ICCJ. Decizia nr. 3783/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3783/2008
Dosar nr. 4365/111/2007
Şedinţa publică din 1 august 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 15 februarie 2007, Tribunalul Bihor, a condamnat pe inculpatul Ş.E., la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2006, la zi.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească:
- părţii civile H.M., suma de 600 RON cu titlu de despăgubiri civile ş.
- Spitalului clinic judeţean Oradea, suma de 769 RON cu majorări de întârziere calculate la data de 15 august 2006, până la data plăţii efective a sumei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a unei bucăţi de mănuşă din piele neagră şi a unui cuţit cu mâner din plastic şi lamă metalică, bunuri ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor – Oradea.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 2 mai 2005, în jurul orelor 13,00, inculpatul Ş.E. a intrat în incinta casei de marcat aparţinând SC L.T. SRL, unde a găsit-o pe partea vătămată H.M. căreia i-a spus, în limba română, că are un televizor PANASONIC pe care vrea să-l amaneteze, întrucât are nevoie de suma de 4.000.000 lei, cerându-i să-i calculeze comisionul.
În timp ce partea vătămată opera pe calculator, comisionul, inculpatul şi-a dat jos mănuşa de pe mâna stângă, îndreptându-se spre sertarul unde se aflau bani şi valori, după care s-a năpustit asupra părţii vătămate cu un cuţit, înţepând-o în zona pieptului.
Fiind o femeie cu o constituţie corporală solidă, partea vătămată s-a opus agresorului, imobilizându-i mâna în care avea cuţitul, pe care a lovit-o de perete până ce l-a scăpat pe podea, concomitent strigând după ajutor spre personalul barului din clădire.
La rândul său şi inculpatul a început să strige după ajutor, pronunţând numele de „R.", în ideea de a sugera că nu este singur.
Între inculpat a avut loc o luptă până în curte, unde a intervenit barmana C.E.
Pentru moment, inculpatul a fost imobilizat, dar acesta manifestându-se violent, în sensul că a lovit-o cu pumnii şi muşcat-o de mâini pe C.E., a reuşit să scape, traversând în fugă strada spre Cofetăria S., după care a dispărut, pierzându-şi o mănuşă de culoare neagră din piele.
În aceste împrejurări, părţii vătămate H.M. i-au dispărut cerceii şi o brăţară din aur de pe mână.
În urma agresiunii exercitate de inculpat, partea vătămată H.M. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 18 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca acestea să pună în pericol viaţa victimei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, apel inculpatul Ş.E., pe care a criticat-o cu privire la greşita sa condamnare pentru fapta imputată, întrucât fapta nu a fost săvârşită de el, iar probele de la dosar nu sunt în măsură să confirme acest lucru, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia penală nr. 66/ A din 29 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.E., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de a apel a arătat că în mod corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească s-a reţinut, fără nici un dubiu, vinovăţia inculpatului. Chiar dacă nu a recunoscut comiterea faptei, în acest sens fiind relevante „declaraţiile constante ale părţii vătămate şi ale martorilor prezenţi la agresiune care l-au recunoscut, fără nici o ezitare pe inculpat cu ocazia recunoaşterii din grup, deşi acesta şi-a schimbat fizionomia feţei imediat după agresiune, când s-a tuns şi bărbierit, tocmai pentru a nu fi descoperit, fapt dovedit de asemenea, cu martori audiaţi în cauză, cea mai relevantă declaraţie în acest sens fiind cea a martorului Enache Patrian, cel care, la îndemnul inculpatului l-a tuns pe acesta la „zero" în seara comiterii faptei."
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, critica formulată de apărătorul din oficiu, s-a arătat că nu este cazul a fi redusă, cu atât mai mult cu cât, inculpatul nu este la prima încălcare a legii, fiind recidivist.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs în termenul prevăzut de lege, de către inculpatul Ş.E., pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive, invocate şi la judecata în apel, şi anume greşita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, solicitând a se dispune achitarea.
Motivul de casare a fost încadrat în prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul Ş.E. este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar, se constată că în cauză, a fost reţinută o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate, din care rezultă că inculpatul este autorul faptei, lucru confirmat de partea vătămată şi martorii audiaţi în cauză, unii dintre ei prezenţi la locul faptei.
În afară de faptul că inculpatul a susţinut continuu că nu a comis fapta, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte aceasta şi mai mult, să contrazică dovezile aduse în sprijinul vinovăţiei sale.
Prin urmare, neexistând nici o dovadă care să confirme afirmaţia inculpatului potrivit căreia, nu este autorul faptei, iar probele de la dosar îl indică în acest sens, urmează a se constata că susţinerile sale, în sensul achitării, sunt nefondate.
În ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi pedeapsa aplicată, se constată că prima este legală, iar cea de a doua just individualizată, cu respectarea art. 72 şi 52 C. pen.
Pentru considerentele mai sus-arătate, având în vedere că în cauză nu se identifică existenţa unor motive care analizate, din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul Ş.E. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.E. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2006la 1 august 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 august2007 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1051/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
