Menținere arestării preventive a inculpatului. Temeiuri
| Comentarii |
|
Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța menține arestarea preventivă a inculpatului, fiind suficient să constate existența unuia dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C. proc. pen., întrucât temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, în textul de lege menționat.Prin urmare, dacă instanța a dispus, prin încheiere, menținerea arestării preventive în baza a două dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C. proc. pen., iar după pronunțarea încheierii numai dispoziția care prevedea unul dintre temeiurile în baza căruia s-a menținut arestarea a fost abrogată, încheierea este legală și temeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 5281 din 14 Septembrie 2006
Prin încheierea din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a constatat, în baza art. 3001 alin. (1) și (3) C. proc. pen., ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului S.L.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin care a arătat, între altele, că unul dintre temeiurile ce au justificat arestarea preventivă - infracțiunea flagrantă - a fost eliminat prin voința legiuitorului după pronunțarea încheierii atacate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3001alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, iar potrivit art. 3001alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
în cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. pen. și că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanța sesizată cu judecata cauzei în fond a procedurii prevăzute în art. 3001C. proc. pen.
împrejurarea că, după pronunțarea hotărârii atacate, prin art. I pct. 75 din Legea nr. 356/2006, conținutul art. 148 C. proc. pen. a fost modificat, între altele, prin eliminarea temeiului de arestare preventivă referitor la infracțiunea flagrantă, este lipsită de relevanță câtă vreme nici înainte și nici după modificarea conținutului art. 148 C. proc. pen. temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, suficient fiind, în acest stadiu procesual, să se constate, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) (fostă lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului.
Or, acest din urmă temei prevăzut în textul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent în cauză, așa cum, în mod temeinic, s-a reținut prin încheierea atacată, și, în consecință, recursul a fost respins.
| ← Avizarea actelor de expertiză medico-legală. Condiții | Legitimă apărare. Art. 44 alin. (21) C. pen. → |
|---|
