ICCJ. Decizia nr. 2504/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2504/2008
Dosar nr. 6327/1/2008
Şedinţa publică din 30 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 18834/3/2006 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest, printre alţii, a inculpaţilor B.D., A.C., N.I. şi M.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpaţilor, s-a constata că, temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii B.D., A.C., N.I. şi M.M., care prin apărător desemnat din oficiu au solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în stare de liberate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 pct. 3 C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 18834/3/2006 au fost condamnaţi, printre alţii, inculpaţii:
- B.D. la 8 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi;
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
- A.C.: - la 10 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 , şi art. 37 lit. b) C. pen.
- la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;
- la 5 ani închisoare, închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi;
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
- N.I.: - la 8 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
- la 5 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi;
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
- M.M.: - la 8 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
- la 5 ani închisoare, închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi;
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T şi printre alţii, inculpaţii B.D., A.C., N.I. şi M.M., apel care formează obiectul dosarului nr. 18834/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul din 2 iulie 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest, printre alţii, a inculpaţilor B.D., A.C., N.I. şi M.M., pronunţând încheierea atacată cu recurs în cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 5 paragraful 4 din C.E.D.O., orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b din acelaşi cod.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol, prevede că, în cazul în care instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menţine măsura arestării preventive.
Revenind la cauză, se reţine că, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O, inculpaţii au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condiţiile art. 1491 C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor şi garanţiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea şi temeinicia măsurii fiind examinată de instanţa de control judiciar.
Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită şi, ulterior, menţinută de instanţa de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentinţa penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 18834/3/2006 au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse privative de libertate.
Hotărârea de condamnare a inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., menţinerea măsurii arestării.
Cât priveşte temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanţa a reţinut că se impune arestarea preventivă a inculpaţilor, fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., în sensul că, există probe şi indicii că aceştia au săvârşit faptele prevăzute de legea penală, (acestea rezultând din declaraţiile martorilor audiaţi, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, înregistrările audio-video, declaraţiile investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.V." şi ale colaboratorului "V.A.", raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 217385/3, din 20 august 2005, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 217385/2 din 20 august 2005, precum şi procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesele-verbale de recunoaştere de pe planşele fotografice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice), precum şi cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în cadrul comunităţii având în vedere natura faptelor şi împrejurările comiterii lor, gradul ridicat de pericol social al acestora.
Aşadar, constatând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi c) din C.E.D.O., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.D., A.C., N.I. şi M.M. împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 18834/3/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 30 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2499/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2510/2008. Penal → |
|---|
