ICCJ. Decizia nr. 813/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 813/2008
Dosar nr. 1149/117/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 653 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul B.N., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 7 februarie 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 1320, 46 RON către Spitalul Clinic judeţean Cluj şi la plata a 2000 euro sau echivalentul în lei către partea civilă P.F.I.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un briceag cu lama de 8,5 cm.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 6 februarie 2007, aproximativ orele 20,00, partea vătămată P.F.I. se deplasa pe str. Avram Iancu din localitatea Huedin, împreună cu prietena sa martora T.I.C. şi sora acesteia, martora C.A.
La un moment dat grupul părţii vătămate s-a întâlnit cu inculpatul B.N., care, fiind în stare de ebrietate, s-a ciocnit de ceilalţi.
După ce a parcurs câţiva metri, inculpatul s-a întors şi a început să strige la cei din grup.
Neînţelegând ce dorea inculpatul, partea vătămată s-a întors spre acesta. În acest timp inculpatul a înaintat spre partea vătămată, care a mai apucat doar să audă zgomotul produs de deschiderea unui briceag pentru ca imediat să fie lovită în abdomen de inculpat.
Partea vătămată a fugit cu prietena, refugiindu-se într-o locuinţă din apropiere, la o cunoştinţă, de unde a fost transportată la Clinica Chirurgie I din municipiul Cluj Napoca, în perioada 6 - 13 februarie 2007, cu diagnostic: plagă penetrantă abdominală, hematom parietal hipocondru stâng, hemoperitoneu.
Registrul medico-legal concluzionează că leziunile necesită 14 - 15 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Fiind sesizat, organul de poliţie, însoţit de martorele T.I.C. şi C.A. l-a descoperit în aceeaşi seară, pe stradă în apropierea locului faptei.
Acesta a fost recunoscut de către martora T.I.C., iar la percheziţia corporală a fost găsit briceagul folosit la agresiune în buzunarul inculpatului.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, indicând apoi, conform procesului verbal şi planşei foto, locul comiterii acesteia.
În cursul judecăţii inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv de a nu face nici o declaraţie.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a săvârşit el fapta iar prin apărător, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei în considerarea concluziilor expertizei psihiatrice care constată că prezintă retard metal uşor, având discernământul diminuat.
Prin Decizia penală nr. 196 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susţinut oral personal în sensul nesăvârşirii faptei, motiv pentru care solicită achitarea şi prin apărător, sub aspectul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea criticată în raport de cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., printre care se află şi cele invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Probele administrate în cele două faze ale procesului penal dovedesc, fără nici un dubiu, că inculpatul B.N. a săvârşit, cu vinovăţie, fapta de lovire cu briceagul în seara de 6 februarie 2007, a părţii vătămate P.F.I.
În cursul urmăririi penale lucrătorul de poliţie, aflat la spitalul în care a fost internată partea vătămată şi luând cunoştinţă de împrejurările săvârşirii actului de violenţă, le-a invitat pe martorele T.I.C. şi C.A. în patrulare cu autoturismul, astfel că, pe aceeaşi stradă Avram Iancu a fost identificat inculpatul de către prima dintre martore, care i-a reţinut îmbrăcămintea.
Asupra inculpatului a fost găsit un briceag.
Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, motivând-o prin aceea că a ripostat rapid la încercarea părţii vătămate de a-l lovi după producerea ciocnirii pe stradă.
Asemenea, conform celor consemnate de procuror prin procesul-verbal din 7 februarie 2007 şi fixate prin fotografiile judiciare, inculpatul a condus organul de urmărire penală în teren, indicând locul de pe str. Avram Iancu din oraşul Huedin, în care s-a produs incidentul urmat de fapta de violenţă.
Aceeaşi martoră T.I.C. a susţinut cu certitudine şi în faţa instanţei că inculpatul este autorul faptei.
Împrejurarea că partea vătămată, datorită precipitării evenimentelor şi şocului suferit a declarat că nu i-a reţinut semnalmentele inculpatului, nu este şi o probă că nu acesta este autorul, atâta vreme cât adevărul este stabilit prin celelalte mijloace de probă.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
În stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recunoscând circumstanţa atenuantă, conduita anterioară bună a inculpatului şi coborând, de urmare, pedeapsa sub minimul legal special.
Pedeapsa astfel cum a fost individualizată este legală şi justificată, inculpatul urmând să suporte, pentru fapta gravă, contra vieţii, săvârşită, constrângerile şi probaţiunile alături de măsurile de reeducare, ce decurg din funcţiile sancţiunii.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2007 la 5 martie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 196 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 februarie 2007 la 5 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4204/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
