ICCJ. Decizia nr. 1832/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1832/2009
Dosar nr. 750/35/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 5 iunie 2007, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpaţii: C.V.I., F.D. şi B.G.F. la o pedeapsă de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit. a), g) şi i) şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani, conform art. 862 C. pen., obligând inculpaţii să se supună măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 863 C. pen.
- V.I.T. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 208-209 lit. a), g), i) şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86/1 C. pen. pe durata termenului de încercare de 7 ani; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86/3 C. pen.
- D.M., B.I. şi S.D. au fost condamnaţi la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208-209 lit. a), g), i) şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe perioada termenului de încercare de 6 ani, conform art. 862 C. pen., obligându-i să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.G.F.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile SC L.C.L.D. SRL- 3200 litri motorină, a fost a fost restituit.
A dispus confiscarea specială a autoturismului marca Ford Sierra aparţinând inculpatului B.I., Ford Sierra aparţinând inculpatului D.M., Wolkswagen Passat aparţinând inculpatului V.I.T., Fiat Regata aparţinând inculpatului S.D., Wolkswagen Transporter aparţinând inculpatului B.G. şi Wolkswagen Transporter aparţinând inculpatului V.I.T.
Pentru a stabili astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 13 mai 2004, pe timp de noapte, la Staţia CFR Oradea Est, organele de poliţie au depistat pe inculpaţii C.V., B.I., B.G.F. şi F.D. care sustrăseseră motorină.
Lângă staţie a fost găsit autoturismul Wolkswagen aparţinând inculpatului V.I.T., iar în maşină o factură ce atesta cumpărarea mai multor canistre de câte 25 litri, cât şi 86 canistre cu câte 25 litri motorină.
S-a constatat că la un vagon cisternă sigiliul era rupt, iar printr-o deschizătură creată era introdus un furtun PVC flexibil, în spatele vagonului s-au mai găsit 40 canistre pline cu motorină.
De asemenea, în autoturismul aparţinând inculpatului B.I. s-au găsit 20 canistre goale, acesta spunând că le-a cumpărat pentru a le umple cu motorină.
În triajul Staţiei CFR s-a găsit şi un autoturism Wolkswagen – proprietatea inculpatului B.G., în care se găseau 60 canistre pline cu motorină, precum şi altele goale.
De asemenea, în jurul vagonului s-au mai găsit atât canistre pline cu motorină (60), cât şi canistre goale şi furtunuri de cauciuc.
Cercetările poliţiei au continuat, la faţa locului mai fiind găsit un autoturism marca Fiat aparţinând inculpatului S.G.F., în care se găseau 72 canistre din plastic.
La mică distanţă au fost găsite şi autoturismele Ford Sierra – aparţinând inculpatului D.M., în care se găseau 9 canistre goale, precum şi autoturismul marca Fiat Regata aparţinând inculpatului S.D., în care erau 7 canistre goale.
Cercetările ulterioare au stabilit că s-au înţeles să sustragă motorină, cel care le-a dat indicaţii cu privire la modalitatea de comitere a fost inculpatul C.V.I. care urma să primească suma de 13.000 lei.
Tribunalul a reţinut vinovăţia inculpaţilor, probele atestând că inculpaţii C.V., F.D. şi B.G. au sustras împreună cantitatea de 3 tone motorină, cu complicitatea inculpatului V.T., iar coinculpaţii D.M., B.I. şi S.D. au săvârşit infracţiunea de tentativă la furt calificat.
Inculpatul S.G.F. a fost achitat, tribunalul motivând că acesta nu a fost găsit la faţa locului, iar autoturismul ce îi aparţinea nu era în stare de folosinţă, având defecţiuni, nefiind probe concludente care să dovedească vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpaţii B.I., C.V., F.D., B.G., V.I.T. şi S.G.
Apelul parchetului a vizat greşita achitare a inculpatului S.G.V., solicitându-se condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, precum şi greşita individualizare a pedepsei celorlalţi inculpaţi, solicitându-se înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi executarea pedepsei într-un loc de detenţie, având în vedere gravitatea faptelor, împrejurarea că inculpaţii au acţionat în grup organizat, precum şi prejudiciul însemnat produs părţii civile.
Prin Decizia penală nr. 114/A din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul parchetului, a casat în parte sentinţa penală atacată şi în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Apelurile inculpaţilor prin care au solicitat achitarea, întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, ori nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt calificat (inc. B.I. şi D.M.), au fost respinse.
De asemenea, au solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale a autoturismelor.
S-a motivat de curte că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, iar tribunalul a apreciat corect gradul de pericol social al acestora.
Dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea specială a autoturismelor aparţinând inculpaţilor au fost corect aplicate, aceştia neputând săvârşi infracţiunile fără folosirea acestora.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpaţii B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. şi S.G.F.
Recursul parchetului este nefondat cu privire la inculpatul B.I. şi tardiv cu privire la inculpaţii C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T., D.M. şi S.D.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/6 alin. (1) C. proc. pen., instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport de calitatea pe care o are în proces.
Rezultă deci, că efectul devolutiv al recursului are anumite limite, în sensul că instanţa judecă numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la care se referă.
În speţă, declaraţia de recurs a parchetului (fila 7 din dosarul ÎCCJ) se referă numai la inculpatul B.I., recursul fiind declarat în termenul legal de 10 zile de la pronunţare, devoluţia recursului fiind limitată numai la acest inculpat şi nu cu privire şi la celelalte persoane, nenominalizate în adresa parchetului.
Împrejurarea că în adresă s-a trecut „+ 7 inculpaţi" şi nu se declară recurs faţă de toţi cei opt inculpaţi, în lipsa nominalizării acestora, nu poate avea efecte cu privire la toţi inculpaţii.
Împrejurarea că în motivele de recurs formulate după expirarea termenului de recurs de 10 zile, parchetul i-a nominalizat, nu poate fi avută în vedere, astfel că recursul este tardiv, urmând a fi respins conform art. 385/5 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte motivul de recurs vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.I., prevăzut ca motiv de casare în dispoziţiile art. 385/4 pct. 14 C. proc. pen., acesta este nefondat, instanţele făcând o corectă apreciere a gravităţii faptei comise, persoana făptuitorului cât şi împrejurarea că de la săvârşirea faptei deduse judecăţii a trecut o perioadă mare de timp.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. şi S.G.F., Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Inculpatul B.I. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, întrucât fapta sa se situează în sfera actelor pregătitoare, nesancţionate penal.
Motivul este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul B.I. în înţelegere cu ceilalţi coinculpaţi, s-a deplasat la Staţia CFR Oradea Est, cu autoturismul proprietatea sa, având în maşină mai multe canistre, în care urma să depoziteze motorina sustrasă din vagoanele CFR.
Vagonul din care urma să se sustragă motorină avea sigiliile rupte şi montat un furtun din care inculpaţii C.V., F.D. şi B.G.F. sustrăseseră cantităţi însemnate, organele de poliţie întrerupând activitatea celorlalţi inculpaţi, împiedicându-i să sustragă urmare controlului efectuat, printre aceştia fiind şi inculpatul B.I.
Rezultă deci, că fapta inculpatului a depăşit faza actelor pregătitoare, fiind tentativă la furt calificat, iar împrejurarea că nu a mai sustras motorină se datorează intervenţiei organelor de poliţie şi nu voinţei inculpatului.
Ca atare, încadrarea juridică dată faptei şi ca o consecinţă, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat corespunde probelor dosarului, în cauză pronunţându-se o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.
Nefondat este şi motivul de casare invocat de toţi inculpaţii, vizând greşita confiscare a autoturismelor ce au fost folosite la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, măsură prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea infracţiunii sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Din examinarea cauzei, rezultă că, deşi autoturismele nu au fost destinate să servească la comiterea infracţiunii de furt şi nici modificat în acest sens, ele au folosit nemijlocit la săvârşirea infracţiunii.
În autoturisme s-a găsit un număr mare de canistre, parte goale, parte pline cu carburant, inculpaţii neputând transporta bunul sustras prin alte mijloace, ci folosind numaiacest mijloc de transport.
Rezultă aşadar că în mod legal au fost confiscate autoturismele, folosirea acestora fiind indispensabilă în săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
Nefondat este şi motivul vizând individualizarea pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepselor, instanţele făcând o corectă apreciere a dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Instanţa, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind pe B.I. şi de inculpaţii C.V.I., B.I., F.D., B.G.F., V.I.T. şi S.G.F. conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe inculpaţii C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T., S.G.F., D.M. şi S.D. conform dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 114/A din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat, cu privire la inculpatul B.I. şi ca tardiv, cu privire la inculpaţii C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T., S.G.F., D.M. şi S.D.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. şi S.G.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenţii inculpaţi B.I., C.V.I., F.D., B.G.F., V.I.T. şi S.G.F. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D.M. şi S.D., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din acelaşi fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3488/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 293/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
