ICCJ. Decizia nr. 863/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.863/2008
Dosar nr. 62/46/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 19/ F din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins sesizarea cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 5 octombrie 2007 de Tribunalul Ordinar din Velletri - Italia, privind pe cetăţeanul român A.M.F., în vederea cercetării acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, sechestrare de persoane şi vătămare corporală gravă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că mandatul european nu poate fi pus în executare, întrucât persoana solicitată nu se afla pe teritoriul României, ci pe teritoriul Austriei, unde a fost arestată şi încarcerată în Penitenciarul Graz Jakomini, în baza unui ordin emis de Curtea Regională Graz.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 9, 18 şi 21 C. proc. pen., a susţinut că nu există motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european, că nu s-au cerut relaţii la Curtea Regională Graz, pentru a se stabili dacă persoana solicitată a fost arestată în baza aceluiaşi mandat european emis de autorităţile italiene şi în caz afirmativ să transmită mandatul spre executare instanţei competente austriece şi totodată, că judecata s-a făcut de Curtea de Apel Piteşti fără citarea legală a persoanei solicitate şi fără desemnarea unui apărător din oficiu.
Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de procuror este întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, iar potrivit art. 86 alin. (1) din aceeaşi lege, în cadrul procedurilor prealabile, autoritatea judiciară română când primeşte un mandat european de arestare, dar nu este competentă să îl soluţioneze, transmite mandatul autorităţii judiciare competente şi informează despre aceasta autoritatea emitentă.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că în cazul constatării necompetenţei, autoritatea judiciară română nu poate respinge cererea de executare a mandatului european ci, în baza principiului menţionat îl transmite autorităţii competente şi informează autoritatea emitentă.
2. Examinând actele dosarului, Curtea constată că persoana solicitată nu a fost găsită pe teritoriul Statului Român, rezultând, potrivit adresei nr. 712/1/5/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, transmisă acelei curţi, că cetăţeanul român menţionat în mandatul european de arestare, se află pe teritoriul Statului Austriac, fiind arestat şi încarcerat în Penitenciarul Graz Jakomini în baza ordinului nr. 6/130/h emis de Curtea Regională Graz.
Având în vedere acest act, instanţa sesizată era datoare să facă verificări şi să obţină informaţii privind situaţia juridică a persoanei solicitate chiar de la autorităţile judiciare din Austria sau prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei din România şi apoi, după efectuarea cercetării necesare, să transmită mandatul autorităţii de executare competente.
Întrucât Curtea de Apel Piteşti nu a ţinut seama de aceste dispoziţii imperative şi a respins sesizarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, hotărârea pronunţată nu este legală şi nici temeinică, impunându-se casarea acesteia şi reluarea judecăţii pentru ca instanţa să se conformeze prevederilor arătate mai sus.
3. Referitor la criticile din recursul procurorului, în sensul că, în cadrul procedurilor prealabile, persoana solicitată şi negăsită în România trebuia citată în străinătate şi că în această fază trebuia să îi fie desemnat un apărător din oficiu, acestea nu pot fi primite.
Astfel, respectivele obligaţii incumbau instanţei numai în cazul identificării persoanei solicitate, a reţinerii şi prezentării ei în faţa instanţei în vederea arestării şi punerii în executare a mandatului european de arestare conform dispoziţiilor art. 881 alin. (5), art. 89 şi 91 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, condiţii neîntrunite în speţă.
4. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) alin. ultim C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauze spre soluţionare la Curtea de Apel Piteşti.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat persoanei solicitate să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 19/ F din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 62/46/2008 privind pe persoana solicitată A.M.F.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Piteşti.
Onorariul în sumă de 60 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatei persoane solicitate A.M.F., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 10 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 876/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
