ICCJ. Decizia nr. 3488/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3488/2008
Dosar nr. 6442/30/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 319/PI din 11 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 6442/30/2005, Tribunalul Timiş, secţia penală, a condamnat pe inculpatul P.I.N. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 290 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri private.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.608.141.159 lei (ROL) către părţile civile SC A.S.T. SRL CONSTANŢA şi la 3.557.533.479 lei (ROL) către partea civilă SC U. SA ŢÎNDĂREI, respingând în rest pretenţiile civile ca neîntemeiate.
În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea celor 4 file cec şi a 9 certificate de depozit falsificate.
În esenţă, tribunalul a reţinut că în perioada aprilie-august 2001, împuternicit fiind de soţia sa P.E. (administrator şi asociat unic la SC K.R. SRL Timişoara) ca administrator, a achiziţionat cantitatea de 3.269,39 tone porumb furajer din import de la SC A.S.T. SRL CONSTANŢA. În scopul de a capta încrederea părţii vătămate şi a-i înşela încrederea, inculpatul a achitat doar parţial preţul porumbului cumpărat. Pentru diferenţa de plată de 299.966 dolari SUA, inculpatul P.N.I. a emis 3 file CEC şi un bilet la ordin, care nu aveau acoperire în conturi bancare şi faţă de care nu avea acordul reprezentanţilor trăgătorilor filelor CEC să le folosească în raport cu partea vătămată. Conform contractului, se stabilise ca plata să se efectueze până la acoperirea preţului mărfii livrate prin emiterea de file CEC către cumpărător, în favoarea vânzătorului, la cursul oficial BNR valabil în ziua livrării.
La data de 6 aprilie 2001, SC A.S.T. SRL CONSTANŢA a început livrarea mărfii către SC K.R. SRL, livrarea efectuându-se atât prin mijloace de transport auto, cât şi pe calea ferată. Marfa livrată a fost însoţită de facturi fiscale în valoare de 15.101.126.173 lei.
Întreaga cantitate de porumb a fost vândută de inculpat altor societăţi comerciale, încasându-se banii aferenţi cantităţilor vândute.
În perioada 13 aprilie 2001 -29 august 2001, inculpatul a achitat o parte din suma totală de 15.101.126.173 lei, rămânând o diferenţă de 8.344.183.340 lei.
Pentru achitarea acestei sume, inculpatul a emis 4 file CEC în alb, necompletate, purtând doar ştampila societăţilor emitente, având pe verso la rubrica girant semnătura inculpatului şi ştampila societăţii administrate de acesta.
La 10 octombrie 2001, inculpatul a emis, pentru plata datoriei în valoare de 9.608.141.159 lei, un prim bilet la ordin către SC A.S.T. SRL CONSTANŢA, din care Banca Română de Scont a achitat doar suma de 288.000 1ei, din cauza lipsei de bani în cont.
Pentru a-şi recupera suma restantă, societatea creditoare a completat şi introdus la plată cele 3 file CEC predate de inculpat, refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont.
Deşi nu avea disponibil în cont, inculpatul a continuat să emită un bilet la ordin care la data de 5 noiembrie 2001 a introdus la plată instrumentul bancar, refuzat, de asemenea, la plată în lipsa disponibilului din cont. Prin această modalitate de operare, inculpatul a intenţionat să înşele societatea menţionată, păgubită cu suma totală de 9.608.141.159 lei.
Prin aceeaşi modalitate de operare inculpatul a înşelat şi SC U. SA Tîndărei, păgubită cu suma de 3.557.533.479 lei, rezultată din nelivrarea de către inculpat a întregii cantităţi de marfa, pentru care inculpatul încasase preţul menţionat.
Prin Decizia penală nr.49/A din 13 martie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel nemotivat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând probele dosarului constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, deoarece ambele instanţe au avut în vedere atât gravitatea faptei de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, respectiv, crearea unor prejudicii în valoare de miliarde lei, societăţilor comerciale constituite ca părţi civile, perturbarea activităţii acestora, cât şi persoana inculpatului nesincer şi care a mai fost condamnat pentru desfăşurarea unor activităţi infracţionale similare.
Pedeapsa principală de 10 ani închisoare corespunde acestor criterii esenţiale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) De altfel, acest cuantum reprezintă minimul special al pedepsei prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., iar reducerea sub acest cuantum ar fi posibilă numai în cazul existenţei unor circumstanţe atenuante, care în speţă, nu pot fi aplicate inculpatului, pentru considerentele deja expuse.
Referitor la intervenţia prescripţiei speciale prevăzute de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte observă că acest termen (de 7 ani şi 6 luni, calculat de la data de 10 octombrie 2001) nu s-a împlinit, în cauză, cu privire la infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.I. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3478/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1832/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
|---|
