ICCJ. Decizia nr. 3657/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală

Decizia nr. 3657/2007

Dosar nr. 6543/1/2007

Şedinţa publică din 11 iulie 2007

Prin încheierea din 6 iulie 2007, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei B.A., aflată în Penitenciarul Bacău, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, în urma unei analize minuţioase, a concluzionat că menţinerea stării de arest preventiv este justificată de buna desfăşurare în continuare a procesului penal şi de neschimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inculpatei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv, măsura obligării inculpatei de a nu părăsi ţara.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că a trecut o perioadă de 10 luni şi jumătate de la data când inculpata a fost arestată, timp suficient pentru o persoană care nu prezintă pericol social concret şi este în vârstă de 57 ani.

În cauză cercetarea penală este avansată şi se apreciază că nu mai există pericol social concret.

Recursul nu este fondat.

Pentru a menţine măsura arestării preventive, instanţa de fond a reţinut în mod corect că între momentul ultimei menţineri a arestării preventive şi data pronunţării încheierii atacate cu prezentul recurs nu au fost administrate probe care să infirme în tot sau în cea mai mare parte, presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Instanţa de fond a analizat dacă subzistă indicii temeinice pentru menţinerea măsurii arestării preventive şi a reţinut, în mod justificat că, în cauză, autodenunţurile, declaraţiile făptuitorilor, declaraţiile martorilor, înscrisurile depuse la dosar, notele de redare a dialogului ambiental interceptat, procesul-verbal de recunoaştere a inculpatei după fotografii, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşa fotografică, interceptările audio şi video, constituie cel puţin indicii temeinice că inculpata a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Din prevederile Convenţiei Europene una din ideile generale care se degajă este ca privaţiunea de libertate să fie limitată în timp, în aşa fel încât, până la soluţionarea definitivă a cauzelor penale, măsurile de prevenţie să aibă o durată cât mai scurtă.

Instanţa de fond, la aprecierea termenului rezonabil a avut în vedere atât complexitatea cauzei cât şi comportamentul inculpatei. Inculpata s-a comportat în timpul procesului penal de aşa manieră încât să pericliteze eficacitatea activităţi judiciare, să îngreuneze stabilirea adevărului.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpata a încercat să se sustragă, aceasta mutându-se la o adresă pe care nu a adus-o la cunoştinţa organelor de urmărire penală, deşi avea obligaţia să o facă. Organele de anchetă i-au comunicat inculpatei în repetate rânduri că pe numele ei s-au emis mandate de aducere la D.N.A., aceasta a refuzat să comunice cu poliţiştii şi să deschidă uşa apartamentului care a fost supravegheat în permanenţă până la data de 24 august 2006.

După declanşarea anchetei penale a încercat să se folosească de autoritatea ce i-o conferă calitatea de magistrat procuror pentru a exercita presiuni asupra persoanelor care au denunţat-o şi a martorilor, încercând „să-i înveţe" ce să declare în faţa organelor judiciare.

Pentru a evita inconveniente de felul celor enumerate mai sus, menţinerea măsurii arestării preventive este un mijloc care asigură eficienţa procesului penal.

Instanţa de fond a făcut o corectă analiză a pericolului social pentru ordinea publică, a cărui existenţă, în adevăr, poate rezulta între altele şi din gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpată, reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni şi din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Această măsură se impune a fi menţinută cu atât mai mult, faţă de împrejurarea că inculpata deşi avea capacitatea şi pregătirea necesară să conştientizeze că prin adoptarea unei atitudini procesuale contrară normelor legale, care sfidează ordinea şi relaţiile sociale normale, poate avea consecinţe pe plan procesual, respectiv intervenţia reală şi efectivă a unei măsuri procesuale, în cauză ivindu-se situaţii a căror evitare impune luarea lor.

În consecinţă, măsura preventivă luată, arestarea inculpatei, nu se impune a fi nici revocată şi nici înlocuită.

În temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.A. împotriva încheierii din 6 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4492/33/2006.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3657/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs