ICCJ. Decizia nr. 4204/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4204/2008

Dosar nr. 4731/3/2007

Şedinţa publică din 19 decembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 907 din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4731/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului E.Y., ca neîntemeiată. A dispus, condamnarea, printre alţii, a următorilor inculpaţi:

1. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul K.O., zis H. (fiul lui Ş. şi G., născut în anul 1976 în Turcia, domiciliat în Turcia, districtul Adiyaman, localitatea Gerger, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, cetăţean turc) Ia pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul K.O. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul K.O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei rezultante.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 octombrie 2006 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.

2.- În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului O.O. (fiul lui I. şi Ş., născut la 1 februarie 1968, în Turcia, localitatea Cayiralan, domiciliat în Belgia, Antwerpwn, cetăţean belgian şi turc, fără ocupaţie, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale) la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 septembrie 2006 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului O.O.

S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

3.- În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. l lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.(fiul lui G. şi G., născut la 29 decembrie 1967, în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, domiciliat în Bucureşti, sector 2, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii,fără antecedente penale) la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul V.G. a fost condamnat Ia pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul V.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

4.- În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul F.M.(fiul lui I. şi E., născut la 16 aprilie1979, în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 2, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, cetăţean român, fără antecedente penale) la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul F.M. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul F.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

5.- În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul A.N.(fiul lui A.K. şi Y., născut la 20 noiembrie 1977, în Turcia, localitatea Imranli, fără ocupaţie, căsătorit, 2 copii, fără antecedente penale, cetăţean turc) la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul A.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 13 din Legea nr. 39/2003 a fost confiscată toată cantitatea de 9.379,5 gr. heroină şi cofeină, precum şi ambalajele cu urme de droguri depuse la I.G.P.R. şi ridicate conform dovezii din 7 noiembrie 2006, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 13 din Legea nr. 39/2003, a fost confiscată cantitatea de 375,92 gr. cocaină în amestec cu fenacetină, precum şi ambalajele cu urme de droguri depuse la I.G.P.R. şi ridicate conform dovezii din 11 octombrie 2006, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 13 din Legea nr. 39/2003, a fost confiscată cantitatea de 1795 gr. cofeină în amestec cu paracetamol, depusă la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră Giurgiu şi ridicate conform dovezii din 31 ianuarie 2007, care se va distruge conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, urmând a fi păstrate contraprobe.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul K.N. a cântarului electronic marca T. aflat în custodia I.G.P.R. - S.C.S.T.I.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată de la inculpatul E.Y. suma de 3.900 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data executării măsurii, sumă obţinută din săvârşirea infracţiunilor.

S-a dispus restituirea către unii dintre inculpaţi a telefoanelor mobile şi a cartelelor sim.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaţilor K.O., I.K., E.Y., A.N., O.O. către ţările ai căror cetăţeni sunt, respectiv unde îşi au domiciliul (pentru cei care au dublă cetăţenie), după executarea pedepselor principale rezultante.

În esenţă, instanţa a reţinut că, în perioada 1 ianuarie 2006 - 23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul K.O. a intermediat şi a ajutat la introducerea pe teritoriul României, din Turcia, a unor importante cantităţi de heroină, împrejurări în care, la data de 23 octombrie 2006, a fost introdusă în România, prin portul Constanţa, judeţul Constanţa, de către inculpaţii Y.E. şi I.K., marinari pe vasul comercial Y.K., cantitatea de aproximativ 9,500 kg. heroină (drog de mare risc), sub forma a 11 pachete ambalate în bandă adezivă, droguri ce erau destinate, în final, comercializării pe raza municipiului Bucureşti de către acest inculpat împreună cu inculpaţii V.G., A.N., V.Ş. şi F.M., precum şi cu alte persoane. Inculpatul K.O. a deţinut, a vândut şi oferit importante cantităţi de heroină şi cocaină mai multor persoane iar în vederea săvârşirii acestor fapte a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, format din mai multe persoane (unele aflate în Turcia şi Belgia) printre care se aflau şi inculpaţii. Acelaşi inculpat a sprijinit şi activitatea reţelei de narcotraficanţi, prin aceea că în perioada 24 decembrie 2005 - 11 octombrie 2006, în repetate rânduri a trecut în mod ilegal frontiera de stat a României folosindu-se de o identitate falsă, legitimându-se cu un paşaport turcesc obţinut pe o falsă identitate (K.B.), folosită şi în faza arestării preventive.

Inculpatul O.O. a introdus pe teritoriul României cantitatea de 375 gr. cocaină, drog de mare risc, pe care a transportat-o din Belgia până în Bucureşti, ascunsă într-o geantă în compartimentul de bagaje al autocarului aparţinând SC E.L. SRL în vederea traficării acestor droguri cu inculpaţii V.G., K.O., A.N. şi alţii. Şi acest inculpat a aderat la un grup infracţional format din inculpaţii în cauză şi alte persoane.

Inculpatul V.G., zis G., a ajutat şi înlesnit introducerea pe teritoriul României, Ia data de 21 septembrie 2006, a cantităţii de 375 gr. cocaină, drog de mare risc, de către inculpatul O.O., care a transportat-o din Belgia până la Bucureşti, în modul menţionat mai sus, în vederea traficării de către acest inculpat împreună cu inculpaţii K.O., A.N. şi alţii. Anterior acestei fapte, împreună cu alţi inculpaţi implicaţi în cauză (K.O., F.M., A.N. a deţinut, transportat, intermediat şi oferit importante cantităţi de heroină şi cocaină aderând la grupul infracţional organizat format din inculpaţi şi alte persoane şi sprijinind prin activitatea sa infracţională funcţionarea reţelei de narcotraficanţi.

Inculpatul F.M., în perioada 1 ianuarie 2006 - 23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat şi înlesnit introducerea pe teritoriul României, din Turcia, a unor importante cantităţi de heroină, împrejurări în care la data de 23 octombrie 2006, a fost introdusă de către inculpaţii Y.K. şi Y.E., cetăţeni turci, (marinari pe vasul comercial Y.K.) pe teritoriul românesc, prin portul Constanţa, cantitatea de aproximativ 9,500 kg heroină, droguri destinate comercializării. Şi acest inculpat a aderat la grupul infracţional organizat şi a sprijinit, prin activitatea sa, funcţionarea reţelei de narcotraficanti.

Inculpatul A.N., zis Y., în perioada f ianuarie 2006 -23 octombrie 2006, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat şi înlesnit introducerea pe teritoriul României, din Turcia a unor importante cantităţi de heroină, împrejurări în care la data de 23 octombrie 2006 a fost introdusă de inculpaţii I.K. şi Y.E. Cantitatea de aproximativ 9,500 kg heroină destinată comercializării în municipiul Bucureşti de către ceilalţi inculpaţi, aderând la un grup infracţional organizat, format din ceilalţi inculpaţi şi alte persoane, unele aflate pe teritoriile Turciei şi Belgiei.

Inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele.

Prin Decizia penală nr. 2 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii V.G., O.O., K.O., A.N. şi F.M. împotriva sentinţei penale nr. 907 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală. A computat detenţia pentru inculpaţii V.G. şi O.O. de la 22 septembrie 2006 la zi, iar pentru inculpaţii K.O., A.N. şi F.M. de la 24 octombrie 2006 la zi, şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii V.G., O.O., K.O., A.N. şi F.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor şi achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000 (A.N., K.O., O.O.). În cazul greşitei individualizări a pedepsei inculpaţii au solicitat aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen. (K.O., O.O.), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (F.M.).

Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursurile declarate de inculpaţii K.O., A.N., O.O. şi V.G. sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpatul F.M. este fondat, pentru motivele ce urmează:

1. Referitor la inculpatul Voicu Gheorghe, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., susţinând că îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi respectiv ale art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte consideră că nu sunt incidente, în privinţa sa, aceste prevederi, instanţele individualizând corect pedepsele stabilite acestui inculpat, precum şi pedeapsa rezultantă aplicată.

Într-adevăr, inculpatului V.G. nu îi sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deoarece nu are calitatea de martor ci de coinculpat în aceeaşi cauză cu K.O. Astfel, relatările inculpatului V.G. nu pot fi considerate „mărturii" împotriva unui coinculpat, chiar dacă ele au fost de natură a confirma acuzaţiile aduse acestui inculpat (K.O.).

V.G. a fost ascultat în calitate de inculpat, iar nu de martor, aşa încât nu poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se referă, în exclusivitate, la martori.

Totodată nu poate fi considerat un denunţ în sensul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, declaraţia sa referitoare la un alt coinculpat în aceeaşi cauză.

De altfel, instanţele au avut în vedere sinceritatea inculpatului Voicu Gheorghe şi atitudinea sa cooperantă, aplicându-i circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducându-i pedepsele stabilite şi pedeapsa rezultantă.

2. Referitor la recurentul inculpat O.O., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (l) pct. 18 şi 14, solicitând achitarea sa pentru fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante, înalta Curte consideră că şi acest recurs este nefondat.

Astfel, vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor de care a fost acuzat a fost corect stabilită din modalitatea în care ele au fost săvârşite, relatată de ceilalţi inculpaţi, cantitatea de droguri găsită în geanta din compartimentul de bagaje adusă din Belgia, fiind dovedită, de asemenea şi aderarea sa la un grup infracţional organizat.

Totodată, înalta Curte reţine că pedepsele au fost corect stabilite, iar pedeapsa rezultantă a fost legal aplicată, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gravitatea faptelor, persoana inculpatului şi concursul de infracţiuni, toate având un grad ridicat de pericol social.

3. Referitor la inculpatul K.O., zis H, Înalta Curte consideră că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., deoarece, probele administrate în cauză (declaraţiile coinculpaţilor Y.K., Y.E., şi însăşi declaraţiile date de inculpatul K.) confirmă săvârşirea şi tuturor faptelor penale, pe care însuşi inculpatul nu le contestă, în primele sale declaraţii. In acelaşi timp, în raport cu multitudinea infracţiunilor săvârşite, cu caracterul continuat al acestora, cu cantitatea mare de droguri la introducerea căreia în ţară a ajutat (aproximativ 9,500 kg heroină), cu consecinţele pe care le-ar fi avut consumul a circa 250.000 doze heroină, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este corespunzătoare acestui pericol social pe care îl prezintă atât faptele comise, cât şi persoana inculpatului.

4. Referitor la recursul declarat de inculpatul A.N. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 din Codul de procedură penală, înalta Curte constată, de asemenea că este nefondat sub ambele aspecte.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că nu s-a comis nici o gravă eroare de fapt care să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, deoarece, săvârşirea de către acest inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost dovedită cu declaraţiile date de inculpatul K.O., I.K. şi Y.E. cu procesele verbale de supraveghere şi de prindere în flagrant, neexistând nici un dubiu cu privire la complicitatea inculpatului A.N. la infracţiunea menţionată.

Sub al doilea aspect vizând aplicarea unei pedepse greşit individualizate, înalta Curte reţine că pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită pentru această infracţiune, pedeapsă aplicată şi ca pedeapsă rezultantă, este corespunzătoare gravităţii deosebite a faptei de complicitate la introducerea în România a unei cantităţi de aproximativ 9,500 kg heroină, drog de mare risc, cu consecinţe nefaste pentru sănătatea consumatorilor de droguri şi care ar fi putut produce agravarea sănătăţii acestora sau chiar decesul unui număr mare de persoane.

Se constată, totodată, pericolul social deosebit pe care îl prezintă acest inculpat, prin faptele grave comise.

Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul F.M., înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză prevederile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanţele au individualizat greşit pedepsele stabilite, precum şi pedeapsa rezultantă, prin greşita neaplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată, pentru infracţiunile prevăzute de această lege, şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ambele vizând stabilirea unor limite ale pedepselor reduse la jumătate.

Astfel, aşa cum rezultă din Referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive faţă de P.M.F. al D.I.I.C.O.T. - ST Bucureşti (aflat la filele nr. 199 şi 200 din dosarul instanţei de recurs), săvârşirea de către acest învinuit a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rezultă din denunţul formulat de F.M. şi I.J.I.), precum şi din încheierea din 23 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti (filele nr. 201-203 din acelaşi dosar) prin care s-a luat măsura preventivă solicitată de Parchet.

Prin urmare, făcându-se dovada că inculpatul F.M. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altei persoane care a săvârşit infracţiuni legale de droguri, acesta beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, infracţiuni care se încadrează în cele prevăzute la art. 2 - art. 10 din lege, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, sunt aplicabile şi prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care are consecinţele prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu referire la alte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 16 din legea menţionată, declaraţiile de martor date de F.M. fiind esenţiale pentru trimiterea în judecată a acestui învinuit.

Înalta Curte reţine temeinicia recursului formulat de inculpatul F.M., doar sub acest aspect, nu şi cu referire la art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., deoarece probele administrate în cauză (declaraţiile inculpatului K.O., interceptări ale convorbirilor telefonice, recunoaşterea parţială a acestui inculpat) dovedesc participarea şi a acestui inculpat la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată penală şi condamnat.

Nu există nici un dubiu referitor la vinovăţia inculpatului.

În consecinţă, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul F.M., doar sub aspectul individualizării greşite a pedepsei, prin neaplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin aplicarea acestor prevederi şi reducerea la jumătate a limitelor de pedepse, se va reduce (în urma descontopirii pedepsei rezultante şi a repunerii în pedepsele componente) de la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea aceloraşi drepturi, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Deasemenea, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, se va reduce de la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea aceloraşi drepturi.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa va fi redusă de la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea aceloraşi drepturi.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., se vor recontopi pedepsele menţionate, dispunându-se ca inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea aceloraşi drepturi.

Pentru motivele expuse, recursurile declarate de inculpaţii K.O., A.N., O.O. şi V.G. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. vor fi respinse, ca nefondate.

Recursul declarat de recurentul inculpat F.M. va fi admis pentru argumentele expuse mai sus.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008.

În baza aceluiaşi text, se va deduce din pedepsele aplicate celorlalţi recurenţi inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, astfel:

- de la 22 septembrie2006 la 19 decembrie 2008, pentru recurenţii inculpaţi V.G. şi O.O. şi de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008 pentru recurenţii inculpaţi K.O. şi A.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi K.O., A.N., O.O. şi V.G. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi K.O., A.N., O.O. şi V.G. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Admite recursul declarat de recurentul inculpat F.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Casează Decizia penală nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, precum şi sentinţa penală nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală numai cu privire la acest inculpat şi numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei, prin neaplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicate inculpatului F.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Aplică art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi reduce pedeapsa de la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea aceloraşi drepturi.

Aplică art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi reduce pedeapsa de la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Aplică art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 şi art. 35 C. pen., recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului F.M., dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat F.M., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008.

Deduce din pedepsele aplicate celorlalţi recurenţi inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, astfel:

De la 22 septembrie 2006 la 19 decembrie 2008, pentru recurenţii inculpaţi V.G. şi O.O. şi de la 24 octombrie 2006 la 19 decembrie 2008 pentru recurenţii inculpaţi K.O. şi A.N.

Obligă recurenţii inculpaţi K.O., A.N., O.O. şi V.G. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 4071/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 813/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4204/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4204/2008. Penal