ICCJ. Decizia nr. 947/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

Prin încheierea din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 551/2/2006 (nr. vechi 118/2006), s-a dispus, printre altele, respingerea, ca nefondate, a cererilor de revocare a arestării preventive a inculpaților B.I. și D.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, se mențin aceleași temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 139 alin. (2) C. proc. pen., pentru revocarea măsurii preventive.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.T.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 140³alin. (1) C. proc. pen., încheierea prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive, încheierea prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive și încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă pot fi atacate cu recurs de către învinuit sau inculpat și de procuror de instanța superioară, în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă.

Din prevederile acestui text de lege rezultă că încheierea prin care nu se dispune revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, ci se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a acestei măsuri preventive nu poate fi atacată cu recurs în condițiile art. 140³alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, art. 141 alin. (1) C. proc. pen., prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.

Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii dată în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuirea ori încetarea unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive și, ca atare, această încheierii nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile art. 141 C. proc. pen.

în raport cu prevederile art. 140³alin. (1) și ale art. 141 C. proc. pen., a recunoaște calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) și art. 129 din Constituție.

în același timp, s-ar încălca art. 385¹alin. (2) C. proc. pen., în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate separat cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.

Așa fiind, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.T.

Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

← Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Condiții		ICCJ. Decizia nr. 1777/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: