ICCJ. Decizia nr. 121/2007. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 16 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția l penală, în dosarul nr. 4484/87/2006 (nr. vechi 400/2007), a fost menținută starea de arest a inculpatului T.G.S.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 159 a Tribunalului Teleorman, secția penală, inculpatul a fost condamnat, la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
în fapt, s-a stabilit, că în ziua de 21 mai 2006, într-un local, inculpatul a aplicat două lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului părții vătămate S.D., punându-i viața în pericol.
Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.G.S., care a solicitat, în motivele de recurs depuse la dosarul, revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Conform dispozițiilor art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în timp ce se afla într-un local public a exercitat acte de violență cu cuțitul asupra victimei S.D., cauzându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Tribunalul Teleorman, secția penală, prin sentința susmenționată, având în vedere probele de vinovăție administrate a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa privativă de libertate de 7 ani și 6 luni închisoare.
Ținând seama de probele cauzei și de soluția pronunțată de tribunal, înalta Curte consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 de lei a reprezentat onorariul pentru apărătorul din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2707/2007. Penal → |
|---|
