ICCJ. Decizia nr. 2707/2007. Penal
Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 363/57/2007, s-a dispus, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului Ț.V.D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
în motivarea încheierii s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal se justifică menținerea acestei măsuri în condițiile legii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, pe care o consideră greșită și a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat), respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
în consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul Ț.V.D. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
← ICCJ. Decizia nr. 121/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 309/2007. Penal → |
---|