ICCJ. Decizia nr. 955/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.955/2008
Dosar nr. 298/1/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2008, conte statorul P.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 15072/3/2006.
Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 298/1/2007.
În motivarea cererii, contestatorul a invocat faptul că pedeapsa de 14 ani aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor este foarte aspră având în vedere faptul că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, în realitate condamnatul săvârşind infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, precum şi faptul că instanţele de judecată nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante legale. A mai arătat că instanţele de judecată au omis faptul că declaraţia inculpatului din 5 noiembrie 2005 este lovită de nulitate absolută întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare, cât şi faptul că prelungirea măsurii arestării preventive la termenul din 23 noiembrie 2005 s-a făcut în lipsa apărătorului, iar recursul formulat s-a judecat în lipsa recurentului inculpat, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.
Înalta Curte, din oficiu, a dispus ataşarea dosarului nr. 15072/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Examinând, potrivit art. 391 alin. (l) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 15072/3/2006, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Prin Decizia penală nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 15072/3/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 278 din 22 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 noiembrie 2005 la 13 decembrie 2007.
Recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestaţie în anulare:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (I1) ori art. 38516 alin. (1).
Analizând aspectele invocate de contestator, respectiv netemeinicia pedepsei aplicate, nereţinerea circumstanţelor atenuante legale şi prelungirea măsurii arestării preventive la termenul din 23 noiembrie 2005, în lipsa apărătorului, se reţine că acestea nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., pentru care o hotărâre penală definitivă poate fi contestată. Criticile formulate de contestator sunt nemulţumiri legate de modul de soluţionare a cauzei care pot fi cenzurate numai prin intermediul căilor de atac ordinare.
În plus, Înalta Curte constată că aspectele învederate în motivarea contestaţiei în anulare au fost invocate de către contestator în faţa instanţelor de judecată, care le-au analizat şi s-au pronunţat cu privire la acestea.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.V., întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzută de art. 386 şi urm. C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 945/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1029/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
