ICCJ. Decizia nr. 3652/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr. 3652/2007
Dosar nr. 6445/1/2007
Şedinţa publică din 11 iulie 2007
Prin încheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 33757/3/2006 (nr. vechi 1162/2007), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului J.P., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/ UP din 6 iunie 2006, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. subzistă şi că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen legal, solicitând judecarea sa în stare de libertate, pe motivul că a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal.
La termenul de astăzi, atât apărătorul inculpatului cât şi recurentul inculpat au lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, inclusiv din perspectiva motivelor de recurs ce pot fi avute în vedere din oficiu, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, verificând temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. a constatat în mod corect că acestea se menţin şi că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod judicios Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză, faţă de natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în stare de libertate putând determina un sentiment de insecuritate pentru comunitate.
Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat de prima instanţă prin sentinţa penală nr. 363/ A din 13 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul beneficiază până la data când hotărârea va deveni definitivă, starea de arest fiind o măsură preventivă dictată de pericolul izvorât din natura şi gravitatea faptei comise.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte consideră că încheierea din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, este legală şi temeinică sub aspectul menţinerii stării de arest a inculpatului J.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. şi la art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., astfel că, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.P. împotriva încheierii din 26 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 33757/3/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3657/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 37/2007. Penal → |
|---|
