ICCJ. Decizia nr. 3321/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3321/2008
Dosar nr.730/33/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 67/D/2008 din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia penală a respins în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea petentei G.R. împotriva Rezoluţiei nr. 298/P/2007 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prima instanţă a reţinut că preşedintele completului de judecată de la Judecătoria Huedin nu a amânat în mod abuziv cauza în care figurează ca parte şi petenta, acestea fiind justificate prin respectarea dreptului la apărare şi comunicarea unor cereri şi acte depuse de către părţi.
Nu s-au dovedit reale nici afirmaţiile petentei privind asistarea reclamantului din cauza civilă de către patru avocaţi fără împuternicire.
Nu s-a putut reţine nici abuzul în serviciu din partea preşedintelui completului de judecată constând în neîncasarea în mod corect a taxei de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei, din moment ce petenta nu a putut indica suma corectă ce ar fi trebuit plătită, iar pe de altă parte Legea nr. 146/97 prevede posibilitatea reexaminării cuantumului acesteia în caz de calcul incorect.
Referitor la neîncuviinţarea unor cereri şi de probatorii este de observat că este atributul exclusiv al instanţei de judecată, mai ales că expertiza grafologică solicitată în cauza civilă presupunea prezentarea în original a contractului de vânzare-cumpărare de către petentă.
Constatând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, instanţa de fond a respins plângerea petentei.
În termen legal aceasta a exercitat calea ordinară de atac a recursului, reiterând practic aceleaşi nemulţumiri din plângerea adresată instanţei de fond în legătură cu rezoluţia organului de urmărire penală.
Examinând recursul în raport cu actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
Petenta s-a plâns instanţei de judecată împotriva Rezoluţiei procurorului nr. 298/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe motiv că greşit s-ar fi dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul T.C., judecător la Judecătoria Huedin, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen.
Susţine petenta că pe rolul acelei instanţe, în dosarul civil nr. 811/2004, reclamantul R.I. a solicitat în contradictoriu cu un număr de 6 pârâţi, constatarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil-construcţie şi a terenului aferent, situate în comuna Călăţele, sat Călata.
Petenta are calitatea de intervenient în interes propriu, alături de recurenţii C.E. şi R.G., solicitând să se constate că sunt adevăraţii proprietari ai imobilelor în litigiu.
Nemulţumirile petentei pentru care s-a plâns organului de urmărire penală şi împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de acesta constă în activitatea făptuitorului T.C., care în calitate de judecător şi preşedinte al completului de judecată ce a judecat cauza civilă:
- ar fi suspendat nejustificat, fără motive temeinice, cauza;
- la repunerea pe rol a cauzei nu a stabilit corect taxa de timbru efectuată;
- nu a constatat lipsa achitării taxei de timbru;
- nu a sancţionat lipsa semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată;
- a permis reclamantului să fie asistat de avocaţi, fără a avea împuternicire avocaţială în acest sens;
- a tergiversat soluţionarea cauzei nejustificat de mult, respectiv din anul 2004 şi până în prezent;
- nu a admis probele solicitate de părţi;
- a ţinut în fişetul personal dosarul civil timp de 5 luni, nepredându-l la arhiva instanţei, pentru a fi studiat de către petentă.
Organul de urmărire penală, în urma actelor premergătoare efectuate a dat răspuns fiecăreia din problemele ridicate de către petentă.
Astfel a constatat că în prezent cauza este în curs de soluţionare la un alt complet de judecată, admiţându-se cererea de abţinere a făptuitorului.
Sub aspectul tergiversării soluţionării cauzei s-a constatat că datorită imposibilităţii de identificare şi introducere în dosar a tuturor moştenitorilor defunctei C.A., au trebuit acordate mai multe termene, în final cauza fiind suspendată până la 23 noiembrie 2006 când s-a repus pe rol şi s-a extins acţiunea şi împotriva pârâţilor C.E. şi C.R., căsătorită G.
La 15 ianuarie 2007 petenta cu numita C.E. au formulat cerere reconvenţională care a trebuit comunicată şi cu privire la care s-a formulat întâmpinare, apoi s-a completat cererea reconvenţională şi depusă cerere precizatoare de către aceeaşi petentă.
Avocatul petentei a renunţat la mandat la 28 martie 2007, iar noul avocat care a lipsit la mai multe termene de judecată a renunţat şi el la mandat la 8 mai 2007.
La cererea expresă a petentei s-a acordat un nou termen la 9 mai 2007 pentru angajare apărător, avocat care a solicitat amânare la termenul din 29 mai 2007 pentru ca între timp, făptuitorul să se abţină, cerere admisă la 12 septembrie 2007, cauza fiind preluată de un alt complet de judecată.
Aşadar, conduita avocaţilor angajaţi de petentă şi a acesteia a determinat în mod exclusiv tergiversarea soluţionării cauzei şi nu a judecătorului.
Cu privire la cei 5 avocaţi ai reclamantului s-a constatat că pe împuternicirile avocaţiale existente pentru fiecare dintre ei există menţiunea „atest identitatea părţii conform art. 3 din Legea nr. 54/1995” purtând ştampila şi semnătura lor.
Împrejurarea că s-au substituit unul pe altul la anumite termene de judecată nu este imputabilă făptuitorului.
Reclamantul neinfirmându-le calitatea de reprezentant, nu poate partea adversă să invoce acest aspect.
Cea care trebuia să invoce lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată era petenta, care nu a făcut acest lucru, o atare omisiune de semnare putând fi remediată pe parcursul judecăţii şi neintrând - oricum - în conţinutul laturii obiective a vreuneia din cele două infracţiuni reclamate (art. 246 şi art. 248 C. pen.).
Din perspectiva taxei de timbru corect s-a stabilit că Legea nr. 146/1997 reglementează cuantumul acesteia şi modul de reexaminare al acesteia, remedierea unor eventuale deficienţe având loc pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în căile ordinare de atac.
Neîncuviinţarea unor probe şi în special a expertizei grafologice se datorează exclusiv petentei care nu a înţeles să producă în faţa instanţei contractul de vânzare-cumpărare în original pentru a fi examinate semnăturile.
Nici aceste aspecte nu se încadrează în latura obiectivă a vreunei infracţiuni, instanţa de judecată conducându-se după regulile de procedură şi nefiind obligată a se conforma dispoziţiilor părţilor, întrucât nu ele conduc procesul.
Soluţia parchetului a fost cu data de 3 martie 2008, iar a doua zi, petenta a mai expediat prin poştă „o completare la acţiunea penală„ care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 11 martie 2008.
Evident că noile aspecte cuprinse în aceasta nu au fost avute în vedere în Rezoluţia nr. 298/P/2007, putând eventual constitui obiectul unor noi acte prealabile.
Alegaţiile din motivele de recurs care privesc desfăşurarea procesului după data adoptării soluţiei de către organul de urmărire penală nu pot fi analizate, întrucât nu au putut face obiectul actelor premergătoare şi prin urmare nu au putut fi cenzurate de către instanţa de judecată.
De altfel, cea mai mare parte a aşa ziselor „motive de recurs” sunt comentarii ale petentei cu privire la competenţa profesională a celor care au soluţionat cauza civilă şi prezenta plângere la instanţa de fond.
Constatându-se că atât organul de urmărire penală cât şi prima instanţă au analizat şi răspuns exhaustiv fiecăreia din criticile petentei, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.R. împotriva Sentinţei penale nr. 67/D/2008 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2008.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2008. Penal. Infracţiuni privind legea... | ICCJ. Decizia nr. 3545/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
