ICCJ. Decizia nr. 392/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 392/2008
Dosar nr. 10732/1/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Asupra cauzei penale de faţă:
La data de 29 noiembrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul F.P. împotriva rezoluţiei nr. 894/P/2007 din 11 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul I.I.
În motivarea plângerii sale se arată de către petiţionar, în esenţă, că intimatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), motiv pentru care solicită tragerea la răspundere penală a acestuia, iar soluţia de disjungere şi declinare a competenţei cu privire la T.C. şi alte persoane este nelegală.
În vederea soluţionării cauzei au fost ataşate dosarele nr. 894/P/2007 şi nr. 13347/5441/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Examinând plângerea formulată de petiţionar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta:
Petiţionarul F.P. a formulat plângere penală faţă de mai multe persoane, acuzându-le pentru fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv: T.C. – şeful Serviciului Control Fiscal Prahova; P.V. – consilier la Consiliul Judeţean Prahova; H.C. - fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova; S. – actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova; I.I. - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti; şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova; P.M. – fost secretar al Consiliului Judeţean Prahova.
În ceea ce îl priveşte pe fostul procuror inspector I.I. de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petiţionarul arată că magistratul a dat curs unor note SRI, instrumentând un dosar de urmărire penală, iar ulterior, dispunând trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cauzându-i astfel un prejudiciu direct de 5 milioane lei.
Prin ordonanţa nr. 894/P/2007 din 11 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.I. - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns cauza şi s-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru a se efectua cercetări cu privire la T.C. ş.a, funcţionari publici la Consiliul jud. Prahova sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale se reţine că prin redactarea actului de inculpare menţionat, procurorului în cauză nu i se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale din moment ce acesta şi-a exercitat atribuţiile oficiale în mod legal, iar inculpatul a avut posibilitatea ca în faţa instanţei de judecată să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea eventuală a acestui act.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei ordonanţe a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 13347/5441/2007 din 9 noiembrie 2007 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În termen legal, petiţionarul a formulat plângere la instanţa de judecată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., plângere care este însă neîntemeiată.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că, prin rechizitoriul nr. 20/P/1996 din 20 ianuarie 1997 întocmit de intimatul procuror I.I., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a petiţionarului din prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, reţinându-se că în perioada 1994-ianuarie 1996 nu a întocmit sau a întocmit incomplet sau necorespunzător documente primare sau de evidenţă contabilă, împiedicând prin aceasta verificările financiar contabile pentru identificarea evaziunii fiscale, fapte ce au avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu în valoare de 251.485.840 lei.
Judecătoria Ploieşti l-a condamnat pe F.P. pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, însă ulterior, Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 722 din 23 iulie 1998, a dispus achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În sarcina magistratului procuror I.I. nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni cu prilejul instrumentării dosarului nr. 20/P/1996 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petiţionarului dispunându-se pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Faptul că, ulterior, petiţionarul a fost achitat pentru săvârşirea respectivei infracţiuni nu poate duce la concluzia că intimatul se face vinovat de infracţiunile reclamate, din moment ce acesta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Petiţionarul a mai criticat ordonanţa din 11 octombrie 2007 şi sub aspectul disjungerii cauzei şi declinării competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru a se efectua cercetări faţă de T.C. ş.a. – funcţionari publici la Consiliul Judeţean Prahova.
Din analiza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că numai împotriva ordonanţei sau rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale se poate formula plângere la instanţă, nu însă şi împotriva dispoziţiei de disjungere a cauzei şi declinare a competenţei .
În raport cu cele expuse, Înalta Curte constată că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează ă respingă plângerea ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R ĂŞ T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul F.P. împotriva rezoluţiei nr. 894/P/2007 din 11 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 399/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
