ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Penal. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3228/2008
Dosar nr.772/64/2007
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13/F din 4 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. N.D.M. (fiul lui S. şi A., născut la 9 decembrie 1954 în Braşov, judeţul Braşov, cetăţean român, fără antecedente penale, domiciliat în Braşov str. .............., judeţul Braşov, locuind fără forme legale în Braşov, str. .............. jud. Braşov) la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, prin înlăturarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit la 4 ani conform art. 862 C. pen.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., respectiv:
- să se prezinte, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate, la acest serviciu;
- să comunice, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la art. 71 alin. (5) C. pen.
2. S.O. (fiul lui A. şi E., născut la 6 octombrie 1951 în Braşov, cetăţean român, fără antecedente penale, domiciliat în Braşov str. .............., locuind fără forme legale în Braşov, str. .............. jud. Braşov) la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit la 4 ani conform art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la art. 71 alin. (5) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul N.D.M., dispozitivul de interceptare ridicat din locuinţa părţii vătămate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul S.O. mediile de stocare informatice în care au fost deţinute materialele cu pornografie infantilă.
Inculpatul N.D.M. a fost obligat la 10.000 RON despăgubiri către partea civilă N.L.M. cu titlu de daune morale.
Restul pretenţiilor părţii civile au fost respinse.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Partea vătămată N.L. a locuit din anul 1999 în imobilul din Braşov, într-un spaţiu învecinat cu cel ocupat de inculpatul N.D.M.
Inculpatul a încercat să intre într-o relaţie mai apropiată cu partea vătămată, dar aceasta l-a refuzat.
În luna august 2006, partea vătămată s-a întâlnit cu martora P.E.F., care locuise în acelaşi imobil în perioada 2005 - iulie 2006. Martora a avertizat-o că în luna martie 2006, inculpatul N. şi-a confecţionat un dispozitiv de ascultare pe care l-a introdus prin găurirea peretelui, în spaţiul ocupat de partea vătămată pentru a asculta ce se întâmplă şi ce se vorbeşte. Martora i-a relatat că microfonul a fost montat la o combină muzicală care îi aparţinea, în special pentru a auzi „cum face sex cu prietenul ei”.
Când a revenit în locuinţă, partea vătămată a verificat afirmaţiile martorei şi a găsit dispozitivul de ascultare după canapea, într-o gaură făcută în zid şi a sesizat poliţia, fiind extrem de alertată şi afectată de cele constatate.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului s-a găsit un microfon care era introdus în locuinţa părţii vătămate printr-un orificiu practicat în zidul despărţitor şi care era conectat la un preamplificator legat la o sursă de alimentare cu curent electric.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din Bucureşti rezultă că dispozitivul tehnic ridicat din locuinţa inculpatului, format din microfon, două preamplificatoare şi alimentatorul de reţea „reprezintă un sistem de culegere şi amplificare semnale sonore şi poate fi utilizat pentru interceptarea comunicaţiilor în condiţii care exced legii”.
Având în vedere şi declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate şi martorei P.E.F., instanţa a reţinut ca fiind pe deplin dovedit că inculpatul N. a deţinut un sistem de interceptare a comunicaţiilor pe care l-a montat şi l-a folosit în aşa fel încât să poată intercepta convorbirile şi orice alte semnale sonore din locuinţa părţii vătămate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.
Instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul S.O. ar fi vândut inculpatului N. ansamblul tehnic de interceptare a convorbirilor, ci doar un preamplificator, produs care se găseşte în comerţ. De asemenea, nu s-a dovedit că inculpatul S. este cel care a realizat dispozitivul de ascultare şi nici măcar că ar cunoscut faptul că inculpatul N. doreşte să confecţioneze un astfel de dispozitiv.
S-a concluzionat că fapta acestui inculpat de a vinde inculpatului N. un preamplificator nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, astfel încât se impune achitarea inculpatului.
Prima instanţă a mai reţinut că în locuinţa inculpatului S.O. s-au găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare, două medii informative de stocare tip HDD Maxtor cu capacitate de 80 şi 40 GB şi mai multe CD-uri.
S-a constatat că în cele două medii de stocare, care se folosesc la cumputere tip PC, şi în 8 CD-uri sunt stocate imagini (fotografii şi filme) cu persoane care au un comportament sexual explicit şi care arată a fi minore.
Inculpatul a afirmat că în urmă cu câţiva ani a cumpărat din târguri cu mărfuri de ocazie, de la o persoană numită D., rămasă neidentificată, CD-uri pe care erau înregistrate imagini şi informaţii copiate de pe internet, pe care a înţeles să le depoziteze în cele două medii de stocare ale computerului propriu şi pe CD-uri de calitate mai bună. Inculpatul a susţinut că nu a verificat conţinutul informaţiilor copiate şi de aceea nu a cunoscut că în acestea se află imagini cu conţinut pornografic în care apar persoane minore.
Constatările făcute cu ocazia examinării mediilor informatice de stocare, puse în evidenţă în cadrul unui raport EnCase contrazic cele susţinute de inculpat, întrucât denumirile majorităţii fişierelor cu materialul pornografic indică în mod explicit conţinutul acestora, chiar fără a fi deschise şi mai mult decât atât evidenţiază faptul că cele mai multe fişiere au fost accesate ulterior copierii lor în computer.
S-a reţinut că fapta inculpatului S.O. de a stoca şi deţine în mijloace proprii de stocare materiale pornografice cu minori întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social concret al faptelor, dar şi persoana fiecărui inculpat, apreciindu-se că există împrejurări care justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora.
S-a apreciat că, faţă de soluţia de achitarea ce se impune faţă de inculpatul S.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 nu sunt incidente faţă de inculpatul N.D.M. dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Instanţa a apreciat că sunt fondate pretenţiile formulate de partea civilă cu privire la daunele morale, dar nu sunt fondate cele privind daunele materiale, întrucât nu s-a dovedit existenţa vreunui astfel de prejudiciu.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii N.D.M. şi S.O.
În motivarea recursului declarat de procuror s-a susţinut că este greşită soluţia de achitare pronunţată cu privire la inculpatul S.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 1991, întrucât potrivit probatoriului, inculpatul S. a vândut lui N. mai multe componente electronice, dintre care alimentatorul preamplificator a fost preluat dintr-un aparat de larg consum, fiind evident că inculpatul N. nu era în măsură de a le asambla, neavând pregătirea necesară.
S-a mai arătat că iniţial, inculpatul N. a declarat în cursul urmăririi penale că în mod expres i-a adus la cunoştinţă inculpatului S. destinaţia dispozitivului şi i s-a plâns de calitatea redării semnalului sonor, pentru ca ulterior, după schimbarea apărătorului, să revină asupra acestor afirmaţii.
Un alt motiv de recurs se referă la greşita individualizare a pedepselor, susţinându-se că nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
În recursul declarat de inculpatul N. s-a susţinut, în principal, că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece instrumentele găsite în posesia inculpatului nu erau apte din punct de vedere tehnic să aducă atingere siguranţei naţionale ci doar vieţii private sau normelor de conduită socială.
Şi în recursul declarat de inculpatul S.O. s-a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii. S-a precizat că din întreaga masă de medii de stocare a informaţiei ridicate de la inculpat, informaţiile cu caracter periculos în sensul prevăzut de Legea nr. 161/2003 reprezintă doar 0,03% şi că inculpatul a explicat faptul că a achiziţionat CD-uri şi DVD-uri de la un comerciant dintr-o piaţă din Braşov, iar acasă proceda la sortarea informaţiilor care îl interesau, ocazie cu care a accesat accidental informaţiile periculoase, astfel încât fapta nu a fost comisă cu intenţie.
În subsidiar, s-a susţinut în recursurile inculpaţilor că prin faptele comise s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, astfel încât acestea nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni şi s-a solicitat achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen.
Primul motiv de recurs invocat de procuror, precum şi motivele de recurs invocate de inculpaţi îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Curtea reţine că soluţia de achitare a inculpatului S.O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991 este legală şi temeinică, întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, că acesta a confecţionat dispozitivul de ascultare folosit de inculpatul N.D.M. şi nici măcar faptul că ar fi cunoscut despre folosirea de către N. a componentelor, pe care i le-a vândut pentru a confecţiona un astfel de dispozitiv.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale, inculpatul N.D.M. a afirmat că dispozitivul a fost confecţionat de S. şi că i-a spus explicit la ce îl va folosi, dar aceste afirmaţii, asupra cărora inculpatul a şi revenit tot în cursul urmăririi penale, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Aşa fiind, conform art. 69 C. proc. pen., aceste declaraţii ale inculpatului N. nu pot fi avute în vedere.
Susţinerea din motivarea recursului procurorului în sensul că „este evident că inculpatul N. nu era în măsură a efectua o astfel de asamblare neavând pregătirea necesară” este lipsită de suport probator, întrucât nu s-a dovedit că pentru asamblarea componentelor dispozitivului de ascultare era necesară o anume pregătire tehnică şi oricum nu poate constitui temei pentru a se reţine că inculpatul S.O. este cel care a confecţionat dispozitivul sau că a cunoscut la ce urma să fie folosit.
Curtea reţine de asemenea, că nu poate fi primită motivarea inculpatului N.D.M. că fapta sa, de a deţine un sistem de interceptare a comunicaţiilor, pe care l-a şi folosit pentru a intercepta convorbirile şi orice semnal sonor din locuinţa părţii vătămate N.L. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991.
Dispoziţia legală menţionată încriminează ca infracţiune „iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informatice care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de Legea nr. 51/1991.
Se constată astfel că elementul material al infracţiunii are un conţinut alternativ, realizându-se prin oricare dintre modalităţile descrise de art. 19 din Legea nr. 51/1991, printre care se regăsesc şi deţinerea sau folosirea ilegală de mijloace de interceptare a comunicaţiilor.
Cum în speţă este cert dovedit că inculpatul N.D.M., cu intenţie, a deţinut şi folosit ilegal astfel de mijloace, în mod corect s-a reţinut că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 161/2003.
Curtea mai reţine că nu este fondată nici susţinerea inculpatului S.O. că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Potrivit dispoziţiei legale menţionate mai sus constituie infracţiune, între altele, deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.
În cauză, este cert dovedit că inculpatul S.O. a deţinut fără drept materiale pornografice cu minori într-un mijloc de stocare a datelor informatice.
Modul în care au fost procurate aceste materiale este lipsit de relevanţă, iar din împrejurarea că fişierele au denumiri ce sugerează conţinutul acestora şi că s-a dovedit că au fost accesate după copierea în computer, rezultă fără dubiu că inculpatul cunoştea conţinutul acestora, astfel încât a acţionat cu intenţie şi nu din culpă, astfel cum s-a susţinut în motivarea recursului.
Aceste împrejurări în mod cert infirmă susţinerea inculpatului că nu a verificat conţinutul informaţiilor pe care le-a stocat, astfel încât nu a ştiut că deţine în propriul computer materiale pornografice cu minori.
Curtea constată că nu este întemeiată nici susţinerea inculpaţilor că faptele comise nu prezintă pericolul social al infracţiunii.
Având în vedere faptele în materialitatea lor, Curtea apreciază că acestea au fost de natură a aduce o atingere gravă dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie garantat şi ocrotit prin art. 26 din Constituţie şi de art. 8 alin. (8) alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în cazul infracţiunii comise de inculpatul N.) şi relaţiilor sociale a căror normală desfăşurare este condiţionată de apărarea moralei publice, a decenţei, precum şi de apărare a drepturilor copilului (în cazul inculpatului S.O.). Aşa fiind, nu se poate considera că ele sunt în mod vădit lipsite de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Curtea constată că este fondat cel de-al doilea motiv de recurs invocat de procuror, întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor împrejurări care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
Având în vedere pericolul social concret al infracţiunilor, Curtea reţine că lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpaţilor şi faptul că inculpatul N. prezintă tulburări de personalitate, care nu îi afectează însă cu nimic discernământul, nu pot avea valenţele unor circumstanţe atenuante.
Reţinând că pedepsele au fost greşit individualizate, împrejurare ce constituie caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va admite recursul procurorului în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor.
În rejudecare, se vor înlătura dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 C. pen., şi în consecinţă se va majora, în limitele prevăzute de lege, pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 13/F din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii N.D.M. şi S.O.
Casează hotărârea atacată, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor N.D.M. şi S.O., prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen., dispoziţii pe care le înlătură.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului N.D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D.M. şi S.O. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3321/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
