Încăierare. Elemente constitutive. Favorizarea infractorului. Favorizare personală. Acțiune civilă
| Comentarii |
|
1. Infracțiunea de încăierare prevăzută în art. 322 C. pen. presupune existența a două grupări, care săvârșesc acte de violență una asupra celeilalte. Prin urmare, atunci când există numai gruparea inculpaților, iar victimele actelor de violență nu constituie o grupare, neavând cunoștință de intenția inculpaților și reacționând numai pentru a se apăra, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare.2. În cazul favorizării infractorului prevăzută în art. 264 C. pen., partea vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal atât împotriva infractorului favorizat, cât și împotriva favorizatorului, dar numai în cazul favorizării reale, constând în ajutorul dat unui infractor pentru a asigura folosul sau produsul infracțiunii, iar nu și în cazul favorizării personale, atunci când ajutorul a fost dat celui care a săvârșit o infracțiune contra integrității corporale și sănătății, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, întrucât, în acest caz, între acțiunea favorizatorului și prejudiciul cauzat victimei, prin infracțiunea contra integrității corporale și sănătății, nu există legătură de cauzalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 4204 din 30 Iunie 2006
Prin sentința penală nr. 171 din 8 iunie 2005, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul B.E. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., precum și pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (2), a două infracțiuni de vătămare corporală prevăzute în art. 181 alin. (1), a unei infracțiuni de loviri sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen.
Prin aceeași sentință, inculpații O.R., B.C., D.C., C.A., B.D., G.R., B.I., P.M. și S.C. au fost condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (2), a două infracțiuni de vătămare corporală prevăzute în art. 181 alin. (1), a unei infracțiuni de loviri sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., iar inculpatul I.C., pentru favorizarea infractorului prevăzută în art. 264 C. pen.
Totodată, instanța a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumelor de 96.190.000 de lei cu titlu de daune materiale și 70.000.000 de lei cu titlu de daune morale către partea civilă B.F., precum și la plata sumei de 20.584.458 de lei către partea civilă, Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.
Instanța a reținut că, pe fondul unui conflict care a avut loc la 22 iulie 2001 între tinerii din satul R., unde locuiesc părțile vătămate și tinerii din comuna N., unde locuiesc inculpații, la 7 octombrie 2001, inculpații B.E., B.C. și O.R. s-au deplasat la barul din localitatea G., unde se aflau mai mulți tineri din satul R., dintre care inculpatul B.E. i-a recunoscut pe F.A. și L.C., cu care avusese anterior conflictul.
Inculpații menționați s-au deplasat cu autoturismul în comuna N., unde s-au întâlnit cu ceilalți coinculpați și, cu toții, au luat hotărârea să se reîntoarcă la bar pentru a aplica unele corecții părților vătămate, confecționându-și bâte în acest scop.
Cu excepția inculpatului I.C. care a rămas lângă autoturism, toți ceilalți inculpați au pătruns în bar și, conform înțelegerii, au început să lovească părțile vătămate cu bâtele.
Inculpatul B.E. i-a aplicat multiple lovituri cu bâta, cu mare intensitate, părții vătămate L.C. în zona capului și a toracelui, punându-i viața în primejdie. Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Totodată, toți inculpații au lovit cu bâte și lanțuri pe celelalte părți vătămate, producându-le diverse leziuni. Astfel, partea vătămată B.F. a suferit multiple leziuni traumatice pentru a căror vindecare i-au fost necesare 70-80 zile de îngrijiri medicale, precum și o ruptură de splină; partea vătămată B.J. a suferit leziuni la nivelul capului, brațului stâng și toracelui, a căror vindecare a necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale; partea vătămată L.S. a suferit leziuni în zona capului și a toracelui, a căror vindecare a necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată F.A. a suferit leziuni la nivelul coapsei stângi și în regiunea scapulară a căror vindecare a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Acțiunile desfășurate de inculpați au avut ca rezultat devastarea barului, aducându-se astfel atingere bunelor moravuri și producându-se scandal public.
Prin decizia penală nr. 13 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de inculpatul O.R. cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postcondamnatorie și a respins apelurile declarate de ceilalți inculpați.
împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpații au declarat recurs.
Astfel, inculpatul I.C. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitând să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului pentru care a fost condamnat, lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Inculpații D.C., G.R., P.M., C.A., B.C., B.I., B.D. și B.E. au invocat, în principal, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină, în infracțiunea de încăierare prevăzută în art. 322 C. pen., întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine contribuția fiecăruia la producerea consecințelor vătămătoare asupra părților vătămate.
Motivul de recurs invocat de inculpați, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de încăierare prevăzută în art. 322 C. pen., este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de încăierare participarea la o încăierare între mai multe persoane.
Ca atare, infracțiunea prevăzută în art. 322 C. pen. se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane, fapt ce implică existența unor tabere sau grupuri rivale antrenate într-o altercație, în așa fel încât acțiunile participanților se împletesc între ele și sunt greu de delimitat, răspunderea pentru consecințe răsfrângându-se asupra tuturor participanților, indiferent de grupul din care au făcut parte.
Din examinarea materialului probator aflat la dosar rezultă că noțiunea de grup antrenat într-o agresiune poate fi reținută numai în ceea ce privește grupul inculpaților, care s-a reunit în scopul de a aplica o corecție unor tineri din satul R., ce se aflau într-un local public, fără a avea cunoștință de intențiile agresorilor.
împrejurarea că între tinerii din satul R. și grupul inculpaților existau unele tensiuni mai vechi nu poate conduce automat la ideea că părțile vătămate au urmărit o ripostă organizată împotriva inculpaților.
De altfel, inculpații au lovit la întâmplare, pe toți cei aflați în localul public, fără a distinge dacă aceștia sunt din cei cu care se considerau rivali, iar reacția părților vătămate a fost spontană și numai de apărare.
Simplul fapt că săvârșirea actelor de agresiune a aparținut mai multor persoane nu este determinant pentru a concluziona că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 322 C. pen.
în afară de aceasta, organele de anchetă au putut determina obiectiv contribuția fiecărui agresor la consecințele vătămătoare ale faptelor, distingându-se săvârșirea de către inculpatul B.E. a tentativei la infracțiunea de omor calificat asupra părții vătămate L.C., precum și contribuția personală a coinculpaților la vătămările grave sau simple suferite de fiecare parte vătămată.
în consecință, nefiind întrunit nici un element al laturii obiective a infracțiunii de încăierare prevăzută în art. 322 C. pen., nu pot fi primite cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Motivul de recurs invocat de inculpatul I.C., privind achitarea sa pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, este nefondat.
Potrivit art. 264 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Din probatoriile administrate rezultă că inculpatul a contribuit efectiv prin activitatea sa la reunirea grupului infracțional, transportând cu autoturismul o parte dintre inculpați la locul săvârșirii infracțiunii. Chiar dacă inculpatul a susținut că, necunoscând intențiile celorlalți inculpați, nu ar exista concret vreun ajutor dat acestora, poziția sa ulterioară adoptată cu ocazia audierii, când a încercat să canalizeze cercetările pe o pistă falsă, dovedește intenția sa de a zădărnici urmărirea penală.
Așteptând în exteriorul localului la volanul autoturismului revenirea grupului infracțional pe care, de altfel, l-a și transportat în comuna învecinată, inculpatul nu poate să pretindă că nu a știut despre prezența inculpaților în local, așa cum a declarat în fața organelor de anchetă, și că intenția sa a fost de a deruta cercetările și a asigura scăparea făptuitorilor de răspundere penală.
Din oficiu, însă, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul I.C. urmează a fi admis pentru un alt motiv, și anume pentru greșita sa obligare, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata despăgubirilor materiale și morale către părțile civile B.F. și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.
Favorizarea infractorului are caracterul de infracțiune autonomă, de sine stătătoare, de infracțiune conexă, corelativă cu infracțiunea al cărei făptuitor este ajutat, iar nu de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care-i dă ajutor.
Favorizarea poate fi de două tipuri: favorizare personală sau favorizare reală. în speță, favorizarea săvârșită de inculpatul I.C. a fost personală, în sensul îngreunării urmăririi penale, prin furnizarea de date inexacte privitoare la împrejurările cauzei.
Partea vătămată printr-o infracțiune se poate constitui parte civilă în procesul penal și împotriva favorizatorului, dar numai în cazul favorizării reale, adică numai în cazul ajutorului dat unui infractor pentru a asigura folosul sau produsul infracțiunii.
Numai în acest caz condamnatul pentru infracțiunea de favorizare poate fi obligat la plata despăgubirilor civile, în solidar cu autorul sau autorii infracțiunii, și numai în limita bunurilor în legătură cu care s-a comis infracțiunea de favorizare.
Răspunderea civilă în cauzele penale este atrasă numai în limitele consecințelor păgubitoare ale faptelor autorului sau ale participanților și numai în măsura în care prejudiciul a fost provocat de aceștia.
Implicarea, printr-o contribuție personală, în sfera ilicitului penal a altor persoane nu poate atrage răspunderea civilă decât în măsura în care activitatea determinată săvârșită contribuie, fie și indirect, la producerea respectivului prejudiciu.
în speță, prejudiciile cauzate părților civile, B.F. și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, sunt consecința actelor de agresiune săvârșite în mod nemijlocit de toți ceilalți inculpați, neexistând raport de cauzalitate între prejudiciul creat și fapta ulterioară a inculpatului I.C. de a încerca zădărnicirea urmăririi penale.
în consecință, recursul a fost admis numai cu privire la greșita obligare a inculpatului I.C. la plata despăgubirilor către părțile civile B.F. și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.
| ← Circumstanțe reale. Complicitate la infracțiunea de tâlhărie | Avizarea actelor de expertiză medico-legală. Condiții → |
|---|
