ICCJ. Decizia nr. 383/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 383/200.
Dosar nr. 6483/1/2007
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deţinutul B.C. s-a plâns că este sechestrat pe nedrept, de judecătorul intimat în cauza de faţă.
În memoriul său, petentul a arătat că, intimatul, l-a judecat după casarea cu trimitere şi i-a adus grave vătămări, prin aceea că a menţinut sentinţa de condamnare a sa, la pedeapsa închisorii de 15 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Astfel, „a fost sechestrat şi lipsit de libertate" şi intimatul judecător, se face vinovat.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie primind acest memoriu, după verificările întreprinse, a constatat că, cele reclamate de petent sunt susţineri abuzive, că atâta vreme cât acesta, se află în executarea unei pedepse definitive de condamnare cu închisoarea, pentru omor, pretinsa sa „sechestrare" este vădit vexatorie faţă de intimat.
Drept rezultat, s-a respins plângerea, ca inadmisibilă prin rezoluţia nr. 10340/2950 din 7 iunie 2007.
Această lucrare, a fost comunicată petentului, prin adresa cu acelaşi număr, respectiv 10340/2950 din 13 iunie 2007.
Împotriva acestei lucrări, petentul în baza art. 2781 C. proc. pen. a introdus plângerea de faţă, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 22788 din 4 iulie 2007.
În motivarea plângerii, petentul condamnat susţine că, „judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede sau este neclară...".
Plângerea este inadmisibilă.
Curtea, examinând actele din dosarul parchetului, reclamaţiile –memoriu, formulate de petentul condamnat, precum şi rezoluţia atacată nr. 10340/2950 din 7 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de susţinerile acestuia dar şi potrivit textului de lege, ce reglementează plângerea de faţă şi anume, art. 2781 C. proc. pen., reţine următoarele:
Petentul, fiind condamnat definitiv, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, se află în prezent, în faza executării sancţiunii penale aplicate, printr-o hotărâre judecătorească şi irevocabilă.
Ori, o asemenea situaţie înseamnă tocmai privarea de libertate a celui vinovat şi nici un moment, nu se poate a fi pusă sub semnul egalităţii, cu „sechestrare" sau „vătămare prin lipsire de libertate", pretinsă de petentul.
Cu atât mai mult, nu poate fi acuzat judecătorul cauzei că a dispus „sechestrarea sa". Această „lipsire de libertate" şi „vătămare gravă a sa" este consecinţa faptei sale, deosebit de gravă, de a fi luat viaţa unui om, de a-l fi ucis.
Apoi, rezoluţia atacată şi adresa de comunicare a acesteia, după conţinutul lor, nu sunt enumerate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi împotriva cărora este prevăzută posibilitatea de a formula plângere în faţa judecătorului, deoarece rezoluţia în litigiu, dată de procuror, „nu a dispus nici neînceperea urmăririi penale, nici clasarea, nici scoaterea de sub urmărire penală şi nici încetarea urmăririi penale". Acestea fiind dispoziţiile legii, temeinic şi legal magistraţii au aplicat legea, iar petentul nu are calea plângerii împotriva rezoluţiei dată în cauză, nefiind de natura celor enumerate în textul mai sus indicat.
Aşadar, legea este clară şi magistraţii au adus-o la îndeplinire şi nicidecum, nu au refuzat s-o aplice, după cum eronat reclamă petentul în plângerea de faţă.
Pentru aceste considerente, plângerea de faţă va fi respinsă, ca inadmisibilă, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi va fi menţinută rezoluţia atacată.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T .
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei nr. 10340/2950/2007 din 7 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 392/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
