.E.D.O., respectiv art. 5 paragraful 1 lit. c). Astfel, în conformitate cu art. 5 paragraful 1 lit. c) C.E.D.O. o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității competente, atunci când există motive verosimile a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune.
Verificând actele dosarului înalta Curte de Casație și Justiție constată că temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z.S.A. este art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen. în ceea ce privește cerințele art. 148 lit. h) C. proc. pen., Curtea apreciază că în raport de modul de săvârșire a faptei, de împrejurările în care s-a săvârșit, precum și de atitudinea adoptată ulterior de inculpat, care au încercat să distrugă o parte din bunurile sustrase pentru a nu fi găsite, sunt probe certe că lăsarea acestora în libertate reprezintă un pericol concret și real pentru ordinea publică.
Totodată, Curtea reține că inculpatul Z.S.A. este recidivist, fiind astfel aplicabile prevederile lit. f) art. 148 C. proc. pen., trecutul său infracțional arătând atitudinea pe care acesta o are față de valorile sociale ocrotite.
Față de cele învederate înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a inculpatului Z.S.A. și va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5669/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5671/2006. Penal → |
|---|
