ICCJ. Decizia nr. 3304/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3304/2008
Dosar nr. 8344/1/2008
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 2 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut, printre alţi inculpaţi, arestarea preventivă a inculpaţilor K.H.R. şi C.E.M., în baza 3002 şi a art. l60b alin. (3) C. proc. pen. A respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul K.H.R.
Împotriva încheierii, au declarat recurs inculpaţii menţionaţi, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 .
Conform art. l60b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis faptele de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/200, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost, iniţial, arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpaţilor la pedepse de 7 ani închisoare pentru K.H.R. şi 15 ani închisoare pentru inculpatul C.E.M. (aplicate prin Sentinţa penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri se menţin şi în continuare.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 300 şi ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E.M. şi K.H.R. împotriva încheierii din 2 octombrie 2008 pronunţată a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4447/3 /2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3290/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2008. Penal → |
|---|
