Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere adresată direct instanței
Comentarii |
|
Plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată direct instanței, fără parcurgerea procedurii prevăzute în art. 275-278 din același cod, se trimite, potrivit art. art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., organului judiciar competent, și anume prim-procurorului Parchetului sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel, procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorului ierarhic superior. În cazul în care prima instanța a respins o astfel de plângere, ca inadmisibilă, instanța de recurs, admițând recursul, va casa sentința pronunțată de prima instanța și, rejudecând, va dispune trimiterea plângerii la organul judiciar competent.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 6953 din 28 Noiembrie 2006
La 10 iulie 2006 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București plângerea petentului D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 767/P/2005 din 8 iunie 2006 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin sentința nr. 160 din 9 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul a formulat plângerea împotriva rezoluției direct la judecător și nu la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 C. proc. pen.
Recursul declarat de petent este fondat.
Potrivit art. 2781C. proc. pen., persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din același cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen.
Din prevederile art. 2781alin. (1) C. proc. pen. rezultă că plângerea în fața instanței împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, poate fi făcută și este, deci, admisibilă numai după respingerea plângerii formulate, conform art. 275-278 din același cod, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului.
Introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale la prim-procurorul parchetului, procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiție prealabilă prevăzută de lege și, totodată, o etapă obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 2781C. proc. pen.
Prin procedura prevăzută în art. 275-278 C. proc. pen., accesul la instanță este condiționat de parcurgerea etapelor obligatorii, însă, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, condiționarea accesului la justiție nu înseamnă automat îngrădirea acestui drept, întrucât competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor îi revine legiuitorului.
însă, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapele obligatorii și se adresează cu plângerea direct instanței, în scopul evitării încălcării accesului la instanță, soluția ce se impune este dată de prevederile art. 2781alin. (13) C. proc. pen., potrivit cărora plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
Prin modificarea adusă Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 s-a urmărit înlăturarea oricărei piedici de a se adresa instanței, dându-se astfel satisfacție dispozițiilor art. 6 cu referire la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd liberul acces la justiție al oricărei persoane care consideră că drepturile, libertăților sau interesele legitime i-au fost încălcate.
în cauză, în raport cu dispozițiilor art. 281C. proc. pen. cu referire la art. 278 C. proc. pen., competența de soluționare a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale revine procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
în consecință, recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată și, rejudecând, în baza art. 2781alin. (13) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
← Judecata. Dreptul la un proces echitabil | Incompatibilitate. Judecător care a emis mandatul de arestare... → |
---|