ICCJ. Decizia nr. 2724/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2724/2008
Dosar nr. 186/64/2008
Şedinţa publică din 10 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51/F din 19 mai 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii R.T. şi R.L. împotriva rezoluţiei nr. 396/P/2007 dispusă la data de 1 octombrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rezoluţie pe care a menţinut-o, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei.
S-a reţinut că la data de 21 august 2006, petiţionarii R.T. şi R.L. au formulat o cerere de chemare în judecată, solicitând ca pe baza unei ordonanţe preşedinţiale să se dispună sistarea lucrărilor de construcţii începute pe terenul lor de către pârâţii P.I. şi P.A.
Prin sentinţa civilă nr. 6385 din 24 august 2006 a Judecătoriei Braşov, cererea formulată de petiţionari a fost admisă, judecătorul cauzei fiind L.S.P.
Hotărârea civilă arătată mai sus a fost casată în recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanţei de fond care a respins acţiunea petiţionarilor, pentru ca, în final, prin admiterea recursului declarat de aceştia, cererea lor să fie admisă şi, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună sistarea lucrărilor de construcţie efectuate pe terenul lor.
Prin plângerea penală formulată, petiţionarii şi-au arătat nemulţumirea pentru prelungirea duratei procesului civil, arătând că aceasta a avut la bază greşeala primului judecător al fondului, motiv pentru care au cerut tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin rezoluţia nr. 396/P/2007 din 1 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul P.L.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a apreciat că judecătorul a acţionat cu bună-credinţă, pronunţând o hotărâre corectă în fond.
Soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială a reclamanţilor, s-a făcut aşa cum s-a cerut, fără citarea părţilor, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, conform dispoziţiilor art. 581 şi urm. C. proc. civ.
La termenul de judecată din 23 august 2006, când cererea s-a soluţionat, a fost prezent în instanţă doar mandatarul reclamantului (cererea a şi fost formulată de avocatul ales al reclamanţilor), judecătoarea nedispunând citarea părţilor.
Din declaraţia judecătoarei rezultă că, chiar dacă în cuprinsul încheierii de şedinţă din 23 august 2006 s-a strecurat o eroare materială în sensul că în loc de „procedura fără citare" s-a consemnat „procedura de citare îndeplinită", la motivarea sentinţei civile nr. 6385 din 24 august 2006 a avut în vedere soluţionarea cauzei fără citarea părţilor.
Că, pe nici un act depus la dosar nu este rezoluţia sa „se citează părţile", iar prin soluţia dată cauzei nu a afectat drepturile părţilor.
În jurisprudenţă s-a reţinut că hotărârile judecătoreşti, atât în privinţa dispozitivului, cât şi a considerentelor, nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
Plângerea formulată de petenţi împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1/II/2008 din 7 ianuarie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenţii s-au adresat instanţei de judecată cu plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de judecată a considerat ca legală şi temeinică soluţia dată de procuror, dispunând menţinerea acesteia ca atare.
S-a arătat că în seama magistratului judecător L.S.P. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte penale, reluarea ciclului procesual după soluţionarea în primă instanţă a cauzei de către acesta nefiind consecinţa comiterii infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
Părţile şi-au valorificat dreptul de a utiliza căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, iar instanţele de control judiciar şi-au exercitat, la rândul lor, dreptul de a examina şi de a desfiinţa hotărârile atacate, în conformitate cu reglementările procesual-civile în materie.
Pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care nemulţumeşte părţile nu reprezintă în sine şi în lipsa oricăror altor dovezi o faptă penală, iar hotărârile judecătoreşti nu pot fi cenzurate pe calea unor plângeri penale formulate de acestea.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs petiţionarii R.T. şi R.L., susţinând că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi solicitând admiterea plângerii.
Verificând hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Magistratul judecător a pronunţat o hotărâre judecătorească menţinută de instanţa de control judiciar, ceea ce demonstrează buna-credinţă cu care acesta a acţionat în tot ceea ce priveşte aspectele formale şi de fond ale desfăşurării procesului civil şi soluţionării cauzei.
Aspectele criticate în hotărârea primei instanţe de recurs şi care au condus la casarea cauzei (într-un prim ciclu procesual) nu constituie consecinţa săvârşirii unei fapte penale şi nu pot conduce la punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de magistratul judecător.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror fiind legală şi temeinică, conformă actelor premergătoare efectuate şi dispoziţiilor penale şi procesual-penale în vigoare, în mod just a fost menţinută de către instanţa de fond.
Constatând că nu există temeiuri de casare a sentinţei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionari, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii R.T. şi R.L. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurenţii petenţi la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3262/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
