ICCJ. Decizia nr. 945/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 945/2008
Dosar nr. 2208/1/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de fata,
În baza actelor si lucrărilor dosarului, constata următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 6 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penala, pronunţată în dosarul nr. 1868/33/2007, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului de arestare emis, la data de 11 octombrie 2007, de către Biroul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul din Milano sub nr. EA/652/99/ST în dosarul nr. 3351/03R.ES pe numele cetăţeanului roman P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentinţă rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002.
S-a constatat, totodată, că prin încheierea penală nr. 93 din 6 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a numitului P.L. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 6 noiembrie 2007. A fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate.
În partea introductivă a acestei hotărâri s-a dispus amendarea apărătorului ales, avocat N.M.P. cu suma de 5000 lei, în baza art. 198 alin. (3) C. proc. pen., constatând că nu se dovedeşte motivul obiectiv al lipsei apărătorului ales şi că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a asigura substituirea.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a reţinut in esenţa următoarele:
S-a reţinut astfel că autorităţile italiene au solicitat predarea numitului P.L., în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentinţă rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, persoana solicitată fiind condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la lipsire ilegală de libertate, participare la tentativă de prostituţie, participarea la ajutorul şi facilitarea intrării ilegale pe teritoriul Italiei, participare la prostituţie şi exploatarea victimelor acesteia, participare la falsificarea unui paşaport.
Examinând actele si lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut ca mandatul de arestare emis îndeplineşte toate cerinţele impuse de Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, dispunând procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în fata instanţei.
- Persoana solicitată P.L. a fost identificată la data de 6 noiembrie 2007 şi prezentată în aceeaşi zi în faţa Curţii de Apel Cluj, iar în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi luată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului de arestare provizorie, în vederea efectuării procedurilor de extrădare măsura fiind necesară pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere acestor proceduri.
Reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (3) şi art. 88, art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, văzând că în cauză nu au fost identificate motive de refuz a executării mandatului european de arestare, instanţa a admis cererea formulată de autorităţile italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 11 octombrie 2007 pe numele cetăţeanului roman P.L., dispunând totodată predarea acestuia autorităţilor solicitante.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată P.L., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul încălcării dreptului la apărare al acestuia.
Recurentul avocat N.M.P., a criticat hotărârea sub aspectul dispoziţiei referitoare la amendarea sa, precizând că în data de 6 martie 2008 a absentat în mod justificat, cererea sa de amânare neavând un caracter abuziv, fiind determinată de motive obiective precizate instanţei de fond.
Concluziile apărătorului recurentului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele care urmează:
Examinând cauza, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat în mod corect dispunând arestarea provizorie persoanei solicitate P.L., reţinând că, din documentele anexate dosarului cauzei rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentinţă rămasă definitivă la data de 1 octombrie 2002, pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la lipsire ilegală de libertate, participare la tentativă de prostituţie, participarea la ajutorul şi facilitarea intrării ilegale pe teritoriul Italiei, participare la prostituţie şi exploatarea victimelor acesteia, participare la falsificarea unui paşaport.
Judecând cauza în fond, instanţa a respins cererea apărătorului, angajat în cauză, de amânare a cauzei pe considerentul că are de susţinut o cauză la Tribunalul Mureş, cu motivarea că aceasta nu este justificată. În această situaţie, instanţa a desemnat un apărător din oficiu şi a procedat la judecarea cauzei.
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului de apărare consfinţit şi garantat de Constituţie în art. 24, C. proc. pen., în art. 6 şi de art. 6 C.A.D.O.L.F., aşa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.
Astfel, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 171 alin (4) C. proc. pen., care prevede „Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat (..) la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea (..) instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să îl înlocuiască, acordând un termen de minim 3 zile pentru pregătirea apărării."
Simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului nu duce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice. Numirea unui apărător din oficiu, în modalitatea arătată nu asigură nici necesitatea respectării dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. c) din C.E.D.O.
Potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) din Convenţie, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar conform art. 6 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin. (5) al art. 6 stabileşte obligaţia organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului sau învinuitului, numai dacă acesta nu are apărător ales.
Înalta Curte are în vedere în aceeaşi şrstgrrsi^lfol^^ de Curtea Europeană în cauza C. c. Germaniei (25 septembrie 1992), în considerentele căreia s-a reţinut că relaţia confidenţială client - avocat nu poate fi considerată una absolută, fiind supusă anumitor limite, în cazul în care instanţa trebuie să decidă dacă interesele justiţiei impun ca acuzatul să fie apărat sau ni de avocatul ales de el. Instanţa trebuie să ţină cont de intenţia acuzatului, dar poate şi trece peste această intenţie, dacă există motive relevante şi suficiente pentru a considera că aceasta este în interesul justiţiei.
În speţă măsura dispusă, de natură a încălca dreptul la apărare al persoanei solicitate, prin lipsirea acestuia de o apărare efectivă este departe de a fi în interesul bunei soluţionări a cauzei.
Apreciind că măsura arestării preventive luată faţă de recurentul persoană solicitată P.L. se impune a fi menţinută, pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere soluţionării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 va menţine măsura arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile.
Totodată, Înalta Curte constată că lipsa apărătorului ales al persoanei solicitate, avocat N.M.P., la termenul din 6 martie 2008 a fost justificată pe considerentul că are de susţinut o cauză la Tribunalul Mureş, motiv pentru care a arătat că este în imposibilitate de prezentare, dispoziţia instanţei de fond de amendare a aceştia fiind nefondată. Înalta Curte, calificând cererea acestuia de scutire de plata amenzii ca recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus amendarea acestuia, va fi înlătura dispoziţia de amendare a apărătorului ales N.M.P. ca urmare a admiterii recursului declarat de acesta.
Prin urmare, faţă de cele învederate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de recurenta persoană solicitată P.L. şi de avocat N.P., în nume propriu împotriva sentinţei penale nr. 6 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penala, pronunţată în dosarul nr. 1868/33/2007, va casa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond numai în ceea ce-1 priveşte pe recurentul persoană solicitată P.L.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta persoană solicitată P.L. şi de avocat N.M.P., în nume propriu, împotriva sentinţei penale nr. 6 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penala.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, numai în ceea ce-l priveşte pe recurentul persoană solicitată P.L.
Înlătură dispoziţia de amendare a apărătorului ales N.M.P. cu suma de 5000 lei.
Menţine starea de arest a recurentului persoană solicitată. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 955/2008. Penal → |
|---|
