ICCJ. Decizia nr. 3682/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3682/2008
Dosar nr. 396/59/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarii C.R. şi C.R. împotriva rezoluţiilor date în dosarele nr. 501 /P/2007 şi nr. 361/1172/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ie-a desfiinţat şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru redeschiderea urmăririi penale. S-au reţinut, în esenţă, următoarele: Prin plângerea formulată la data de 19 aprilie 2007 la procuror, petiţionarii au sesizat că autori necunoscuţi s-au folosit de înscrisuri falsificate şi s-au prezentat în faţa notarului D.A., care a eliberat certificatul de vacanţă succesorală nr. 1800 din 26 iulie 1993, certificând faptul că, de pe urma defuncţilor L.M., L.I., L.H. şi L.I., nu au rămas legaturi şi moştenitori legali care să fi acceptat succesiunea, astfel că succesiunea a fost declarată vacantă şi a fost predată statului român.
Prin rezoluţia nr. 501/P/2007 din 5 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.A., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., referitor la infracţiunile de prevăzute de art. 215 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarii au formulat plângere, la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 361/ll/2/2008 din 9 aprilie 2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionarii au formulat plângere la instanţă, solicitând desfiinţarea acestora şi restituirea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale faţă de persoana vinovată.
Prin sentinţa nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a admis plângerea petiţionarilor, a desfiinţat ambele rezoluţii atacate şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru redeschiderea urmăririi penale.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele :
În declaraţia dată în faţa instanţei, prin care şi-a precizat obiectul plângerii formulate în scris, prin apărătorul ales, petiţionarul C.R., a învederat că plângerea penală nu se referă la notarul public D.A., ci la persoana care, prezentând acte false, a indus-o în eroare pe notarul D.A., care a eliberat certificatul de constatare a vacanţei succesorale.
Faţă de această precizare şi de menţiunea făcută chiar de procuror în cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în sensul că sesizarea se referă la autori necunoscuţi, instanţa a apreciat că se impune casarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, în vederea identificării autorilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând în principal, admiterea recursului şi casarea sentinţei penale atacate, arătând că în mod greşit s-a dispus admiterea plângerii de către instanţa de fond, în raport cu soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru faptele reclamate.
În subsidiar, procurorul de şedinţă a învederat că, în raport de sesizarea petiţionarilor la instanţa de fond, s-ar impune şi soluţia trimiterii, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, pentru identificarea şi efectuarea cercetărilor cu privire la infracţiunile menţionate în plângere, dat fiind că petiţionarii au precizat că nu contestă soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul parchetului este, în parte, fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, precum şi a susţinerilor petiţionarului C.R. din Şedinţa publică din 11 septembrie 2008 la instanţa de fond, se constată că în cauză se impune casarea sentinţei atacate şi admiterea plângerii petiţionarilor, în sensul celor ce urmează:
Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ şi al oficialităţii, să îndeplinească toate actele necesare soluţionării plângerii cu care a fost investit.
În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale se pot efectua acte premergătoare.
În cadrul acestei faze exterioară procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispoziţiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări referitoare la pretinsele fapte reclamate în conţinutul plângerii.
În cauză, aşa cum rezultă din conţinutul plângerii penale a petiţionarilor aflată la dosarul parchetului, dar şi din manifestarea lor de voinţă exprimată în faţa instanţei de fond, sesizarea acestora s-a referit la «identificarea persoanelor în cauză, cercetarea acestora, trimiterea lor în judecată», «a persoanelor care au prezentat acte necorespunzătoare realităţii de natură a determina pe notar să emită acel certificat», iar nu la săvârşirea de către notar a infracţiunilor reclamate, prevăzute de art. 215, 289 şi 291 C. pen.
Or, în cauză, organele de urmărire penală au efectuat verificări doar faţă de notarul D.A., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Procedând în acest mod, organele de urmărire penală şi-au încălcat obligaţia de a efectua, din oficiu, verificările ce se impuneau pentru identificarea pretinşilor autori necunoscuţi, la care se făcea referire în conţinutul plângerii.
Dar, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi prin aceea că a dispus trimiterea cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Or, redeschiderea urmăririi penale se poate dispune, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., numai în situaţiile în care în cauză a fost începută urmărirea penală, iar ulterior s-a dispus scoaterea ori încetarea urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în cauză se impunea admiterea plângerii petiţionarilor, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, competent material în raport cu obiectul plângerii, în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracţiuni prevăzute de art. 289, art. 291 şi 215 C. pen.
Evident că, în vederea începerii urmăririi penale, organele de urmărire penală vor putea efectua mai întâi verificări cu privire la existenţa infracţiunilor reclamate şi cu privire la identitatea făptuitorilor, iar, apoi, după începerea urmăririi penale, vor trebui să efectueze cercetări prin care să stabilească cert identitatea autorilor acestor infracţiuni, precum şi dacă sunt sau nu temeiuri care să justifice trimiterea lor în judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de parchet, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând, să admită plângerea petiţionarilor, să desfiinţeze rezoluţia atacată şi să trimită cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracţiuni prevăzute de art. 289, art. 291 şi 215 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, admite plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 501/P/2007 din 5 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracţiuni prevăzute de art. 289, art. 291 şi 215 C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
