ICCJ. Decizia nr. 1723/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1723/2007
Dosar nr. 6914/105/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 658 din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul T.S.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinţei prin care a fost condamnat, invocând greşita reţinere a situaţiei de fapt în sensul că nu este autorul infracţiunii ci complice la comiterea acestei fapte, situaţie ce o poate dovedi cu doi martori ce pot fi audiaţi.
Instanţa de fond a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care să schimbe soluţia pronunţată.
Tribunalul a reţinut că solicitările revizuientului vizează mai mult o prelungire a probatoriului, ceea ce nu este posibil într-o cerere de revizuire.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt şi de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că apelul declarat este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 28 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat, T.S.C. care a reiterat motivele formulate în apel şi a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, a fost de fapt complice şi nu autor, aspect pe care-l poate proba prin audierea a doi martori.
În mod corect ambele instanţe au respins ca nefondată cererea de revizuire formulată, reţinând că se solicită probe noi, în completarea celor administrate la judecarea cauzei în fond, iar pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanţele de fond în faţa cărora revizuientul şi-a făcut aceeaşi apărare.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient T.S.C. împotriva deciziei penale nr. 28 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2007. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 121/2007. Penal → |
|---|
