ICCJ. Decizia nr. 3463/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3463/2008
Dosar nr. 27480/3/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1643/F din 3 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. (pct. 2 din Rechizitoriu) în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. b) şi art. 74 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M. la 5 luni închisoare.
În baza art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. b) şi art. 74 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A fost computată din pedeapsă durata reţinerii din 22 noiembrie 2000, precum şi arestarea preventivă de la 24 noiembrie 2000 la 7 mai 2001.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.C. SRL şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 115.094,23 lei, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective.
În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri: CEC-ul seria BK nr. 00653328 şi CEC-ul seria BK nr. 00653327 emitent B.R.D. G.S.G.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către Statul Român şi la plata sumei de 4034,1 lei cheltuieli judiciare către partea civilă SC G.C. SRL.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul A.M., în calitate de administrator la SC P.I. SRL la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2005 a emis fila CEC seria BK 303 nr. 00653327 către beneficiarul SC G.C. SRL, fără a avea acoperirea necesară în cont, creându-i acestuia un prejudiciu în valoare de 1.150.942.387 lei (ROL), nerecuperat.
Acelaşi inculpat a înscris pe acest CEC ca dată a emiterii o altă dată falsă.
S-a mai reţinut că acelaşi inculpat a emis la data de 22 martie 2005 către SC L.C. SRL (beneficiar) cecul seria BK 303 nr. 0065,3328 pentru suma de 3 miliarde lei vechi cunoscând că pentru valorificarea acestuia nu există provizia necesară în contul deschis la B.R.D., creându-i acestei societăţi un prejudiciu de 3 miliarde lei, din care nu a fost recuperată suma de 2.278.838,400 lei vechi.
Prin Decizia penală nr. 45/A din 21 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M., apel nemotivat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat a invocat încălcarea dreptului la apărare, comiterea unei erori grave de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, greşita încadrare juridică a faptei, inexistenţa unui prejudiciu, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune; solicitând casarea ambelor hotărâri şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la absenţa inculpatului la instanţa de apel şi la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, nu s-a făcut nici o dovadă că apelantul s-ar fi aflat în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această imposibilitate, motive pentru care Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
De asemenea, nu s-a dovedit nici comiterea unei erori grave de fapt care ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, inculpatul nefăcând dovezi referitoare la inexistenţa faptei, nevinovăţia sa ori la existenţa vreunuia dintre cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale să fie împiedicată, cazuri prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Prin urmare, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Faptele comise de inculpat au fost corect încadrate din punct de vedere juridic, cu referire la infracţiunea de înşelăciune, existând întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub toate aspectele vizând latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, iar existenţa prejudiciilor nu a fost combătută cu nici o probă de inculpat.
Decizia instanţei de fond este corectă, însuşi inculpatul neputând formula în apel nici un motiv de desfiinţare a sentinţei, iar motivele de recurs împotriva deciziei nu sunt fondate, pentru considerentele expuse.
Inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nu a solicitat nici o probă, depunând doar în recurs acte fără relevanţă în cauză. Această atitudine nu poate fi decât culpabilă, demonstrând doar intenţia sa de a se sustrage răspunderii penale, iar nu încălcarea de către instanţe a dreptului său la apărare, drept asigurat prin desemnarea unor apărători din oficiu, iar în recurs a angajat apărător.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3504/2008. Penal → |
|---|
