Strămutare. Efectele admiterii cererii de strămutare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 60 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care constată că cererea de strămutare este întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin, iar în conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Efectul admiterii cererii de strămutare, constând în desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, întrucât, din interpretarea sistematică a prevederii alin. (2) în raport cu cea cuprinsă în alin. (4) a art. 60 C. proc. pen., rezultă că menţinerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul strămutării. În consecinţă, dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunţate de aceasta fiind declarat recurs, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este desfiinţată, acest efect prevalând asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2272 din 6 Aprilie 2006
Prin sentința penală nr. 833 din 5 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, Judecătoria Strehaia a respins plângerea formulată de petentul R.L. în contradictoriu cu intimații A.E., C.G., B.P., V.D., B.I. și V.P. și a menținut soluțiile dispuse prin rezoluția nr. 262/P/2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.
împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția penală, și având termen de judecată la 6 decembrie, 9 decembrie 2005 și 17 ianuarie 2006.
La ultimul termen de judecată, s-a depus încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea formulată de petentul R.L. și s-a dispus strămutarea pricinii la Judecătoria Caransebeș.
Prin încheierea din 17 ianuarie 2006 s-a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mehedinți a dosarului privind recursul declarat de petent, la care s-a atașat dosarul nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, și înaintarea cauzei la Judecătoria Caransebeș.
Prin sentința penală nr. 138 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Caransebeș a fost declinată competența de soluționare a recursului formulat de petent în favoarea Tribunalului Mehedinți.
în considerentele sentinței, instanța a reținut că prin încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis cererea formulată de petent pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeș și a menținut actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
La data pronunțării acestei încheieri, pe rolul Tribunalului Mehedinți se afla judecarea recursului declarat de petent împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 2395/2005.
Tribunalul Mehedinți nu s-a pronunțat asupra recursului și a trimis dosarul Judecătoriei Caransebeș, atașând și dosarul 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia.
Instanța a constatat că a fost investită atât cu judecarea dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, cât și cu recursul formulat de petent împotriva sentinței penale pronunțate în acest dosar.
Față de dispozițiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen., Judecătoria Caransebeș s-a declarat necompetentă a soluționa recursul formulat de petent și și-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Tribunalului Mehedinți, iar potrivit art. 43 din același cod a sesizat înalta curte de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Caransebeș este competentă să judece cauza, pentru considerentele ce se vor arăta.
în conținutul dispozițiilor art. 60 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod concret procedura de soluționare a cererii de strămutare, precum și efectele soluției de admitere a cererii asupra cauzei care a fost judecată de instanța de la care s-a solicitat strămutarea.
Astfel, "Curtea Supremă de Justiție dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii. în cazul în care găsește cererea întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza se mențin. Această instanță va fi înștiințată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. Dacă instanța la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare."
Din analiza cauzei a rezultat că, prin sentința penală nr. 833 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Strehaia, pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petent în contradictoriu cu intimații A.E., C.G., B.P., V.D., B.I. și V.P., menținându-se soluțiile dispuse prin rezoluția nr. 262/P/2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.
împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, fiind stabilit prim termen de judecată la 6 decembrie 2005, iar ulterior judecarea recursului a fost amânată la 9 decembrie și, respectiv, 17 ianuarie 2006.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, a admis cererea formulată de petent pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, strămutând judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeș și menținând actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Se constată că prin admiterea cererii de strămutare a fost desființată sentința penală nr. 833 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Strehaia pronunțată în dosarul nr. 2395/2005, iar recursul împotriva acestei sentințe aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți nu mai putea fi soluționat, deoarece exista o imposibilitate de verificare a criticilor recurentului în raport cu o sentință desființată, ca urmare a efectului soluției pronunțate în cererea de strămutare.
Așadar, instanța de control judiciar, prin dezinvestirea sa și trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș, nu numai că s-a conformat soluției dispuse de înalta Curte de Casație și Justiție prin admiterea cererii de strămutare, dar a dat o reală eficiență finalității acestei instituții, respectiv asigurarea unei normale desfășurări a procesului penal, în condițiile în care motivele de strămutare invocate de petiționar au fost apreciate ca temeinice prin soluția pronunțată, și prorogarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei unei alte instanțe judecătorești.
De asemenea, înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că efectul soluției de admitere a cererii de strămutare, și anume desființarea hotărârii pronunțate de instanța de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziției de menținere a actelor îndeplinite, deoarece, pe de-o parte, din interpretarea sistematică a dispoziției din alin. (2) în raport cu aceea a alin. (4) a art. 60 C. proc. pen., rezultă că menținerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul instituției strămutării, iar pe de altă parte, cele două dispoziții, respectiv de admitere a cererii de strămutare și de menținere a actelor îndeplinite, în situația în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, apar ca fiind contradictorii, ceea ce ar conduce la imposibilitatea producerii efectelor concrete ale strămutării.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul Mehedinți a trimis cauza Judecătoriei Caransebeș pentru a fi judecată și, în consecință, în baza art. 43 C. proc. pen., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.
| ← Arestarea inculpatului în cursul judecăţii. Cerere de... | ICCJ. Decizia nr. 1906/2006. Penal → |
|---|
