ICCJ. Decizia nr. 1029/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1029/2008
Dosar nr. 2019/42/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 14 din 1 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.V., împotriva rezoluţiilor nr. 225/P/2007 din 30 octombrie 2007 şi nr. 1575/II/2/2007 din 26 noiembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-au menţinut rezoluţiile atacate şi a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petentul D.V., a formulat plângere împotriva intimatelor C.G. şi L.E.S., magistraţi la Tribunalul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), plângere ce a fost soluţionată prin rezoluţia nr. 225/P/2007 din 30 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.G. şi L.E.S., magistraţi la Tribunalul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele reclamate de petent nu există.
S-a reţinut că dosarul nr. 1145/105/2007 al Tribunalului Prahova, a fost repartizat aleatoriu completului de judecată format din judecătorii C.G. şi L.E.S., că primul termen de judecată a fost la data de 26 martie 2007 când a fost admisă cererea de amânare formulată de intimatul pârât P.H., cauza amându-se la data de 11 aprilie 2007 şi la acest termen ca urmare a lipsei de procedură cu apelantele reclamante s-a acordat termen la data de 7 mai 2007, când s-a soluţionat, pronunţarea fiind amânată pentru data de 9 mai 2007.
La dosar s-a aflat atât împuternicirea avocaţială cât şi chitanţa apărătorului ales al intimatului, iar la soluţionarea cauzei, completul de judecată a respectat întocmai normele de procedură civilă, şi nu s-a cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petentului.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat conform art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General iar prin Rezoluţia nr. 1575/II/2/2007 din 26 noiembrie 2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea.
În urma analizei criticii formulate de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Curtea a constatat în principat că acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor, fiind nemulţumit de soluţia pronunţată în dosarul nr. 1145/105/2007, în care acesta a avut calitatea de reclamantat - apelant, întrucât prin Decizia nr. 325 din 9 mai 2007 apelul a fost respins ca nefondat.
Verificând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 30 octombrie 2007, s-a constatat că din actele premergătoare efectuate, a rezultat că în soluţionarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1145/105/2007 al Tribunalului Prahova, magistraţii au respectat normele de procedură civilă, au dat dovadă de bună credinţă în aplicarea dispoziţiilor legale şi nu au cauzat nicio vătămare intereselor legale ale petentului.
Susţinerea petentului că s-a acordat cuvântul apărătorului ales al intimatului-pârât P.H. fără existenţa împuternicirii avocaţiale a fost constatată nereală, aceasta aflându-se la dosar parchet, iar la fila X se află chitanţa cu privire la onorariu.
A mai reţinut instanţa de fond, că în lipsa unor argumente temeinice şi a unor probe că magistraţii au acţionat cu rea credinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu se putea dispune decât soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea reclamată. De altfel, soluţia reclamată de către petent, a fost atacată cu recurs, iar recursul i-a fost respins ca nefondat.
În consecinţă, Curtea de Apel a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, criticile petentului au fost neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul D.V., care a solicitat casarea sentinţei şi începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că în urma cercetărilor efectuate în cauză, faptele reclamate de petent nu au fost confirmate, iar persoanele împotriva cărora acesta a formulat plângere, şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în limitele prevăzute de lege, respectiv la dosar s-a aflat atât împuternicirea avocaţială cât şi chitanţa apărătorului ales al intimatului, iar la soluţionarea cauzei, completul de judecată a respectat întocmai normele de procedură civilă, şi nu s-a cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petentului.
Faţă de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale cât şi sentinţa recurată sunt temeinice şi legale, drept urmare criticile recurentului petent fiind neîntemeiate, şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. l lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţioarul D.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 1 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Penal → |
|---|
