Art. 41 Noul Cod Penal Recidiva Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
Art. 41
Recidiva
(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
| ← Art. 40 Noul Cod Penal Contopirea pedepselor pentru infracţiuni... | Art. 42 Noul Cod Penal Condamnări care nu atrag starea de... → |
|---|
pe care o implică recidiva (din modul cum este reglementată, din anumite condiţii impuse de lege şi potrivit regimului de sancţionare stabilit), acest cadru legal se completează cu dispoziţii privitoare şi la alte instituţii juridico-penale, cum sunt: unele mijloace de individualizare a pedepsei (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
Citește mai mult
liberarea condiţionată), unele dispoziţii din partea specială a noului Cod penal (art. 285), cauze care înlătură executarea pedepsei (graţierea şi prescripţia executării pedepsei).Recidiva în cazul persoanei fizice îşi găseşte corespondent în art. 37-39 CP 1969 (condiţii de existenţă, forme, condamnări care nu atrag starea de recidivă şi sancţionarea recidivei postcondamnatorii - regula - şi postexecutorii), cu aceeaşi menţiune potrivit căreia punerea în discuţie a recidivei şi rezolvările practice se realizau şi în raport de alte instituţii juridico-penale, faţă de cele mai sus enumerate adăugându-se şi alte instituţii, la care s-a renunţat însă în reglementarea actuală: executarea pedepsei la locul de muncă şi executarea pedepsei într-o închisoare militară. De asemenea, potrivit concepţiei actuale, într-un articol distinct se oferă soluţiile de sancţionare în cazul pedepselor secundare şi al măsurilor de siguranţă, după cum legiuitorul separă recidiva în cazul persoanei juridice, reglementată în Titlul VI al părţii generale a noului Cod penal, Capitolul III, art. 146 şi art. 147.
Proprie codului în vigoare este simplificarea conţinutului normativ al recidivei în cazul persoanei fizice (art. 41 alin. (1) NCP], textul de debut în materie consacrând prin alin. (3) o formă sub care aceasta se prezintă ca recidivă internaţională. Spre deosebire de Codul penal din 1969, se înscrie o definiţie generală a recidivei, care îşi menţine structura tradiţională (cei doi termeni), operând modificări substanţiale la nivelul condiţiilor generale de existenţă şi al formelor consacrate.
Pornind de la prevederile art. 41 alin. (1) NCP, recidiva, formă a pluralităţii de infracţiuni, reprezintă situaţia în care, după condamnarea definitivă, executată sau nu, dar până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, cel condamnat îşi reiterează, în condiţiile legii, comportamentul infracţional intenţionat. Ţinând seama de ansamblul reglementărilor în materie, se conturează cu claritate formele consacrate pentru recidivă în cazul persoanei fizice, anume: recidivă postcondam-natorie şi postexecutorie, relativă, generală (fără a fi împiedicată, în concret, o recidivă specială), temporară (fără a fi împiedicată, în concret, recidiva perpetuă în cazul infracţiunilor imprescriptibile, pentru situaţiile condamnaţilor care s-ar sustrage de la executarea pedepsei aplicate pentru o asemenea infracţiune), teritorială, dar şi internaţională, cu regim diferenţiat de sancţionare (după cum este o recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie), respectiv cu efect unic. Spre deosebire de Codul penal din 1969, s-a renunţat la recidiva mică, aspect mai favorabil.
în privinţa condiţiilor generale de existenţă a stării de recidivă în cazul persoanelor fizice, prin întrunirea cumulativă a condiţiilor pozitive şi negative privitoare la cei doi termeni din structura sa, sunt de semnalat mai multe deosebiri faţă de vechea reglementare: condamnarea definitivă pe latură penală (executată sau nu, în condiţiile art. 551 şi art. 552 NCPP) trebuie să se refere, de lege lata, la o infracţiune intenţionată sau săvârşită cu intenţie depăşită, care să atragă pedeapsa concretă a închisorii moi mare de un an (limita mai ridicată indică noua reglementare ca fiind mai favorabilă) sau detenţiunea pe viaţă (aplicată pentru unitate infracţională sau ca rezultantă a unui concurs de infracţiuni). Reiterarea comportamentului infracţional trebuie să aibă în vedere săvârşirea, din nou, a unei infracţiuni intenţionate sau cu intenţie depăşită, pentru care pedeapsa abstractă, prevăzută de lege, este pedeapsa închisorii de un an sau mai mare de un an (codul anterior era, sub acest aspect, mai favorabil) ori detenţiunea pe viaţă (indiferent dacă este o pedeapsă unică sau alternativă, potrivit art. 187 NCP). Se adaugă acestor condiţii (pozitive) de existenţă a recidivei condiţiile negative (art. 42 NCP) şi unitatea subiectului activ, persoană fizică infractor major.
Particularităţile ce individualizează formele recidivei în cazul persoanei fizice în funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni, după condamnarea definitivă, conduc la reţinerea recidivei postcondamnatorii (care ia naştere, în condiţiile legii, prin reiterarea comportamentului infracţional în raport de condamnarea definitivă neexecutată ori executată doar parţial) şi a recidivei postexecutorii (care ia naştere, în condiţiile legii, prin reiterarea comportamentului infracţional în raport de condamnarea definitivă executată ori considerată ca executată). Sub acest aspect, sunt de semnalat următoarele:
-recidivapostcondamnatoriese poate configura prin comiterea noii infracţiuni: înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei într-un loc de deţinere, pe durata termenelor de supraveghere ale liberării condiţionate (art. 104 alin. (2) NCP), suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 96 alin. (4) şi (5) NCP] ori pe durata termenului de încercare al unei graţieri condiţionate, inclusiv atunci când se comite infracţiunea de evadare (art. 285 NCP) sau când noua infracţiune se comite, în condiţiile legii, în stare de evadare;
- recidiva postexecutorie se poate configura prin comiterea noii infracţiuni: după executarea propriu-zisă a pedepsei sau considerarea ei ca executată, prin clemenţă (doar) sub forma graţierii (totală sau parţială), necondiţionată sau condiţionată (dar ulterior producerii efectelor definitive), prin împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei (la infracţiunile prescriptibile) ori după împlinirea termenelor de supraveghere ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiţionate, dar până la intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare.
Potrivit art. 41 alin. (3) NCP, recidiva internaţională are un caracter obligatoriu, reclamând condiţia dublei incriminări a faptei şi recunoaşterea, de către instanţa română, a hotărârii de condamnare pronunţate în străinătate, în condiţiile legii (art. 548 şi art. 549 NCPP raportat la Legea nr. 302/2004). Textul are corespondent în art. 37 alin. final CP 1969, cu deosebirea privitoare la caracterul facultativ - de lege proevia - al recidivei internaţionale, (doar) ca recidivă mare postcondamnatorie sau postexecutorie.
NCP nu mai reglementează mica recidivă.
Conform definiţiei oferite de NCP, starea de recidivă ia naştere în cazul unei infracţiuni săvârşite după condamnarea definitivă pentru altă infracţiune, dar înainte de reabilitarea sau
Citește mai mult
împlinirea termenului de reabilitare pentru prima condamnare.Recidiva postcondamnatorie -Primul termen presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: 1. existenţa unei condamnări definitive pentru săvârşirea unei sau mai multor infracţiuni (formă tentată, consumată sau epuizată) cu intenţie (directă sau indirectă) ori cu praeterintenţie (nu o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei) în calitate de autor, coautor, instigator ori complice; 2. pedeapsa stabilită (aplicată) trebuie să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de un an (indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei) şi să nu fi fost executată sau considerată ca executată; 3. hotărârea de condamnare să nu privească: infracţiuni săvârşite numai din culpă, infracţiuni pentru care a intervenit amnistia postcondamnato-rie sau fapte care au fost ulterior dezincriminate. Al doilea termen presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: 1. să fie săvârşită de un major, din nou, una sau mai multe infracţiuni (formă tentată, consumată sau epuizată) cu intenţie sau praeterintenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (pedeapsă unică sau alternativă cu amenda) sau detenţiunea pe viaţă (indiferent de cuantumul pedepsei aplicate) în calitate de autor, coautor, instigator ori complice; 2. noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei (inclusiv dacă condamnatul se sustrage de la executare ori a obţinut amânarea executării pedepsei), în timpul executării pedepsei, în perioada în care executarea pedepsei a fost întreruptă, în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare sau în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (cu condiţia de a fi descoperită în acest termen), al graţierii condiţionate sau al liberării condiţionate.
Recidiva postexecutorie - Primul termen presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: 1. existenţa unei condamnări definitive pentru săvârşirea unei sau mai multor infracţiuni (formă tentată, consumată sau epuizată) cu intenţie (directă sau indirectă) ori cu praeterintenţie (nu o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei) în calitate de autor, coautor, instigator ori complice; 2. pedeapsa aplicată trebuie să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de un an şi să fi fost executată sau considerată executată ca urmare a graţierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a intervenţiei prescripţiei executării pedepsei; 3. să nu fi intervenit reabilitarea de drept sau să nu se fi împlinit termenul de reabilitare judecătorească; 4. hotărârea de condamnare să nu privească: infracţiuni săvârşite numai din culpă, infracţiuni pentru care a intervenit amnistia postcondamnatorie sau fapte care au fost ulterior dezincriminate. Al doilea termen presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: 1. să fie săvârşită din nou o infracţiune cu intenţie sau praeterintenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (pedeapsă unică sau alternativă cu amenda) ori detenţiunea pe viaţă; 2. noua infracţiune să fie săvârşită după executarea primei pedepse (în ţară sau în străinătate), sau după data intrării în vigoare a actului normativ de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, ori după data împlinirii termenului de prescripţie a executării primei pedepse, dar înainte de intervenţia reabilitării de drept sau de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
Totodată, alin. (3) transformă posibilitatea instanţei de judecată de a ţine cont în stabilirea stării de recidivă de hotărârea pronunţată în străinătate şi recunoscută conform legii, într-o obligaţie în sarcina instanţei.
Recidiva în cazul persoanei juridice este reglementată de art. 146 NCP. Aşadar, în NCP este prevăzută recidiva postcondamnatorie sau postexecu-torie, generală, relativă, cu efect unic, teritorială sau internaţională.
Art. 9. (1) Pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispoziţiilor Codului penal.
Art. 10. Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit
Citește mai mult
legii vechi, mai favorabilă.Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 37: „Recidiva în cazul persoanei fizice. (1) Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an; b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; c) când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. (2) Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă. (3) Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2), se poate ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii”.
în ceea ce priveşte recidiva postcondamnatorie,
Citește mai mult
sistemul sancţio-nator are la bază cumulul aritmetic, bazat pe adăugarea la pedeapsa aplicată pentru al doilea termen al recidivei a pedepsei anterioare neexecutate ori a restului rămas neexecutat din aceasta.în cazul în care cel de-al doilea termen al recidivei este reprezentat de o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului, ordinea de valorificare a celor două forme de pluralitate este următoarea: pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
în ceea ce priveşte recidiva postexecutorie, tratamentul sancţiona-tor este următorul: dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.