ICCJ. Decizia nr. 932/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.932/2008
Dosar nr. 747/1/2008
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2802/2005, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.K., P.A. şi S.l. împotriva deciziei penale nr. 78/ P din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
A fost obligat recurentul inculpat B.K. la plat sumei de 1.200.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenţii inculpaţi P.A. şi S.l. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă, ca instanţă de recurs a reţinut că prin sentinţa penală nr. 722 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea mai multor condamnaţi, printre care şi a inculpatului A.P., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive cu începere de la 6 noiembrie 2002 până la 13 martie 2003.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 117 C. pen., raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului A.P. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul A.P. şi distrugerea a 63 comprimate M.D.M.A. şi 50 grame cannabis, rămase după efectuarea analizelor de laborator.
Au fost obligaţi inculpaţii A.P., B.K., S.l., P.A. la plata sumei de câte 4.300.000 lei, din care suma de câte 1.800.000 lei reprezentând onorariul de traducător, în total suma 7.200.000 lei a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa sentinţa menţionată mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
După anul 1990, teritoriul României, datorită poziţiei sale geografice a devenit o verigă importantă a „Rutei Balcanice" de traficare a drogurilor, fiind angrenat în tranzitul stupefiantelor spre vestul Europei şi în ultimii ani, o piaţă de desfacere, consumul de droguri luând o amploare deosebită, în special în rândul tinerilor.
La începutul lunii septembrie 2002, între inculpaţii B.R. şi C.C. a intervenit o înţelegere cu privire la achiziţionarea a 2 kg de cannabis din Bucureşti şi revânzarea drogurilor în Constanţa în scopul obţinerii în mod ilicit de profit.
Conform convenţiei, cannabisul urma să fie luat pe datorie de către B.R. care, după revânzare trebuia să-i achite lui C.C., în total suma de 16.000 dolari, finanţarea traficului fiind asigurată de către acesta din urmă.
În scopul arătat, în perioada amintită, aflându-se în Constanţa, C.C. a purtat o convorbire telefonică în prezenţa lui B.R., cu o persoană căreia i s-a adresat cu apelativul de „T.", cu care a discutat despre împrejurările concrete şi persoana de legătură de la care vor fi preluate drogurile.
La scurt timp, B.R. s-a deplasat în Bucureşti, unde a doua zi, după o prealabilă înţelegere, s-a revăzut la un restaurant cu specific italienesc, cu inculpatul C.C., care a venit la întâlnire în prezenţa martorei B.D.
Cu această ocazie, C.C. i-a înmânat suma de 2.000 euro lui B.R., care în ziua următoare i-a remis-o inculpatei T.H.
B.R. s-a întâlnit cu T.H. în zona Operei din Bucureşti, situată în vecinătatea imobilului acesteia, care I-a condus pe inculpat în garajul din curtea locuinţei sale, din Splaiul Independenţei nr. 111, unde i-a înmânat cele 2 kg. de cannabis în schimbul sumei convenite.
Ulterior, la începutul săptămânii 28 octombrie - 03 noiembrie 2002, după o prealabilă înţelegere, B.R. s-a întâlnit cu A.P. la Restaurantul B. din Constanţa, cei doi fiind amici. Cu această ocazie, căpitanul grec şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra un număr de 300 pastile ecstasy şi cantitatea de 100 grame cannabis.
De la restaurant s-au deplasat cu un taxi, până la locuinţa inculpatului B.R., de pe B-dul Tomis, acesta din urmă urcând în imobil de unde a revenit, având asupra sa cannabisul care făcea obiectul tranzacţiei.
În continuare, cei doi s-au deplasat cu taxiul la locuinţa inculpatului A.P., situată în Constanţa pe str. Primăverii. În apartament, B.R. i-a înmânat cannabisul cetăţeanului grec de la care a primit pe loc, suma de 200 dolari S.U.A., cu plată parţială. B.R. a luat legătura telefonic cu inculpatul C.C., întâlnindu-se în Barul L.M. din Constanţa, ocazie cu care acesta din urmă a fost de acord cu propunerea de a face rost de ecstasy, condiţionând însă achiziţionarea unui număr minim de 1000 pastile.
Ulterior, după discuţii purtate telefonic, în ziua de 31 octombrie 2001, B.R. s-a deplasat la locuinţa inculpatului A.P., ocazie cu care a mai primit de la cetăţeanul grec suma de 150 dolari S.U.A. în contul cannabisului vândut, cei doi negociind preţul de 1500 dolari S.U.A. pentru cele 300 pastile ecstasy şi înţelegându-se cu privire la eventuala deplasare în Bucureşti.
În ziua următoare, în apartamentul din strada Primăverii, A.P. i-a înmânat suma de 1200 dolari S.U.A. lui B.R., care s-a deplasat la Barul L.M., dându-i valuta inculpatului C.C.
Cu aceeaşi ocazie, C.C. a purtat o nouă convorbire telefonică cu numitul „T." stabilind locul de întâlnire şi omul de legătură, în persoana inculpatei T.H.
La scurt timp, tot în ziua de 1 noiembrie 2002, B.R. şi A.P. au plecat la Bucureşti, transportul efectuându-se cu autoturismul numitului „A.", cunoştinţă a cetăţeanului grec, care nu ştia despre scopul deplasării celorlalţi.
După sosirea în Bucureşti, cei trei au intrat în Restaurantul Opera, iar în jurul orei 17,00, B.R. s-a deplasat la intersecţia străzilor dr. Staicovici şi Splaiul Independenţei, unde s-a întâlnit cu T.H., intrând în autoturismul cu care inculpata a venit la locul de întâlnire.
Cu această ocazie, T.H. l-a încunoştinţat că a făcut rost de ecstasy, de tipul celor inscripţionate cu simbolurile „Elefant" şi „Armâni".
În continuare, cei doi s-au deplasat la un supermarket din Cartierul Cotroceni, de unde B.R. a cumpărat o pungă de cadouri şi o cutie cu bomboane HEIDI şi, ulterior, în zona Eroilor, inculpatul a cumpărat un buchet de flori. Aceste cumpărături au fost făcute de către inculpat, pentru a se motiva în faţa numitului „A.", căruia i-a precizat că le va duce la o onomastică a unei prietene din Constanţa.
Din zona eroilor, cei doi s-au deplasat până în parcarea Restaurantului O., unde s-au despărţit, B.R. luând drogurile asupra lui.
Inculpatul a revenit în restaurant şi după ce a luat masa, s-a întors împreună cu A.P. şi numitul „A." în Constanţa.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că locuinţa unde, în cuprinsul denunţului A.P. şi-a declarat reşedinţa, a fost închiriată de către inculpatul P.A., care a şi locuit în ea, în fapt.
Întrebat cu privire la contractul de închiriere al apartamentului din str. Primăverii, A.P. a recunoscut că a semnat acest contract, dar a motivat că, de fapt, el ar fi închiriat locuinţa pentru un prieten de-al său, l.B., arătând că acesta ar fi şi proprietarul drogurilor descoperite în imobilul sus-menţionat.
De asemenea, cu prilejul confruntării dintre P.A. şi A.P. din 5 decembrie 2002, acesta din urmă a menţionat că a închiriat apartamentul pentru l.B., un prieten de-al lui, student la medicină, care s-a transferat de la universitatea OVIDIUS Constanţa, în alt oraş, pe care nu îl cunoaşte, în cursul anului 2001.
Astfel, din probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că, în perioada 3 - 6 noiembrie 2002, B.K. şi S.l. au pus la dispoziţia celorlalţi trei inculpaţi, cetăţeni greci, în locuinţele din Aleea Mimozelor şi Aleea Daliei, o parte din drogurile pe care ei şi le-au procurat anterior din Grecia (cannabisul) şi Bucureşti (heroina), elemente de fapt ce au rezultat din declaraţiile acestora din data de 5 decembrie 2002.
Situaţia de fapt redată şi reţinută de prima instanţă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale încheiat de către organele de poliţie la datele de 24 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002 şi 4 noiembrie 2002; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; raportul de constatare a infracţiunii flagrante; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 116081/2 din 6 noiembrie 2002 privind pe P.D.; procesul-verbal de cântărire din 6 noiembrie 2002, proces-verbal de percheziţie domiciliară din 5 noiembrie 2002 privind pe B.R.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 116081/1 din 6 noiembrie 2002 privind pe B.R.; procesul-verbal de cântărire şi dovada de predare; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 6 noiembrie 2002 privind pe A.P. şi planşa foto; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 116044/1 din 7 noiembrie 2002 privind pe A.P., procesul-verbal de cântărire şi dovada de predare; contractul de închiriere fără număr dintre M.V. şi A.P.; procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere a lui A.P. de către B.R. din 8 noiembrie 2002 şi planşa foto; proces-verbal de ridicare de obiecte de la apartamentul din str. Primăverii din 11 noiembrie 2002 şi planşa foto; declaraţia martorului M.V.; procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi planşele foto din 6 noiembrie 2002 de la apartamentele din Al. Mimozelor şi Al. Daliei; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 7 noiembrie 2002 privind pe T.H., procesul-verbal de confruntare a inculpaţilor B.R. şi T.H. din 8 noiembrie 2002; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 116144/3 şi 116144/2, ambele din 7 noiembrie 2002, privind substanţele descoperite în apartamentele din Al. Mimozelor şi Al. Daliei; procesele-verbale de cântărire a drogurilor din 7 noiembrie 2002; contractele de închiriere nr. 134106 şi 134108 din 6 noiembrie 2001; buletinele de analize medicale cu nr. 1756, 1758, 1754, 2827, 2776; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 116363 din 19 noiembrie 2002 privind bolul din sticlă şi punga din material plastic pe care s-au evidenţiat urme de droguri, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor M.V., B.D. şi I.N.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii B.R., T.H., B.K., C.C., P.A., P.D., T.C.M., S.l., A.P.
Critica formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.P. a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Inculpatul A.P. a solicitat, prin apărătorul ales, schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşite din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, întrucât drogurile le avea pentru consum propriu şi nu pentru trafic şi faţă de împrejurarea că a intrat în vigoare Legea nr. 522/2004, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 78/ P din 18 martie 2005, în baza art. 38 C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii B.R., T.H.,. C.C. şi P.D., întrucât dosarul a suferit mai multe amânări în vederea realizării procedurii de citare cu cetăţenii apelanţi din Grecia. În speţă, s-a fixat termen la 1 aprilie 2005, întrucât se impunea de altfel, reaudierea apelanţilor inculpaţi, precum şi a martorilor pentru a se stabili situaţia de fapt, încadrarea juridică, precum şi participarea acestora la săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a mai dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpaţii A.P., P.A., T.C.M., S.l. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa numai cu privire la aceşti inculpaţi.
Totodată, Curtea de Apel Constanţa a admis în parte, apelurile declarate de inculpatul B.K. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara, în sensul că „dispune revocarea acesteia" şi s-a comunicat această măsură organelor de poliţie de frontieră.
A menţinut celelalte dispoziţii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi A.P. şi T.C.M., la plata a câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii P.A., S.l. la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, a fost obligat inculpatul B.K. la plata sumei de 1.000.000 lei onorariu pentru translatorul autorizat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor apelanţi, apreciind că s-a realizat o justă individualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei (în regim de detenţie pentru inculpatul P.A.) şi cu suspendare condiţionată a executării pedepselor aplicate pentru inculpaţii apelanţi B.K., S.l., P.A., T.C.M. a apreciat că este legală şi temeinică şi nu se impune admiterea apelului parchetului cu privire la acest aspect.
De asemenea, a reţinut că pe parcursul desfăşurării procesului penal apelantul inculpat B.K. a avut mai multe încuviinţări de a părăsi România pe termene limitate, iar la expirarea acestora inculpatul a revenit în ţară şi raportat şi la circumstanţele sale personale, absolvent al facultăţii de stomatologie cu media 9,57, a apreciat că acesta este adaptabil normelor societăţii civile române, neprezentând gradul de pericol social cerut de art. 112 şi 117 C. pen.
Fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, inculpaţii B.K., S.l. şi P.A., în termen legal au declarat recurs, solicitând prin apărătorii lor, casarea deciziei atacate, precum şi a sentinţei de fond, iar în rejudecare, înlăturarea dispoziţiilor art. 117 C. pen. Apărătorul ales al recurentului inculpat B.K. a depus nişte înscrisuri şi note de concluzii la dosar, solicitând Înaltei Curţi să ţină seama de acestea la momentul deliberării.
Recursurile declarate de inculpaţi au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpaţii cetăţeni greci B.K., S.l., erau consumatori de droguri (heroină şi marihuana), iar P.A. se ocupa cu traficul de droguri, toate activităţi deosebit de periculoase.
Astfel, la dosar urmărire penală voi. I se află procesul-verbal de percheziţie domiciliară, întocmit la 6 noiembrie 2002, din care a rezultat că la locuinţa inculpatului P.A. (pe care o deţinea în baza unui contract de închiriere) din Constanţa, str. Primăverii şi în prezenţa martorilor asistenţi s-au găsit: un pachet de ţigări Kent în care se aflau 10 comprimate de culoare alb-gălbui; 37 comprimate de culoare alb-gălbui; 21 comprimate de culoare alb-gălbui; 24 grame de fragmente de plantă de culoare verde-maroniu; o pastilă într-un şerveţel de culoare albă; 29 grame fragmente de culoare verde-maroniu.
În acelaşi volum I dosar urmărire penală se află raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care a rezultat că „cele 71 comprimate conţin substanţă activă metilendioximetamfetamină" (M.D.M.A.), iar proba 2, respectiv 56 grame de cannabis.
Conform declaraţiei inculpatului P.A. a rezultat că numiţii B.K., S.l. se ocupau cu activitatea de oferire spre vânzare de droguri (iarbă, heroină) în rândul tinerilor din Constanţa.
De asemenea, la dosar urm. pen., voi. II se află declaraţia inculpatului B.K. din care a rezultat că locuia împreună cu inculpatul S.l. într-un apartament din Constanţa, cu contract de închiriere, iar în seara zilei de 6 noiembrie 2002, primind vizita celor doi prieteni (P.A., T.C.M.) au consumat cu toţii cannabis şi heroină adusă de ei din Grecia.
Potrivit art. 117 C. pen., cu referire la 112 C. pen., măsura de siguranţă a expulzării având caracter predominant preventiv se ia împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, atunci când există pericol de a le repeta. Ori, infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina celor trei recurenţi inculpaţi greci, respectiv consumul de droguri, comisă pe teritoriul României, este o infracţiune cu grad ridicat de pericol.
Faţă de recrudescenţa fenomenului de consum şi trafic de droguri şi raportat la impactul social deosebit ce-l au asupra tinerilor aflaţi la vârsta studenţiei, Înalta Curte a considerat că cei trei inculpaţi, cetăţeni de naţionalitate greacă, prin activităţile specifice desfăşurate aşa cum a rezultat din ansamblul materialului probator administrat în cauză, au pus în pericol grav sănătatea şi viaţa tinerilor, valori apărate de sistemul de drept românesc.
În consecinţă, pentru a preîntâmpina săvârşirea de către cei trei inculpaţi a altor fapte prevăzute de legea penală s-a constatat că în speţă nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 117 C. pen., respectiv a măsurii de siguranţă privind expulzarea, cu atât mai mult cu cât nu există motive serioase a se crede că cetăţenii greci riscă să fie supuşi la tortură în statul în care urmează să fie expulzaţi, ţara de origine, Grecia.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că, verificând Decizia atacată, în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-au identificat existenţa altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, astfel încât Ie-a respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, i-a obligat pe recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Contestatorul condamnat A.P. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3830 din 15 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5012/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce a fost înregistrată prin R.G. a acestei instanţe sub nr. 2313 la 24 ianuarie 2008 şi pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 747/1/2008 la 28 ianuarie 2008.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul condamnat a invocat ca temei în drept art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că în baza sentinţei penale nr. 722 din 18 decembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 2296/2002 al tribunalului Constanţa a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, că împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii B.R., T.H., C.C. şi P.D., cale de atac ce a format obiectul dosarului nr. 116/P/2004 al Curţii de Apel Constanta.
Apelul a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005, însă nu au intervenit schimbări în pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond.
Hotărârile anterior menţionate au rămas definitive prin respingerea recursului formulat, recurs soluţionat prin Decizia nr. 3830 din 15 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5012/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu art. 38511 alin. (1) C. proc. pen., „Judecarea recursului se face cu citarea părţilor."
Contestatorul condamnat a arătat că, în speţă, citarea sa s-a înfăptuit, însă prezenţa în faţa instanţei de recurs, precum şi comunicarea cu apărătorul ales a fost imposibilă datorită următoarelor motive.
În perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2006 a suferit de varicelă cu erupţii puternice şi de pneumonie la ambii plămâni, afecţiuni ce au necesitat aplicarea unei terapii puternice cu antibiotice, terapie ce i-a cauzat stări de tulburare şi somnolenţă.
Datorită puternicelor tulburări pe care Ie-a acuzat pe perioada tratamentului medicamentos, aşa cum a rezultat din actul medical, pe care I-a ataşat, în perioada de evoluţie a bolii, şi apoi chiar şi în perioada de convalescenţă nu a putut comunica cu persoanele din jur.
Neputinţa comunicării cu persoanele din jur a fost cauza imposibilităţii contactării apărătorului ales, în vederea motivării recursului, precum şi a imposibilităţii de prezentare în faţa instanţei şi de a anunţa aceasta.
Contactând-o pe doamna avocat C.R. în ianuarie 2008 aceasta i-a comunicat că nici nu putea pune concluzii orale în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dat fiind că este avocat definitiv doar de cinci ani de zile.
Contestatorul condamnat a mai menţionat că a luat cunoştinţă despre soluţia pronunţată în recurs la începutul lunii ianuarie 2008 când organele judiciare din Grecia l-au înştiinţat, despre existenţa mandatului european de arestare, astfel încât a considerat prezenta contestaţie ca fiind introdusă în termen.
De asemenea, contestatorul condamnat a arătat că din expunerea de motive pe care a învederat-o a reieşit cu claritate condiţiile cumulative prevăzute de textul de lege, art. 386 lit. b), în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a prezentei contestaţii în anulare, motiv pentru care în temeiul art. 392 a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei pronunţată în recurs şi rejudecarea recursului.
Prezentei contestaţii în anulare i-au fost anexate traducerea autorizată a înscrisului în limba greacă anexat, respectiv a avizului medical, prin care „se atestă că, dl. A.P., după cum reiese din evidenţele noastre s-a îmbolnăvit la data de 1/6/2005 de varicelă cu puternică erupţie de piele întinsă pe tot corpul şi cavitatea bucală, după a şaptea zi de la apariţia erupţiei a prezentat pneumonie la ambii plămâni, cu filtrări dispersate de microorganisme (microbi), temperatură mare şi frisoane. Prin aplicarea unei terapii puternice de antibiotice puternice, imaginea clinică şi radiologică a pacientului s-a îmbunătăţit parţial; deoarece după aceasta a prezentat într-un grad mediu o stare de tulburare şi letargie însoţită de stare de somnolenţă şi de vomă, simptomatologie de o formă uşoară de encefalită. Continuând terapia pacientul şi-a revenit total la data de 30/6/2005. Pe parcursul bolii a fost problematică şi până la imposibilă comunicarea cu mediul înconjurător. Prezentul aviz s-a eliberat pentru folosinţă legală, actul original în limba greacă din care rezultă datele de 1/6/2006 şi respectiv 30/6/2006, precum şi fotocopia deciziei nr. 3830 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5012/1/2006, prin care a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de recurenta inculpată T.H. împotriva deciziei penale nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, casată Decizia penală nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală numai privitor la greşita aplicarea a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpatei T.H., dispoziţii pe care Ie-a înlăturat, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.R. împotriva deciziei penale nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, a fost obligat recurentul inculpat B.R. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), aflată la dosarul Înaltei Curţi.
Înalta Curte a dispus prin adresă către Tribunalul Constanţa înaintarea dosarului nr. 2296/2002 al Tribunalului Constanţa la care sunt ataşate toate dosarele componente, având în vedere că obiectul cauzei este contestaţie în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P.
În cauză nu s-a dispus citarea părţilor, în raport cu dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
La termenul de astăzi, s-a prezentat apărătorul ales al contestatorului condamnat, avocat P.I.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că a fost ataşat prezentei cauzei dosarul primei instanţe în integralitate, respectiv cu toate dosarele componente.
Înalta Curte a pus în discuţie precizarea obiectului cauzei, în sensul dacă prin contestaţia în anulare se vizează Decizia penală nr. 3830 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau Decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a aceleiaşi instanţe.
Apărătorul contestatorului a menţionat că prin contestaţia în anulare se vizează Decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public a precizat că în contestaţia în anulare nu se poate schimba obiectul cererii, că voinţa contestatorului a fost aceea de a viza Decizia penală nr. 3830 din 15 iunie 2006 şi nu o altă hotărâre, nefiind vorba de o simplă eroare, actul medical şi traducerea acestuia nu conţine o neconcordanţă, ci prezintă modificări, aşa încât contestaţia în anulare este inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul a menţionat că aspectele învederate de reprezentantul Ministerului Public constituie o interpretare excesivă, că neindicarea deciziei corecte este rodul unei greşeli materiale, că în cauză a avut loc o disjungere, iar obiectul contestaţiei în anulare îl vizează Decizia penală nr. 3642 din 12 iunie 2005 pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. 2802/2005.
Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P., împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în conformitate cu art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
Apărătorul contestatorului condamnat a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2802/2005, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., menţionând că în perioada 1 iunie - 30 iunie 2005, contestatorul nu se afla în ţară, astfel cum rezultă din actele medicale, în original scrise în limba greacă.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, menţionând că apărătorul contestatorului se referă la o altă perioadă de timp, că traducerea actelor medicale nu corespunde cu originalul în ceea ce priveşte perioada, iar motivul privind imposibilitatea de prezentare a contestatorului nu se susţine.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub aspectul admisibilităţii în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestaţie în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
De asemenea, în art. 391 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că „(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e ), fără citarea părţilor. (2) Instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
Înalta Curte, verificând contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P., în raport cu precizările formulate de părţi, aşa cum s-a arătat în detaliu mai sus, actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., a constatat că în cauză contestaţia în anulare exercitată de contestatorul condamnat, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut la art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative, aşa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condiţiile folosirii conjuncţiei „şi".
Or, din analiza cauzei, respectiv a dosarului nr. 2802/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a rezultat că la data judecării recursului, respectiv 13 iunie 2005, recurentul inculpat P.A. a lipsit, deşi a fost legal citat la domiciliul procesual ales în Constanţa, str. N. Milescu, aşa cum a fost indicat în declaraţia de recurs, procurii speciale nr. 507 dată domnişoarei avocat R.C., domiciliată în Constanţa, România, str. N. Milescu, aflată la dosarul deja arătat, precum şi dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de la 13 iunie 2005, aflată la acelaşi dosar.
Din partea introductivă a deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rezultă că pentru susţinerea intereselor inculpatului P.A. s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.D., concluziile acestuia fiind consemnate în amănunt, la dosarul arătat.
Înscrisul medical depus în original, în limba greacă de către contestatorul condamnat A.P. la dosarul ce are ca obiect prezenta contestaţie în anulare şi la care apărătorul ales al contestatorului s-a raport în mod concret, în concluziile orale, conţine alte date, respectiv 1 iunie 2006 şi 30 iunie 2006, decât cele care sunt evidenţiate în traducerea anexată, aşa încât acest act nu face dovada imposibilităţii de prezentare la data judecării recursului inculpatului A.P. la data de 13 iunie 2005.
În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative impuse de cazul de contestaţie în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv nici aceea referitoare la imposibilitatea de prezentare şi nici aceea de încunoştinţare despre acea împiedicare, deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris care să facă dovada imposibilităţii de prezentare şi nici de încunoştinţare asupra vreunei împiedicări pentru termenul de judecată a recursului de la 13 iunie 2005, actul medical original în limba greacă, atestând imposibilitatea prezentării pentru alte date decât cea a judecării recursului, respectiv de 1 iunie 2006, revenirea totală după terapie, având loc la data de 30 iunie 2006.
Înalta Curte nu poate avea în vedere datele menţionate în traducerea autorizată a actului medicale şi anume de 1 iunie 2005 şi 30 iunie 2005, acestea fiind alte date decât cele care figurează, în actul medical original din limba greacă şi însuşit şi de apărătorul contestatorului condamnat în concluziile orale, originalul actului, fiind singurul care face dovada atestărilor medicale şi recuperării lui A.P.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2008.
*
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 945/2008. Penal → |
|---|
