ICCJ. Decizia nr. 1641/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1641/2008
Dosar nr. 7237/2/2007
Şedinţa publică din 12 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268 din 18 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 7237/2/2007 (2403/2007) s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul E.N. împotriva rezoluţiei din 13 februarie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 2451/P/2005. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Petiţionarul E.N. a formulat mai multe plângeri penale împotriva intimaţilor l.I., D.Şt., A.C., I.I. şi Şt.G. solicitând efectuarea de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (1) C. pen., constând în aceea că prin acţiunile lor au contribuit, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, la înfiinţarea pe nedrept a unei popriri pe pensia sa.
În urma verificărilor efectuate, prin rezoluţia din 13 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, dată în dosarul nr. 2451/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii l.I., D.Şt., A.C., I.I. şi Şt.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 291 şi art. 215 alin. (l) C. pen., constatându-se că aceştia şi-au exercitat în mod corect şi în conformitate cu dispoziţiile legale îndatoririle de serviciu.
În considerentele rezoluţiei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 759 din 8 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 5036/2000, rămasă definitivă şi irevocabilă, pârâtul E.N. a fost obligat să plătească reclamantului E.P. suma de 204,90 lei cu titlu de sultă şi suma de 258,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 25 august 2005 E.P. a formulat o cerere către executorul judecătoresc l.I. , prin care a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 759/2002 a Judecătoriei Giurgiu, obiectul executării fiind recuperarea sumelor datorate conform sentinţei, a cheltuielilor de transport şi a onorariului de executare.
La data de 30 august 2005, prin încheierea din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu.
În baza acestor hotărâri, executorul judecătoresc l.I. a comunicat C.P. Giurgiu, înfiinţarea popririi pe pensia debitorului E.N., până la concurenţa sumei de 606 lei, repretentând creanţa datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare şi titlu onorariu executare.
Începând cu data de 1 octombrie 2005, C.P. Giurgiu a stabilit rate lunare de 80 lei pentru acoperirea creanţelor pe care E.N. le datora numitului E.P., până la concurenţa sumei de 606 lei.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăriri penale a formulat plângere petiţionarul E.N., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 111/11/2/2007 din 23 aprilie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.
La data de 28 mai 2007 petiţionarul E.N. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 245l/P/2005 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. 5438/236/2007.
Prin sentinţa penală nr. 1546 din 29 august 2007, Judecătoria Giurgiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că intimatul l.I. este executor judecătoresc, fiind incidente dispoziţiile art. 28 lit. b) C. proc. pen.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 7237/2/2007, având prim termen de judecată la 30 octombrie 2007.
Examinând plângerea formulată de petiţionarul E.N., în raport de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a apreciat că aceasta este nefondată întrucât în mod corect procurorul a apreciat că intimaţii l.I., D.Şt., A.C., l.I. şi Şt.G., nu au comis fapte de natură penală, exercitându-şi în mod corect atribuţiile de serviciu ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 759 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei Giurgiu şi a înfiinţării popririi asupra sumei datorate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petiţionarul E.N. a declarat recurs, formulând următoarele critici:
1. numai intimatul l.I. are calitatea de executor judecătoresc, astfel încât se impune disjungerea cauzei, în sensul ca acest intimat să fie judecat de Curtea de Apel Bucureşti, iar ceilalţi, de către Judecătoria Giurgiu.
2. petiţionarul nu a fost legal citat în faţa instanţei de fond.
3. poprirea s-a făcut în condiţii de nelegalitate întrucât petiţionarul E.N. şi L.R. sunt creditori, iar nu debitori ai numitului E.P.
La termenul acordat pentru judecarea recursului, deşi legal citat, recurentul petiţionar nu s-a prezentat pentru susţinerea recursului, însă a depus concluzii scrise în care a reiterat criticile formulate în declaraţia de recurs, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate de recurentul petiţionar, a actelor şi a lucrărilor de la dosar, a sentinţei pronunţate în cauză, dar şi din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Aşa cum în mod judicios s-a reţinut în considerentele sentinţei şi rezoluţiei atacate, analiza întregului material probator administrat în cauză, nu a relevat comiterea de către intimaţi a infracţiunilor reclamate, activitatea desfăşurată de aceştia fiind în deplină concordanţă cu legislaţia în vigoare.
Situaţia de fapt, corect reţinută de prima instanţă, rezidă în faptul că, la 25 august 2005, creditorul E.P. a formulat o cerere către executorul judecătoresc l.I. prin care solicita punerea în executare silită a titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 759 din 8 februarie 2008 a Judecătoriei Giurgiu.
La data de 30 august 2005, prin încheierea din dosarul nr. 6188/148/2005, Judecătoria Giurgiu a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu. În această încheiere apare ca grefier intimata A.C.
În baza acestor hotărâri, executorul judecătoresc l.I. a formulat adresa cu nr. 148/2005 din 13 septembrie 2005 către C.P. Giurgiu prin care dispunea înfiinţarea popririi pe pensia debitorului E.N. până la concurenţa sumei de 606 lei, reprezentând creanţa datorată conform titlului executoriu, taxe judiciare şi titlu onorariu executare.
C.J.P. Giurgiu, ai cărei angajaţi sunt intimaţii l.I., director executiv, Şt.G., director adjunct şi D.Şt., jurist, a înfiinţat poprire pe veniturile realizate din pensia debitorului E.N., începând cu data de 1 octombrie 2005, până la concurenţa sumei de 606 lei, în rate lunare de câte 80 lei.
Având în vedere că acţiunile intimaţilor aşa cum au fost descrise mai sus au fost stabilite şi efectuate în baza legii civile, ele nefiind prevăzute de legea penală ca şi infracţiuni, în mod corect procurorul a apreciat că în cauză este incident art. 10 lit. b) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva intimaţilor.
Activităţile desfăşurate de către intimaţi nu se circumscriu elementelor constitutive ale nici uneia dintre infracţiunile reclamate, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune. De altfel, petiţionarul nici nu a precizat în cadrul plângerii formulate în ce constă fiecare dintre infracţiunile reclamate, evocându-le numai generic.
Împrejurarea că recurentul petiţionar nu este de acord cu procedura de executare silită pornită împotriva sa, întrucât, nu ar avea calitatea de debitor, ci aceea de creditor a numitului E.P., nu poate constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Faptul că între petiţionarul E.N. şi E.P. există şi alte raporturi civile, în care petiţionarul ar avea calitatea de creditor, iar E.P., calitatea de debitor, aşa cum rezultă din încheierea din 14 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 4100/236/206, nu constituie un motiv de nelegalitate a procedurii de executare silită pornită în baza titlului executoriu, sentinţa nr. 759 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei Giurgiu şi a înfiinţării popririi asupra sumei datorate.
Calitatea de creditor se naşte în baza unui titlu care poate fi un contract, hotărâre judecătorească, etc., iar încheierea mai sus amintită nu constituie un titlu, întrucât nu constată existenţa unui drept de creanţă a petiţionarului, ci este o încheiere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. lSS C. proc. civ. Prin urmare, calitatea de aşa zis creditor al petiţionarului, nu este dovedită.
Pe de altă parte, chiar dacă petiţionarul ar avea un drept de creanţă împotriva numitului E.P., această situaţie nu poate atrage anularea procedurii executări silite pornite împotriva petiţionarului, putând conduce la o compensare a creanţelor.
De altfel, petiţionarul îşi putea valorifica nemulţumirile referitoare la titlul executoriu prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind culpa sa faptul că nu a făcut diligentele necesare în acest scop, sentinţa civilă nr. 759 din 28 februarie 2002 devenind definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi nerecurare.
În ce priveşte critica recurentului petiţionar referitoare la necesitatea disjungerii cauzei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Calitatea intimatului I.I. de executor judecătoresc, atrage, potrivit art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 2781 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei în fond în favoarea Curţii de Apel. Deşi calitatea celorlalţi intimaţi ar atrage competenţa de soluţionare a cauzei în fond, în favoarea Judecătoriei Giurgiu, fiind vorba despre a singură rezoluţie unică şi indivizibilă, competenţa de a soluţiona plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale aparţine Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât şi sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la vicierea procedurii de citare cu petiţionarul la judecarea în fond a cauzei. Analizând actele dosarului de fond, Înalta Curte constată că cercetarea judecătorească s-a desfăşurat la 4 termene de judecată, respectiv: 30 octombrie 2007, 20 noiembrie 2007, 4 decembrie 2007 şi respectiv, 18 decembrie 2007. La primele două termene de judecată, pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a petiţionarului E.N. s-a făcut menţiunea că, deşi destinatarul a fost găsit, acesta a refuzat înmânarea, motiv pentru care s-a procedat la afişarea citaţiei.
La termenele din 4 şi respectiv 12 decembrie 2007, petiţionarul a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, făcând totodată precizarea că solicită judecarea cauzei în lipsă. În plus, pentru ultimul termen de judecată, petiţionarul a depus la dosarul cauzei ample concluzii scrise şi înscrisuri.
Prin urmare, procedura de citare a fost legal îndeplinită la judecarea în fond a cauzei, critica recurentului petiţionar dovedindu-se neîntemeiată.
În consecinţă, nefiind fondate criticile formulate de recurentul petiţionar şi cum nu se constată existenţa altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de petiţionarul E.N. împotriva sentinţei penale nr. 268 din 18 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul E.N. împotriva sentinţei penale nr. 268 din 18 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3682/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2064/2008. Penal → |
|---|
