ICCJ. Decizia nr. 1628/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1628/2008
Dosar nr. 85/1372/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov s-au dispus următoarele:
- în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen., formulată de inculpatul T.A.I. prin avocat.
S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 faptei), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 202 alin. (1) C. pen. (5 fapte), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a infracţiunilor de corupţie sexuală (5 fapte) prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul T.A.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (parte vătămată V.A.C.).
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (parte vătămată B.C.A.).
În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat în final inculpatului T.A.I. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului T.A.I. drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, timpul reţinerii din data de 2 noiembrie 2002 şi al arestării preventive a inculpatului T.A.I. începând cu data de 3 noiembrie 2002 până la 31 ianuarie 2003.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 şi 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul T.A.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.N.V. la plata către Spitalul de Copii Braşov a sumei de 3.496.000 ROL (349,6 RON) cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul T.A.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.N.V. la plata cu titlu de daune morale către părţile civile a următoarelor sume:
- 50.000.000 ROL (5000 RON) pentru B.C.A.,
- 50.000.000 ROL (5000 RON) pentru V.A.C., respingând restul pretenţiilor formulate de aceste părţi.
- 30.000.000 ROL (3000 RON) pentru N.G.,
- 30.000.000 ROL (3000 RON) pentru P.V.,
- 30.000.000 ROL (3000 RON) pentru T.B.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.N.V. la plata sumei de 2500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 850 RON, reprezentând onorarii apărător oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a stabilit în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov având nr. 1634/ P din 14 decembrie 2002 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul (minor la acea dată) T.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 fapte), perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. şi corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi a art. 33 lit. a) şi b) C. pen., reţinându-se în actul de sesizare al instanţei că în data de 17 octombrie 2002 inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată minoră V.A.C. la acte de perversiune sexuală, iar în data de 18 octombrie 2002 acelaşi inculpat, prin constrângere, a întreţinut raporturi sexuale orale cu părţile vătămate B.C.A. şi V.A.C. în prezenţa minorilor N.G., P.V. şi T.B.
Prin sentinţa penală nr. 399/2002 a Tribunalului Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului T.A.I., la pedepsele de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. şi, la 2 pedepse a câte 5 ani închisoare pentru comiterea a două infracţiuni prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., fiind reţinute prevederile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru toate faptele. S-a făcut aplicarea art. 33 şi 34 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare la care prima instanţă a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea civilă formulată de C.A.S.J. Braşov, inculpatul fiind obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile formulate de B.C.A. şi V.A.C., prin reprezentanţi legali.
Prin Decizia penală nr. 66/2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpatul T.A.I. şi părţile civile, iar sentinţa penală nr. 399/2002 a fost desfiinţată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea deciziei sus-menţionate s-a constatat că părţi vătămate prin infracţiunile comise de inculpat, prevăzută de art. 202 C. pen., sunt N.G. şi P.V., iar instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei fără a respecta dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., ceea ce a produs minorilor victime, vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin desfiinţarea hotărârii.
Ca urmare a deciziei Curţii de Apel Braşov, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 769/P/2004.
Prin sentinţa penală nr. 605/ S din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpatul T.A.I. a fost condamnat, la două pedepse a câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală în baza art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală, în baza art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., dispunându-se contopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din 2 noiembrie 2002 şi până la 31 ianuarie 2003.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.V. la plata despăgubirilor civile către C.A.S.J. Braşov, B.C., V.A.C., N.G., T.B., P.V., prin reprezentanţi legali, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 7/ Ap/MF din 6 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul T.A.I. şi părţile vătămate V.A.C., B.C., prin reprezentanţi legali, împotriva sentinţei penale nr. 605 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov, care a fost desfiinţată, iar cauza a fost din nou trimisă spre rejudecare Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
S-a reţinut în considerentele deciziei sus-menţionate că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., în sensul că nu s-a conformat hotărârii instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt a rămas cea avută în vedere la soluţionarea apelului. Instanţa de fond a fost sesizată prin rechizitoriu cu o situaţie de fapt pe care aceasta a reţinut-o prin hotărârea apelată, însă a concluzionat greşit că infracţiunea de corupţie sexuală în cauză are caracter instantaneu şi că actele obscene săvârşite asupra mai multor minori constituie unitate naturală.
S-a mai reţinut că nerezolvarea fondului cauzei afectează poziţiile tuturor părţilor apelante, iar competenţa materială de primă instanţă revine Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, ca efect al aplicării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
Ca urmare a desfiinţării cu trimitere a cauzei, dosarul a fost înregistrat sub nr. 62/ P din 24 mai 2005 pe rolul acestei instanţe.
Prin sentinţa penală nr. 5 din 30 ianuarie 2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunile prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 109 C. pen. (2 fapte), art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 109 C. pen. şi art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 109 C. pen. (5 fapte). S-a dispus condamnarea inculpatului T.A.I., la câte 2 pedepse a câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de viol, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală şi, la 5 pedepse a câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de corupţie sexuală. În urma contopirii acestora i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, deci în final i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare. Ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus executarea ei în regim de detenţie, cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din 2 noiembrie 2002 şi până la 31 ianuarie 2003.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.V., la plata despăgubirilor civile către C.A.S.J. Braşov, B.C.A., V.A.C., N.G., T.B., P.V., prin reprezentanţi legali, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În urma apelului formulat de către inculpatul T.A.I., Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 22/ Ap din 24 iulie 2006, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pe motiv că hotărârea este nulă, având în vedere că încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2006 în care au fost consemnate dezbaterile asupra cauzei nu a fost semnată de către judecător, menţionând obligaţia instanţei de fond de a examina cu ocazia rejudecării şi celelalte cereri formulate în apel de către inculpate şi Parchet.
Ca urmare a desfiinţării cu trimitere a cauzei, dosarul a fost înregistrat sub nr. 85/1372/2006 pe rolul acestei instanţe şi cu ocazia rejudecării tribunalul specializat a dispus numirea unui curator pentru partea civilă T.B. fiind numită în această calitate R.M.D., având în vedere că această parte şi inculpatul sunt fraţi, reprezentanţii lor legali fiind părinţii T.C. şi T.V. Totodată, potrivit art. 313 alin. (1) din OUG nr. 72/2006 privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, Spitalul de Copii Braşov s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale C.A.S.J. Braşov.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, inculpatul T.A.I. este fratele părţii vătămate T.B., acesta din urmă fiind cel mai mic ca vârstă. Fratele inculpatului a fost coleg de clasă la Şcoala generală nr. 6 din Braşov cu părţile vătămate V.A.C., B.C., N.G. şi P.V.C.
Locuind în Poiana Braşov, inculpatul s-a împrietenit cu părţile vătămate N.G. şi P.V. În virtutea relaţiilor de colegialitate a părţilor vătămate, V.A.C. şi B.C.A. mergeau uneori la domiciliul lui N.G. pentru a se juca pe calculator.
În data de 17 octombrie 2002, după terminarea programului şcolar, în jurul orelor 17,30, partea vătămată V.A.C. s-a deplasat împreună cu partea vătămată N.G. la domiciliul acesteia din urmă, iar în Poiana Braşov s-au întâlnit întâmplător lângă Complexul Favorit cu inculpatul T.A.I.
Pe drum, intrând în discuţii cu cele două părţi vătămate, inculpatul i-a propus lui V.A.C. să-i producă un orgasm prin excitarea manuală a organului său sexual. Partea vătămată a refuzat şi a început să plângă, astfel încât inculpatul l-a împins în boscheţii de la marginea aleii, obligându-l să-i satisfacă instinctul sexual în acest mod.
Dată fiind diferenţa de vârstă dintre cei doi, tonul folosit de inculpat, locul retras în care s-a petrecut fapta şi dezvoltarea psihică şi fizică a părţii vătămate, voinţa acesteia a fost înfrântă iar partea vătămată a cedat presiunilor inculpatului. Acesta din urmă a ameninţat-o pe partea vătămată, după finalizarea actelor de perversiune sexuală, că în situaţia în care va povesti cuiva cele întâmplate, o va bate.
În ziua următoare, la sfârşitul orelor de curs, părţile vătămate V.A.C., B.C., N.G., P.V.C. s-au deplasat spre staţia de autobuz din Livada Poştei cu scopul de a ajunge în Poiana Braşov pentru a se juca împreună. La plecarea din şcoală aceştia s-au întâlnit şi cu partea vătămată T.B. (fratele inculpatului) şi, ulterior, cu inculpatul T.A.I., care li s-a alăturat.
În Poiana Braşov, părţile vătămate şi inculpatul s-au deplasat la şcoala veche, la propunerea inculpatului, pentru a se juca.
Prin ameninţarea în sensul aruncării de pe şosea, dacă nu se supune, inculpatul l-a obligat pe V.A.C. la întreţinerea unui raport sexual oral şi la producerea orgasmului prin excitarea organului său sexual. Apoi, inculpatul a obligat-o şi pe partea vătămată B.C. să întreţină un raport sexual oral, ameninţând-o că o aruncă de pe şosea dacă nu se supune. În acest sens inculpatul a împins-o pe partea vătămată la marginea acoperişului şcolii, ţinând-o de haine şi trăgând-o imediat înapoi.
Şocul produs la vizualizarea raportului sexual anterior şi ameninţările exercitate de inculpat, au determinat-o pe partea vătămată să nu mai opună rezistenţă şi să nu fugă.
Inculpatul i-a pretins părţii vătămate B.C. să-l satisfacă în acelaşi mod şi pe fratele său, T.B., în vârstă de 12 ani, astfel că partea vătămată a întreţinut raport sexual şi cu acesta.
Deşi părţile vătămate au încercat să plece, inculpatul s-a opus, însă la un moment dat, profitând de apariţia în zonă a martorului Z.I. care l-a strigat pe inculpat, părţile vătămate N.G. şi P.V.C. au plecat spre domiciliile lor. Inculpatul a rămas în continuare pe acoperiş împreună cu fratele său, cu V.A.C. şi B.C., permiţându-le celor doi să părăsească locul faptei după ce martorul Z.I. a plecat.
Ca urmare a celor întâmplate, în perioada 21 octombrie 2002 - 25 octombrie 2002, partea vătămată B.C. a fost internat în spitalul de pediatrie, prezentând reacţii de vomă, vărsături, cefalee şi dureri abdominale, după cum reiese din actele medicale depuse la dosar; foaie de observaţie, scrisoare medicală şi rezultatele investigaţiilor.
În săptămâna următoare celei în care au fost săvârşite faptele, colegii părţilor vătămate V.A.C. şi B.C. au aflat de cele întâmplate de la colegul lor N.G., părţile vătămate fiind subiect de discuţii şi umilinţe din partea anturajului, ceea ce a avut repercursiuni asupra stării de sănătate a părţii vătămate B.C.
Starea de fapt reţinută rezultă din examinarea materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpatului, ale părţilor vătămate, declaraţii ale reprezentanţilor legali ai părţilor vătămate, declaraţii ale martorilor, acte medicale.
Deşi inculpatul T.A.I. a recunoscut săvârşirea faptelor, cu precizarea că nu le-a ameninţat deloc pe părţile vătămate în datele de 17 octombrie 2002 şi 18 octombrie 2002, ci acestea au fost de acord să pună în aplicare propunerile sale, a menţionat că în data de 17 octombrie 2002 V.A.C. i-a spus că îi este frică, iar când i-a direcţionat mâna acestuia spre organul său genital se smucea. De asemenea, în data de 18 octombrie 2002, N. şi S. se prefăceau că vor să îl arunce pe B.C. de pe şcoală, iar el le-a zis părţilor vătămate să nu spună nimănui despre cele întâmplate pentru a nu se face de râs. Aceste afirmaţii se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate B.C.; V.A.C., P.V. şi N.G., care au susţinut că au fost ameninţate.
Împotriva sentinţei penale nr. 34 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov a declarat apel inculpatul T.A.I., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în aceea de raport sexual cu un minor, dat fiind că lipseşte constrângerea morală sau fizică şi pentru acelaşi considerent, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 197/ Ap din 27 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 85/1372/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul T.A.I. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea sa pentru cele două infracţiuni de viol, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor prevăzută de art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Susţinerea inculpatului că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vio, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., este lipsită de conţinut, din probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţelor de judecată, rezultând, fără putinţă de tăgadă vinovăţia acestuia.
Astfel, declaraţiile părţilor vătămate V.A.C. (11 ani) şi B.C. (10 ani) care se coroborează cu declaraţiile martorilor N.G., P.V. şi T.B., confirmă faptul că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale orale, prin constrângere psihică şi ameninţare.
De altfel şi inculpatul prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a „speriat" pe B.C., înainte de a întreţine actul sexual, că-l va da jos de pe acoperiş pe creanga unui copac aflat în apropierea şcolii.
Nejustificată este şi solicitarea inculpatului făcută prin apărătorul desemnat din oficiu de a i se reduce pedeapsa şi de a i se face aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de cercetare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Înalta Curte constată că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unor infracţiuni grave, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.I. împotriva deciziei penale nr. 197/ A din 27 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1698/2008. Penal → |
|---|
