ICCJ. Decizia nr. 3133/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3133/2008
Dosar nr.6018/120/2007
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 216 din 8 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 6018/120/2007, a fost condamnat inculpatul C.I., fiul lui I. şi M., născut la 29 mai 1951, în com. Tătărani, judeţul Dâmboviţa, cetăţean român, studii 11 clase, pensionar, căsătorit, domiciliat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, după cum urmează:
1. - În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., infracţiunea de omor calificat, faptă din 2 octombrie 2007, la pedeapsa de 13 ani închisoare;
În temeiul art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
2. - În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., infracţiunea de tentativă la omor calificat, faptă din 2 octombrie 2007, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a stabilit ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Conform art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 2 octombrie 2007 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunilor.
Pe latură civilă s-a luat act că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare în sumă de 1.064,87 RON, ocazionate de internarea în Spitalul Judeţean Târgovişte a părţii civile B.E.C.
În baza dispoziţiilor art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile după cum urmează:
- către partea civilă B.N., la 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile şi 10.000 RON cu titlu de daune morale;
- către partea civilă B.E.C., la 1.000 RON despăgubiri civile şi 3.000 RON daune morale;
- către minorii - părţi civile B.A.D., reprezentată de I.M.L. şi B.G.G., reprezentată de Ş.A.G., la câte 1.500 RON cu titlu de daune morale.
În acelaşi timp în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unor prestaţii periodice de întreţinere în sumă de 284 RON lunar către minora B.A.D., născută la 5 noiembrie 2005, începând cu data săvârşirii faptei (2 octombrie 2007) şi până la majoratul minorei, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani şi la 160 RON lunar pentru minorul B.G.G., născut la 11 noiembrie 2000, începând cu data săvârşirii faptei (2 octombrie 2007) şi până la majoratul minorului, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut în fapt că în ziua de 02 octombrie 2007 în jurul orelor 17oo inculpatul C.I. după ce s-a întors în municipiul Târgovişte din comuna Aninoasa, înainte de a ajunge la domiciliul său s-a oprit la atelierul de geamuri, rame şi oglinzi aparţinând SC V. SRL, dorind să se intereseze cu privire la înrămarea unor fotografii pe care le lăsase la atelier cu o săptămână în urmă.
În incinta atelierului inculpatul a constatat că lucrarea sa era în curs de finalizare de către B.S.G. - persoană care obişnuia să-l ajute în activitatea sa pe P.C., cel care deţine atelierul - împrejurare în care inculpatul s-a interesat de preţ şi a purtat o discuţie cu P.C.
După plecarea inculpatului P. şi B.S. constatând că din atelier a dispărut un dispozitiv de tăiat geamuri şi bănuind că ar fi fost luat de inculpat, au plecat către locuinţa inculpatului aflat la o mică distanţă de atelier, unde au purtat o discuţie în contradictoriu cu acesta din urmă, fără însă a se exercita acte de violenţă.
După plecarea celor doi, inculpatul C.I. a plecat din domiciliu, având asupra sa un cuţit de bucătărie, s-a îndreptat spre atelier şi aflat într-o stare de agitaţie a adresat ameninţări lui B.S. şi P.C.
Ulterior, în jurul orelor 19,30 la atelier a sosit şi fratele părţii vătămate B.S., B.E.C. şi la scurt timp după acesta a reapărut şi inculpatul astfel că au reînceput discuţiile în contradictoriu.
Încercând să aplaneze conflictul B.E. le-a cerut fratelui său şi inculpatului să înceteze discuţiile şi să plece însă constatând că aceştia continuau să se certe s-a apropiat de ei şi a încercat să se posteze între aceştia, moment în care inculpatul a scos de sub vesta cu care era îmbrăcat cuţitul luat de acasă, şi a lovit succesiv de două ori pe B.S. şi o dată pe B.E. după care a fugit.
În urma agresiunii B.S. a intrat în atelier prăbuşindu-se şi ca urmare a leziunilor suferite a decedat, iar fretele său B.E. a fost grav rănit.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpatul C.I.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor şi reţinere a circumstanţelor atenuante cât şi pentru omisiunea pronunţării asupra cererii de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În apelul său inculpatul a solicitat redozarea pedepsei şi acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Prin Decizia penală nr. 104 din 14 iulie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de Parchet şi după descontopirea pedepsei rezultante a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat de la 13 ani închisoare la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. şi respectiv de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a apreciat că prima instanţă nu a acordat eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinând în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante care au condus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru ambele infracţiuni pentru care a dispus condamnarea.
S-a mai constatat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că faptele s-au dovedit a fi săvârşite în condiţiile unei stări de agitaţie creată de victimă, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu au condus la o asemenea concluzie, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice nu poate constitui o circumstanţă atenuantă pentru răspunderea penală a acestuia.
Referitor la apelul declarat de inculpat s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut contrar probelor administrate că inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră care să justifice reţinerea circumstanţelor atenuante, în condiţiile în care martorii audiaţi în cauză au infirmat susţinerile inculpatului care prin prezentarea unei situaţii de fapt neconforme cu realitatea a încercat să obţină o diminuare a răspunderii sale penale, dovedindu-se astfel nesincer.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate, pe care le-a considerat greşit individualizate şi a solicitat în principal casarea deciziei şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei pronunţată de prima instanţă, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate de instanţa de apel faţă de împrejurarea că agresiunea ar fi avut loc ca urmare a stării de provocare în care s-a aflat şi pe care a susţinut-o în faţa ambelor instanţe.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată, că situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor au fost corect reţinute, pe baza probelor administrate în cauză, însă în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei deşi în mod justificat instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de prima instanţă, nu a acordat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel pe lângă pericolul social ridicat al infracţiunilor comise instanţa trebuia să aibă în vedere şi persoana infractorului precum şi împrejurările în care s-au consumat faptele.
Vârsta înaintată a inculpatului, conduita sa anterioară săvârşirii faptelor, lipsa antecedentelor penale dar şi starea psihică în care s-a aflat în momentul în care a acţionat sunt elemente care potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Deşi nu poate fi vorba de o stare de provocare în care inculpatul să fi acţionat, tulburarea psihică gravă specifică acestei stări nefiind dovedită în cauză, nu poate fi ignorată starea psihică în care inculpatul s-a aflat în momentul comiterii faptelor, iritarea produsă acestuia prin prezenţa anterioară a victimei şi a martorului P.C. la domiciliul său şi a reproşurilor neîntemeiate pe care i le-au făcut.
Neacordând eficienţa cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa de apel a aplicat o pedeapsă ce se impune a fi redozată.
Înalta Curte apreciază că în cauză aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de textele încriminatoare este în măsură să servească scopului prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel că recursul declarat de inculpat urmează a fi admis şi a se reduce pedepsele aplicate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 02 octombrie 2007 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 104 din 14 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia penală atacată şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. în pedepsele componente:
- de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;
- de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;
Reduce pedepsele aplicate inculpatului după cum urmează:
- de la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen.;
- de la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2007 la 7 octombrie 2008.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 250 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Penal. Infracţiuni privind legea... → |
|---|
