Trafic de influență. Condiții
| Comentarii |
|
Existența infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen. nu presupune existența unei influențe reale a făptuitorului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca influența, pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcționar care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2398 din 12 Aprilie 2006
Prin sentința nr. 933 din 8 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Instanța a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Prin aceiași hotărâre, în baza art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat și inculpatul M.M.
Prima instanță a reținut că, în perioada februarie-martie 2004, denunțătorul V.A. a purtat negocieri privind achiziționarea de fier vechi cu mai multe persoane, între care și inculpatul I.N. întrucât i s-a pretins suma de 15.000 de euro, la 11 martie 2004, V.A. a formulat un denunț penal.
La 18 martie 2004, în cadrul a două discuții telefonice, inculpatul M.M. i-a spus denunțătorului V.A. că inculpatul I.N. este o persoană influentă, ocupând o funcție importantă și că pentru suma de 15.000 de euro, acesta va rezolva achiziționarea de fier vechi de către societatea comercială reprezentată de V.A., în schimbul intervenției solicitând suma de 1.000 de euro, care urma să îi fie dată după încheierea contractului. în urma convorbirilor menționate, V.A. a formulat al doilea denunț.
La 19 martie 2004, V.A., l-a sunat pe inculpatul M.M. căruia i-a spus că are sumele solicitate, cei doi întâlnindu-se ulterior, ocazie cu care M.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.N. comunicându-i că V.A. are banii asupra sa, conform înțelegerii. Inculpatul I.N. s-a întâlnit cu denunțătorul, prin discuțiile purtate creându-i convingerea că este o persoană publică, care ocupă o funcție importantă, cu multe relații, și garantându-i că va interveni la directorul general al RATB și va obține, pentru societatea al cărui director executiv este denunțătorul, un contract de achiziționare de fier vechi.
La 22 martie 2004 denunțătorul V.A. i-a înmânat inculpatului I.N. suma de 12.056 de euro, acesta promițându-i că va merge la directorul general al RATB, urmând să se întoarcă peste 40 de minute și să meargă împreună pentru depunerea documentației, însă la ieșirea din local inculpatul I.N. a fost oprit de procurori, care au realizat procedura prinderii în flagrant. Inculpatul M.M. nu a mai intrat în posesia sumei solicitate.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel procurorul și inculpatul I. N.
Prin decizia nr. 953 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în complet de divergență, a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând cauza în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.M., a aplicat inculpatului I.N. pedeapsa complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și a respins apelul inculpatului I.N.
Recursul declarat, între alții, de inculpatul I.N., prin care a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea de trafic de influență, este nefondat.
Inculpatul I.N. a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență, imputându-i-se că a pretins suma de 15.000 de euro, din care a primit 12.065 de euro de la denunțător, pentru a interveni pe lângă directorul general al RATB, în scopul de a facilita încheierea - în condiții avantajoase - a unui contract de vânzare-cumpărare de fier vechi, de către societatea denunțătorului.
Traficul de influență, așa cum este reglementat în art. 257 C. pen., nu condiționează comiterea faptei de existența unui subiect activ calificat, după cum nici de existența unei influențe reale asupra funcționarului determinat să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Ceea ce însă este necesar pentru existența acestei infracțiuni este - între altele - ca influența de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția.
Or, din probele administrate în cauză rezultă că, în perioada 19 martie 2004 - 22 martie 2004, între denunțător și inculpați s-au purtat discuții în scopul achiziționării de fier vechi de la RATB, că pentru încheierea contractului I.N. trebuia să intervină la directorul general al RATB și că pentru această intervenție urma ca inculpatul I.N. să primească suma de 15.000 de euro, iar inculpatul M.M. suma de 1000 de euro pentru ajutorul dat.
Inculpatul I.N. nu a încercat să dezmintă calitățile mincinoase, ce-i erau atribuite de către inculpatul M.M. și, prin acest procedeu, inculpatul I.N. i-a creat denunțătorului convingerea că pe baza intervenției sale la directorul general al RATB, acesta putea să obțină, după ce plătea suma impusă, contractul de achiziționare a fierului vechi.
Cu privire la competența directorului general al RATB în aprobarea vânzării de fier vechi - în calitatea sa de funcționar asupra căruia subiectul activ a exercitat intervenția - este de subliniat că legea nu condiționează ca acesta să aibă în exclusivitate asemenea atribuții, căci această cerință ar excede prevederilor art. 257 C. pen, fiind suficient ca el să aibă numai anumite sarcini concrete în domeniul respectiv, care pot influența o anumită decizie.
în fapt, rezultă că RATB avea posibilitatea valorificării - prin vânzare - de materiale feroase, iar directorul general avea în competență, între atribuții, și aprobarea vânzării acestor materiale feroase, rezultate din dezmembrări.
în raport cu probele administrate rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, pentru care inculpatul I.N. a fost corect condamnat.
Față de considerentele ce preced, recursul inculpatului I.N. a fost respins, fiind admis numai recursul declarat de procuror cu privire la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen.
| ← Încheiere prin care s-a dispus asupra strămutării. Căi de... | Strămutare. Temeiuri → |
|---|
