Legitimă apărare. Art. 44 alin. (2<sup>1</sup>) C. pen.
| Comentarii |
|
Escaladarea unui gard și pătrunderea victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 44 alin. (21) C. pen., dacă victima nu a desfășurat un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) din același cod, iar agresiunea săvârșită de inculpat asupra victimei nu a fost determinată exclusiv de pătrunderea, fără drept, a acesteia pe proprietatea inculpatului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2406 din 12 Aprilie 2006
Prin sentința penală nr. 48 din 8 iunie 2005, Tribunalul Oradea a condamnat pe inculpatul R.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) din același cod.
Instanța a reținut că, la 22 iunie 2003, partea vătămată D.P., aflată în stare de ebrietate, a proferat de la gardul ce despărțea grădina sa de cea a inculpatului insulte la adresa acestuia. Inculpatul a răspuns insultelor părții vătămate, care a escaladat gardul și, trecând în grădina inculpatului, a intrat în curtea acestuia. Inculpatul s-a deplasat în întâmpinarea părții vătămate, s-au îmbrâncit și s-au lovit reciproc cu pumnii, partea vătămată căzând la pământ. Inculpatul a luat din curte un par și a lovit partea vătămată de mai multe ori peste corp și în zona capului, iar apoi a lovit-o cu piciorul.
Partea vătămată a suferit o fractură a osului parietal stâng, comoție cerebrală, fracturi costale și contuzie abdominală, necesitând pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 349 din 9 noiembrie 2005, admițând apelul inculpatului, a desființat sentința și, rejudecând, a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 C. pen.
Instanța de apel a reținut comiterea faptei în legitimă apărare, întrucât partea vătămată a pătruns pe nedrept, prin escaladare, în curtea inculpatului, înarmată cu un cuțit și a încercat să lovească pe inculpat cu un par smuls din gard. în consecință, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile atacului și cele prevăzute în alin. (21) al art. 44 C. pen., referitoare la respingerea pătrunderii fără drept a părții vătămate în imobilul inculpatului, iar riposta inculpatului - care a aplicat multiple lovituri părții vătămate - a fost proporțională cu gravitatea atacului.
Recursul declarat, între alții, de procuror, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 44 C. pen. privind legitima apărare, este fondat.
Din probele administrate în cauză se desprinde concluzia că fapta dedusă judecății nu a fost comisă în stare de legitimă apărare.
Astfel, pe fondul unui conflict mai vechi, partea vătămată și inculpatul au avut un incident verbal, care a degenerat într-o agresiune reciprocă a părților și, doborâtă fiind la pământ, partea vătămată a fost în continuare lovită de inculpat cu parul și picioarele.
în acest context, inculpatul nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, atâta timp cât victima era în imposibilitate de a-l înfrunta, fiind doborâtă la pământ.
în aplicarea art. 44 C. pen., caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci și cu posibilitatea celui atacat de a-l înfrunta.
Or, în speță, din partea victimei nu a existat un atac care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 C. pen., cu atât mai mult cu cât aceasta se afla în stare de ebrietate, iar pe de altă parte, inculpatul a lovit partea vătămată cu parul când acesta nu putea să-l mai înfrunte sau să reprezinte un pericol pentru inculpat.
în schimb, în cauză, există circumstanța atenuantă a provocării atâta timp cât partea vătămată a insultat pe inculpat, a escaladat gardul intrând în curtea și pe proprietatea acestuia și l-a lovit, în condițiile unei agresiuni reciproce.
Escaladarea gardului și intrarea victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură să atragă nici incidența dispozițiilor art. 44 alin. (21) C. pen., în condițiile în care victima nu a desfășurat un atac efectiv, de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) din același cod, iar pe de altă parte, agresiunea nu a fost determinată exclusiv de pătrunderea, fără drept, a părții vătămate pe proprietatea inculpatului. în contextul în care între părți a existat un conflict verbal care a degenerat într-o agresiune reciprocă, situația creată nu a putut surprinde pe inculpat, după felul în care s-au derulat evenimentele și, în consecință, nu poate fi apărat de prezumția instituită prin art. 44 alin. (21) C. pen.
Pentru aceste considerente, soluția de achitare pronunțată în apel este nelegală și netemeinică și, în consecință, recursul a fost admis, decizia pronunțată în apel a fost casată, menținându-se soluția de condamnare și încadrarea juridică a faptei dispuse de prima instanță.
| ← Menținere arestării preventive a inculpatului. Temeiuri | Judecata. Dreptul la un proces echitabil → |
|---|
