ICCJ. Decizia nr. 1698/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1698/2008
Dosar nr. 316/103/200.
Şedinţa publică din 15 mai 200.
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 145/P din 03 august 2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpatului H.R., la următoarele pedepse:
-3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice;
- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, privind concurenta neloială.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi urm. C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Bucureşti, să plătească cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume, după cum urmează:
- 14.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părţii civile N.I.L. SUA;
- 6.000 lei, din care 3.500 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 2.500 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părţii civile A.S.A. GERMANIA.
- 1.650 Euro, din care 1.100 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 550 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părţii civile P.A.R.S. GERMANIA.
- 1.500 Euro, din care 1. 000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 500 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, părţii civile R.I.L. ANGLIA.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui număr de 117 perechi de pantofi, tip sport, de diferite modele, mărimi şi culori, aflate la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Neamţ.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Bucureşti, să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
H.R., cu domiciliul în Siria, având reşedinţa în Bucureşti, în baza permisului de şedere permanentă, a înfiinţat, în anul 2002, o societate comercială cu răspundere limitată S.I. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, obiectul principal de activitate al societăţii constituindu-l comerţul cu ridicata. în luna decembrie 2005, inculpatul H.R. şi-a înfiinţat un punct de lucru în municipiul Roman, unde a deschis un magazin, prin care comercializa obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.
La data de 17 martie 2006 organele de poliţie ale municipiului Roman au efectuat un control pe linia respectării dispoziţiilor Legii nr. 84/1996, privind mărcile şi indicaţiile geografice, la magazinul aparţinând SC S.I. SRL. Cu ocazia controlului, s-a constatat că în magazin erau expuse la vânzare mai multe articole de încălţăminte, cu însemnele grafice ale firmelor „Nike", „Reebok", „Puma", şi A. Cele 117 perechi de pantofi sport ce purtau însemnele firmelor menţionate au fost ridicate şi prezentate O.J.P.C. Neamţ, pendinte de A.N.P.C., pentru a se stabili dacă sunt produse de firmă sau sunt contrafăcute
În urma efectuării constatării de specialitate, s-a conchis de către organele abilitate că cele 117 perechi de pantofi sport sunt produse contrafăcute, nu sunt însoţite de declaraţii de conformitate, iar preţul lor este cu mult sub preţul produselor originale.
Articolele de încălţăminte contrafăcute au fost depuse la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Neamţ (valoarea bunurilor ridicate fiind de 3.510 RON).
Firmele a căror siglă a fost imprimată pe articolele contrafăcute au făcut dovada înregistrării mărcilor în România, conform Legii nr. 84/1998 şi a obţinerii protecţiei acestora pe teritoriul ţării noastre.
În acelaşi timp, prin reprezentanţii lor din România, firmele N., P, şi R, au formulat plângere prealabilă împotriva administratorului SC S.I. SRL. Acestea au apreciat că interesele le-au fost lezate, iar prin comercializarea unor produse sub nivelul standardului de calitate folosit de firme li s-au adus grave prejudicii de imagine, motiv pentru care s-au constituit părţi civile în procesul penal, solicitând atât daune materiale, cât şi morale.
Inculpatul, în faţa organelor judiciare, inclusiv în faţa instanţei de fond, a declarat că nu a cunoscut că în România este interzis comerţul cu produse contrafăcute şi nu cunoaşte preţul produselor originale. în primă instanţă, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptele de care este învinuit au fost comise fără intenţie.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia a săvârşit faptele fără intenţie, deoarece nu a cunoscut că în România este interzis comerţul cu produse contrafăcute şi nu cunoaşte preţul produselor originale, întrucât nu poate fi invocată necunoaşterea legii.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a apreciat că acţiunile civile exercitate de părţile vătămate-părţi civile sunt întemeiate având în vedere că inculpatul nu a exercitat activitate comercială cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite, aducând grave prejudicii materiale şi de imagine firmelor respective.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 17 din data de 1 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a dispus următoarele:
În baza art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, pentru infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, a condamnat inculpatul H.R. la 1.500 lei amendă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de concurenţă neloială, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.
În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii de 1.500 lei pe durata termenului de încercare de 1 an.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 a dispus confiscarea de la inculpat - în calitate de administrator al SC S.I. SRL a 110 perechi pantofi sport, din care 48 purtând inscripţia "Nike", 41 purtând inscripţia A., 11 purtând inscripţia"Puma" şi 10 purtând inscripţia "Reebok", ridicate conform procesul verbal din 17 martie 2006 şi aflate la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului de Politie a judeţului Neamţ.
În baza art. 85 din Legea nr. 84/1998, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunile civile exercitate de părţile civile şi a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Bucureşti, să plătească daune morale în sumă de 4.000 lei către partea civilă SC N.I.L. SUA, 2.500 lei părţii civile A.S.A. Germania, 550 Euro (sau echivalentul în lei la data executării) părţii civile P.A.R.D.S. Germania şi 500 Euro (sau echivalentul în lei la data executării) părţii civile R.I.L. Anglia.
A respins ca nedovedite cererile de acordare a despăgubirilor materiale formulate de părţile civile A.S.A. Germania, P.A.R.D.S. Germania şi R.I.L. Anglia.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Pe de o parte, din examinarea dispoziţiilor art. 83 lit. a) şi art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 se impune precizarea că, prin aceste două texte, legiuitorul a incriminat două fapte ca fiind infracţiuni distincte, şi nu o singură infracţiune comisă prin două modalităţi, această precizare fiind valabilă şi cu privire la dispoziţiile art. 5 lit. a) şi art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991. Instanţa de apel a menţionat însă că nu poate să reţină patru infracţiuni, deoarece s-ar agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.
Pe de altă parte, subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 şi de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991, este producătorul unui produs deoarece numai acesta, în procesul de producţie, are posibilitatea de a contraface, de a imita sau folosi fără drept o marcă [art. 83 lit. a)] din Lepea 84/1998) ori să folosească o firmă, invenţie, marcă, indicaţie geografică astfel încât să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant [art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991].
Or, în prezenta cauză, reţine prima instanţă, inculpatul nu a făcut decât să pună în circulaţie (în vânzare) pantofi tip sport, produse cu privire la care s-a stabilit că sunt contrafăcute, faptă incriminată atât de dispoziţiile art. 83 lit. c) din Legea 84/1998, cât şi de dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991. Din împrejurarea că cele două texte sunt aproape identice, s-ar putea trage concluzia că ambele dispoziţii incriminează aceeaşi faptă. în realitate, din examinarea obiectului juridic special, rezultă fără echivoc că prin dispoziţiile art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 sunt ocrotite relaţiile privind dreptul asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice, în timp ce prin dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 sunt ocrotite relaţiile comerciale bazate pe onestitate. De aceea, în mod corect s-a reţinut existenta a două infracţiuni dar având în vedere că ele au fost comise printr-o singură acţiune respectiv cea de punere în circulaţie a unui produs, pluralitatea este cea a concursului ideal, şi nu real cum s-a reţinut.
Verificând existenţa celor două infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, curtea de apel a constatat că în cazul celei prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de text şi anume cea de a induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului. Din probele administrate, inclusiv imaginile aflate pe CD, rezultă, fără dubiu, că inculpatul avea un magazin mic, gen "boutique", în vitrina căruia era postat afişul "Ofertă specială" şi preţul de 30 lei.
Este cunoscut, menţionează instanţa de apel, că firmele care sunt părţi civile în prezenta cauză se adresează unui segment de consumatori care urmăresc în primul rând calitatea, preţul ridicat al produselor acestor firme nefiind relevant pentru aceşti consumatori.
Or, produsele comercializate de inculpat se adresează unei alte categorii de consumatori, cu venituri modeste şi pentru care esenţial este preţul, şi nu calitatea. Tocmai din împrejurarea că preţul la care inculpatul a oferit spre vânzare produsele era aproximativ de 10 ori mai mic decât cel practicat de părţile civile, rezultă că un consumator, indiferent din care categorie face parte, nu putea fi indus în eroare, astfel că nu este îndeplinită această condiţie expres prevăzută de lege.
Curtea de apel a apreciat că nu este fondat motivul privind lipsa vinovăţiei, justificat de inculpat prin necunoaşterea legii, deoarece potrivit art. 51 C. pen., necunoaşterea legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
De asemenea, curtea de apel a constatat că nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului referitoare la lipsa sau tardivitatea „plângerii prealabile" la care se referă dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 11/1991 deoarece dispoziţiile acestui articol impun condiţia existenţei plângerii părţii vătămate, iar nu a "plângerii prealabile", ceea ce înseamnă că se referă la plângerea reglementată de dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., şi nu cea prevăzută de art. 283 C. proc. pen. Deşi ambele plângeri constituie moduri de sesizare a organului de urmărire penală şi, în speţă, condiţii de punere în mişcare a acţiunii penale, din dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. rezultă că plângerea prevăzută de acest text are o formă simplificată, putând fi formulată şi oral, şi nu este supusă condiţiei introducerii într-un anumit termen.
Cu privire ia criticile apărării vizând soluţionarea laturii civile de către prima instanţă, curtea de apel a constatat că acestea sunt întemeiate în parte.
Acţiunea civilă, chiar şi atunci când este alăturată celei penale, este guvernată de principiul disponibilităţii, iar potrivit art. 1169 C. civ. şi art. 129 C. proc. civ., sarcina probei cade în sarcina celui ce formulează pretenţii. în cauză, părţile civile A., P. şi R. au solicitat atât despăgubiri pentru daune materiale, cât şi despăgubiri pentru morale, în timp ce partea civilă N. a solicitat doar despăgubiri pentru daune morale. Curtea de apel a constatat că niciuna dintre primele 3 părţi civile nu a dovedit prejudiciul pentru daune materiale.
În ce priveşte prejudiciul moral, curtea de apel a apreciat că este indubitabilă cauzarea unui prejudiciu de imagine, produsele puse în vânzare de inculpat având o calitate inferioară celor originale.
La aprecierea întinderii prejudiciului moral, instanţa de prim control judiciar a avut în vedere şi numărul de perechi de pantofi puşi în vânzare, şi purtând marca fiecărei părţi civile.
Sub aspectul măsurii confiscării bunurilor, pe lângă temeiul greşit menţionat de prima instanţă, curtea de apel a constata şi că în mod greşit s-a dispus confiscarea a 7 perechi pantofi purtând marca F., deoarece pentru această parte vătămată inculpatul nu a fost trimis în judecată.
Împotriva deciziei inculpatul, prin apărător, a declarat recurs.
De asemenea, prin consilier juridic, a declarat recurs şi partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL. La judecarea recursurilor nu s-a prezentat nici recurentul-inculpat (ori apărătorul ales al acestuia) şi nici reprezentantul recurentei părţi responsabile civilmente.
Inculpatul şi partea responsabilă civilmente nu s-au conformat obligaţiei prevăzută de art. 385/10 C. proc. pen. privind motivarea în scris a recursului. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, fără a menţiona cazul de casare, achitarea acestuia (de asemenea fără a preciza temeiul achitării, respectiv unul din cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen.).
Inculpatul a fost ascultat, exprimându-şi acordul în acest sens, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel, susţinând că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată întrucât nu a ştiut că legea română îi interzicea vânzarea unor produse de acest tip.
Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 51 alin. (4) C. proc. pen., necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
Inculpatul, în calitate de comerciant (administrator al unei societăţi comerciale), avea obligaţia cunoaşterii legilor speciale care reglementează comerţul, legi speciale care prevăd şi infracţiuni, astfel că apărarea sa, în sensul că nu a cunoscut aceste legi şi, în consecinţă, nu este vinovat, este nefondată, nefiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. privind achitarea pentru lipsa unui element constitutiv (elementul subiectiv - intenţia).
Examinând recursurile inculpatului şi părţii responsabile civilmente (aceasta neprezentându-se şi nedepunând motive scrise de recurs) din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (2) şi art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu a constatat motive care să impună casarea acestora astfel încât, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul R.A.H. şi de partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL împotriva deciziei penale nr. 17 din 01 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiţiei, iar partea responsabilă civiimente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
