ICCJ. Decizia nr. 611/2007. Penal. Extrădare activă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 611/2007
Dosar nr. 829/1/2007
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel Piteşti, în baza dispoziţiilor art. 45 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.S. cu 30 zile, de la 30 ianuarie 2007 până la 28 februarie 2007, reţinându-se că temeiurile care au fundamentat această măsură impun în continuare privarea de libertate, în raport cu consecinţele extrem de grave ale faptelor pentru care este cercetat de autorităţile italiene, modul de comitere a acestora şi persoana făptuitorului.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând punerea sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există probe certe că ar fi săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat în Italia, iar cetăţenii români nu pot fi extrădaţi.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin încheierea nr. 15F/ F-CC din 21 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4519/46/2006, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile T.S. pe o durată de 18 zile, începând cu 21 noiembrie 2006 până la 8 decembrie 2006, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 28 februarie 2007.
Potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cursul soluţionării cauzei, instanţa, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 zile necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Prima instanţă a reţinut corect, în raport cu prevederile legale invocate, că prelungirea măsurii arestării provizorii este necesară, persoana extrădabilă fiind cercetată de autorităţile italiene pentru infracţiuni extrem de grave, tâlhărie, vătămare corporală, viol, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impunând în continuare privarea de libertate a recurentului.
Persoana extrădabilă a susţinut în recursul său că cetăţenii români nu pot fi extrădaţi şi, pe cale de consecinţă, nu se mai impunea prelungirea măsurii arestării.
Critica formulată este nefondată în raport cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, care prevăd condiţiile în care pot fi extrădaţi cetăţenii români.
Faţă de cele expuse, recursul apare ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4519/46/2006.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 578/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 619/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
