ICCJ. Decizia nr. 2064/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ >
Decizie nr.2064/2008
Dosar nr. 33363/3/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor si lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penala, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a fost condamnata inculpata B.E. la pedeapsa de 3 ani si 9 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicata inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., pe o durata de 3 ani.
A fost făcuta aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpată cantitatea de 0,30 grame de heroina, rămasă în urma analizelor de laborator şi suma de 426 lei, consemnată pe numele inculpatei la C.E.C., Unitatea Victoria, conform recipisei nr. 1716294/1/19.10/2007.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
La data de 17 ianuarie 2007 inculpata B.E. a vândut o doza de heroina numitului M.L., cu suma de 100 lei, iar în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut, în mod repetat doze de heroina mai multor persoane, pe raza municipiului Bucureşti.
Inculpata a arătat că, în cursul lunii decembrie 2006 a început să vândă heroina, cu suma de 100 lei doza, heroina fiind procurată de la numita L. cu suma de 80 lei pe doză, împrejurare confirmată şi de martorii audiaţi în cauză.
Situaţia de fapt sus arătată rezultă din declaraţiile inculpatei, coroborate cu cele ale martorilor M.L., G.D., G.A. şi C.D., cu procesele verbale de percheziţie, precum şi cu procesul verbal de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331378 din 17 ianuarie 2006.
În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social, generic şi concret, al faptelor săvârşite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârşire, natura infracţiunilor, urmarea produsa, precum şi persoana inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termenul legal inculpata B.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a-şi motiva apelul. Deşi în cauză s-a dispus amânarea în vederea citării acesteia, inculpate nu s-a prezentat şi nu şi-a motivat apelul.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală si pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, menţinând ca temeinică şi legală hotărârea atacată.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpata B.E. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Concluziile apărătorului recurentei inculpate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpata B.E. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanţa de control judiciar, în baza propriului său examen a menţinut hotărârea instanţei de fond, care a stabilit în mod corect situaţia de fapt, realizând o încadrare corespunzătoare acesteia, aducând atingere însă principiului nemijlocirii cercetării judecătoreşti.
Astfel, potrivit art. 289 C. proc. pen., în faza cercetării judecătoreşti, „judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi contradictoriu".
Principiul nemijlocirii presupune deci readministrarea de către instanţa de judecată a tuturor probelor pe baza cărora s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, la termenele stabilite în acest scop, în şedinţă publică, având în vedere si necesitatea respectării principiului contradictorialităţii.
Înalta Curte are astfel în vedere faptul la termenul de judecată din 19 noiembrie 2007, dată la care s-a procedat la audierea inculpatei, aceasta, prin apărătorul său ales a solicitat audierea martorilor ascultaţi în faza urmăririi penale, respectiv a martorului C.D., precum şi încuviinţarea probei cu inscrisuri în circumstanţiere. Faţă de această solicitare, instanţa de fond, a apreciat că probele arătate sunt inutile, având în vedere poziţia de recunoaştere constantă adoptată de inculpată.
Cu referire la cauza de faţă, Înalta Curte reţine şi considerentele hotărârii C.E.D.O." A. contra României (Cererea nr. 28183/03, hotărârea pronunţata la data de 4 octombrie 2007), care arată că inculpatului" trebuie să i se dea posibilitatea să pună întrebări martorilor care susţin acuzarea şi, în acelaşi timp, să propună martori în apărare şi evident, audierea acestora trebuie făcută cu respectarea principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii.
Reţinând că în cauză s-a adus atingere principiului nemijlocirii, fiind totodată încălcat dreptul inculpatei la apărare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, în vederea efectuării cercetării judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta inculpată B.E. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1622 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
