ICCJ. Decizia nr. 301/2008. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 301/2008
Dosar nr. 177/1/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 7 ianuarie 2008, petiţionarul A.I. a sesizat instanţei săvârşirea de către numitul M.I. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor şi falsuri intelectuale.
În drept, petiţionarul a invocat dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a arătat că la data de 5 decembrie 2007 a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 793/P/2007.
Plângerea anterior menţionată a fost promovată motivat de împrejurarea că procuroarea M.M. nu avea competenţa de a cerceta pe şeful său ierarhic, de neoferirea temeiului legal în baza căruia s-a realizat cercetarea penală, precum şi de încălcarea dispoziţiilor art. 277, art. 278, art. 185 şi art. 194 alin. (4) C. proc. pen., neasigurându-i-se drepturile prevăzute de art. 52 din Constituţie.
Având în vedere încălcarea prevederilor art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., în temeiul art. 21 pct. 1 din Constituţie, petiţionarul a arătat că a sesizat instanţa de judecată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formându-se dosarul nr. 1155/1/2007, care, în temeiul sentinţei pronunţate în cauză, a fost trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Faţă de soluţia dată de parchet, ulterior trimiterii dosarului prin sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul a arătat că a formulat o nouă plângere, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formându-se dosarul nr. 8744/1/2007.
Totodată, petiţionarul a susţinut că, ulterior trimiterii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cauzei ce a făcut obiectul dosarului instanţei nr. 1155/1/2007, s-a prezentat la procurorul ce instrumenta cauza, la data de 30 mai 2007 pentru a-şi susţine plângerea. Ulterior la 31 mai 2007 petiţionarul arată că a transmis parchetului o mare parte din înscrisurile de care înţelegerea să se folosească în dovedirea plângerii, dar acestea au fost fie sustrase din dosar, fie nu au fost luate în consideraţie.
Concluzionând, petiţionarul a arătat că a fost încălcat întreg ansamblul dispoziţiilor legale în vederea protejării procurorului M.I., falsurile intelectuale săvârşite de către acesta prejudiciind grav pe petiţionar acesta solicitând, pentru repararea prejudiciului, despăgubiri morale în valoare de 300.000 Euro.
În concluziile scrise depuse la 28 ianuarie 2008, petiţionarul a arătat că intimatul M.I. a încălcat dispoziţiile art. 62 C. proc. pen., neluând în considerate probele existente la dosarul pe care l-a soluţionat şi în care a dispus neînceperea urmăririi penale, încălcând totodată şi dispoziţiile art. 76, art. 77 şi art. 277 C. proc. pen.
Analizând plângerea formulată de petiţionar, cât şi înscrisurile depuse în susţinerea acesteia, instanţa constată că, în pofida temeiului de drept oferit de petiţionar, constând în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. - obiectul plângerii îl constituie săvârşirea, în opinia petiţionarului, de către intimatul M.I. a infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Această împrejurare, coroborată cu faptul că în cauză petiţionarul nu a formulat plângere împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată, neindicând un asemenea act procedural ci referindu-se doar la alt dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care a formulat o altă plângere, conduce la concluzia că plângerea ce formează obiectul prezentei cauze constituie un mod de sesizare a organelor judiciare în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 221 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 222 C. proc. pen.
Având în vedere această calificare a plângerii formulată de petiţionarul A.I., se va observa că, în vederea verificării aspectelor sesizate, se impune efectuarea de cercetări de către organele de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen.
Faţă de aspectele anterior menţionate, se observă că activităţile premergătoare începerii urmăririi penale (sau, în mod corespunzător, anterioare soluţionării unei cauze prin dispunerea neînceperii urmăririi penale) constituie, ca de altfel întreaga fază a urmăririi penale, o etapă procesuală distinctă de cea a judecăţii, care este obligatoriu a se efectua începerea şi desfăşurarea fazei judecăţii fiind condiţionată de prealabila parcurgere a etapei cercetării penale.
Având în vedere considerentele indicate, cât şi dispoziţiile art. 209 şi ale art. 210 C. proc. pen. plângerea formulată de către petiţionarul A.I. va fi trimisă, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării de cercetări.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza privind pe petiţionarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării de cercetări.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
