ICCJ. Decizia nr. 4745/2007. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4745/2007
Dosar nr. 2273/40/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) – c) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.A. suma de 1000 lei daune materiale, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime” Iaşi suma de 340,01 lei cheltuieli spitalizare, iar Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 565,70 lei.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat sub nr. 18 în registrul corpuri delicte al tribunalului.
S-a reţinut, că inculpatul B.C. a lucrat ca barman la barul SC Şt.D. SRL din com. Cordăreni, jud. Botoşani, iar în noaptea de 6 august 2005, când era de serviciu în acest bar a fost organizată o discotecă.
În jurul orelor 4,00, victima M.C., împreună cu martorii A.C., L.F.M., R.S.A., T.A., B.I. şi D.A.D. s-au deplasat la discoteca din com. Broscăuţi.
În timpul discotecii, inculpatul a purtat discuţii contradictorii atât cu victima cât şi cu martorul L.F.M., pe motiv că fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, el a refuzat să-i mai servească cu băutură.
Victima şi martorul au ieşit din bar, intenţionând să plece cu autoturismul condus de martorul A.C., dar în stradă, martorul L. l-a lovit cu piciorul pe A.I. şi acesta a început să ţipe.
În apropiere erau martorii P., P.G.A., P.C.I. şi P.M., care strigau la martorul L.F. să-l lase în pace pe A.I.
În acest moment, inculpatul a ieşit din bar, a luat o bâtă de pe geamul de la bar, cu care, după ce a ajuns în stradă, a lovit victima în cap.
Inculpatul, văzând că victima a căzut şi sângerează a spălat-o cu apă dintr-o baltă, după care le-a spus celorlalţi tineri, care o însoţeau să o ia şi să plece.
Victima a fost ajutată să urce în autoturismul condus de A.C. şi transportată la locuinţa sa din com. Broscăuţi.
Întrucât starea victimei s-a înrăutăţit, aceasta a fost transportată la Spitalul municipiului Dorohoi, Spitalul jud. Botoşani şi de aici la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime” Iaşi, unde, pe data de 10 august 2005, a decedat.
Cu ocazia necropsiei s-a constatat; pe cap la nivelul regiunii temporo - occipitale stg. o placă contuză suturată chirurgical, de 6 cm. lungime, pe faţă, la nivelul regiunii zigomatice dr. o excoriaţie acoperită cu o crustă hematică maronie de 1/1.
Din raportul de autopsie medico - legală nr. 1140/ C din 27 septembrie al S.M.L. Iaşi, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi ea s-a datorat traumatismului cranio - cerebral cu fractură de calotă, contuzie, dilacerare cerebrală gravă a hematomului subdural emisferic drept, între leziunile cauzate şi deces, existând legătură de cauzalitate.
După săvârşirea faptelor, inculpatul, a predat organelor de poliţie o bâtă şi a declarat că ea este cea cu care a lovit victima în noaptea de 6/7 august 2005.
Imediat după comiterea faptelor, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost cercetat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul arată că împrejurările comiterii faptei nu au fost corect stabilite de prima instanţă, probele produse în apărarea sa nefiind analizate suficient şi înlăturate motivat, probe care justificau recunoaşterea circumstanţei legale a provocării. Se mai susţine că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de împrejurările comiterii faptei, circumstanţele personale pledând în favoarea sa, iar deosebit de aceasta existau suficiente motive pentru a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă, pentru a se putea atinge scopul pedepsei, având posibilitatea să achite şi despăgubirile civile.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 60 din 16 mai 2007, a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. (în loc de art. 71 şi art. 64 lit. a) – c) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.A. suma de 6.500 lei cu titlu de daune materiale ( în loc de 10.000).
S-a constatat că inculpatul a achitat părţii civile suma de 3.500 lei reprezentând daune materiale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare acestei decizii, iar cheltuielile judiciare din apel, s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C. care prin apărătorul său a cerut desfiinţarea hotărârilor pronunţate şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 74 lit. b) şi c) C. pen., reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate se constată că nu este fondat.
În raport de probatoriul administrat judicios apreciat, starea de fapt reţinută este în deplină concordanţă cu aceasta, încadrarea juridică dată faptei este legală iar vinovăţia inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Pentru a putea conchide că instanţele au comis o gravă eroare de fapt prin nereţinerea scuzei provocări în favoarea inculpatului ar trebui, în urma examinării probelor să se constate că acesta a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Aşadar, una din condiţiile esenţiale pentru situaţia provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este ca tulburarea sau emoţia să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar altă condiţie este ca provocarea să se fi produs printr-o violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, sau printr-o altă acţiune gravă.
Or, în cauză pe baza declaraţiilor martorilor care au asistat la conflict, nu rezultă că între inculpat şi victimă, anterior momentului lovirii ar fi existat vreun conflict. De altfel, chiar dacă ar fi existat vreun incident acesta trebuia să-i provoace inculpatului o tulburare sau emoţie care să justifice acţiunea sa agresivă.
Din aceste declaraţii rezultă că acţiunea inculpatului a fost spontană, iar lovitura aplicată victimei a fost directă şi cu consecinţe fatale.
În cauză, nu pot fi reţinute nici alte împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante, astfel cum a solicitat inculpatul.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei având în vedere gradul de pericol social al faptei, executarea pedepsei în regim de detenţie este singura în măsură să asigure îndreptarea inculpatului.
În concluzie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Urmează a fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3191/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1723/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
