ICCJ. Decizia nr. 5706/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5706/200.
Dosar nr. 10479/1/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 300/2 C. proc. pen., raportat la art. 160/b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a apelanţilor inculpaţi S.G.L., şi P.I.I., onorariul apărătorului din oficiu de câte 40 lei pentru fiecare apelant inculpat, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii S.G.L. şi P.I.I. solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu se fac vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii recurenţi S.G.L. şi P.I.I. au fost trimişi în judecată în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi proxenetism, prev. de art. 189 alin. (3) C. pen. şi art. 329 C. pen., cu aplic. art. 33 C. pen., iar inculpatul P. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1256 din 20 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II penală, inculpatul P.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 10 luni închisoare, iar inculpatul S.G.L. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.
Deşi hotărârea de condamnare nu este definitivă, există indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
De asemenea, există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând atât din natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cât şi din modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor, victimele fiind supuse la ameninţări şi violenţe.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în conformitate cu dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, recursurile inculpaţilor sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.I.I. şi S.G.L. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 26478/3/2006.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5308/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 959/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
