ICCJ. Decizia nr. 125/2007. Penal
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 21 octombrie 2004, reclamanta A.F.P.S. 3 a chemat în judecată pe pârâta SC R.T.I. SRL și a solicitat să se constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere a societății pârâte.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3013 din 23 iunie 2005, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Prin decizia comercială nr. 157 din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.
S-a reținut în considerentele deciziei că radierea a avut loc prin încheierea nr. 5346 din 8 mai 2002, înregistrare ce s-a efectuat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 428/2002. Că a admite că dispozițiile acestui act normativ se aplică unor situații juridice preexistente, echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
împotriva acestei decizii reclamanta A.F.P.S. 3 București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii și constatarea nulității de drept a mențiunii de radiere.
A susținut recurenta că Legea nr. 428/2002 nu are mențiuni din care să rezulte că s-ar aplica doar pentru societățile care au fost radiate anterior intrării ei în vigoare, scopul apariției acestei legi fiind îndreptarea și completarea deficiențelor Legii nr. 314/2001 și ale O.U.G. nr. 181/2001 și a da posibilitatea recuperării creanțelor statului și ale altor creditori de la societățile radiate.
S-a invocat că nu se pune problema încălcării principiului neretroactivității legii întrucât Legea nr. 428/2002 dispune în mod imperativ, că este nulă de drept, adică prin efectul legii, mențiunea de radiere a tuturor societăților comerciale pentru care s-a făcut dovada cu înscrisuri că au datorii la bugetul statului sau față de alți creditori.
A dovedit că SC R.T.I. SRL are datorii la bugetul statului.
Prin întâmpinare, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 care prevăd că aceasta este o instituție publică care asigură opozabilitatea față de terți a actelor și faptelor înregistrate în registrul comerțului, în baza unei hotărâri judecătorești.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează:
Prin articolul unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale s-a prevăzut că "radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăți comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Criticile recurentei se referă la o problemă de drept respectiv a principiului neretroactivității legii care a fost reținut de instanța de apel atunci când a stabilit că nu se aplică legea nr. 428/2002 întrucât radierea a avut loc anterior, respectiv prin încheierea nr. 5346 din 8 mai 2005.
Acestui aspect i s-a dat rezolvarea de Curtea Constituțională care a stabilit că legea prin conținutul său a încercat să reactiveze un subiect de drept respectiv societatea radiată, fără nici o referire în ceea ce privește data radierii.
S-a reținut că este o chestiune de aplicare a legii problema constatării nulității de drept.
Pe de altă parte, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României "Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Potrivit acestui principiu, legea nouă nu poate să fie aplicată asupra unor fapte petrecute înainte de intrarea sa în vigoare, ea trebuie să respecte situații juridice definitiv constituite în scopul asigurării stabilității raporturilor juridice.
Cu toate acestea, noua lege se va aplica de la intrarea în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situațiilor juridice ce se vor naște, modifica ori stinge după această dată, ci de regulă și situațiilor juridice în curs de formare, modificare, stingere la data intrării ei în vigoare, precum și efectelor prezente sau viitoare ale unor raporturi juridice trecute.
Pentru considerentele reținute și având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepție, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul declarat de reclamantă, a casat ambele hotărâri și a trimis dosarul Tribunalului București pentru soluționarea în fond a cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 119/2007. Penal → |
|---|
