ICCJ. Decizia nr. 722/2008. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 722/2008
Dosar nr. 1702/1/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5693 la 20 februarie 2008 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1702/1/2008 la 25 februarie 2008, petiţionarul A.E. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor G.O., I.G., M.L. care au făcut parte din completul de judecată al dosarului nr. 7080/59/2006, care au refuzat intenţionat să judece contestaţia în anulare formulată de el şi soţia sa, sub pretextul că este tardivă, deşi aceasta era făcută în termenul legal, conform art. 319 C. proc. civ., înainte de terminarea executării.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că anexează copia deciziei civile nr. 1087 din 25 aprilie 2005, când a formulat prima dată contestaţie în anulare,în care este trecută data de 8 martie 2005, precum şi copia procesului-verbal de terminarea executării din data de 16 martie 2005, că a mai formulat contestaţie în anulare de trei ori între anii 2005-2006, care de fiecare dată a fost respinsă, ca tardivă.
De asemenea, petiţionarul a mai menţionat că, în dosarul nr. 7080/59/2006, a solicitat în mod expres că nu se mai respingă contestaţia, precizând cu actele depuse că ea nu este tardivă, ci este în termenul legal, dar cu toate acestea judecătorii menţionaţi au respins-o. S-a adresat Ministerului Justiţiei, după care a formulat plângere penală, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală, pe care o anexează şi la prezenta plângere, care, însă nu a fost analizată de către parchet, fiindu-i trimis un răspuns, pe care îl ataşează.
Petiţionarul solicită cercetarea şi judecarea magistraţilor indicaţi, precum şi faptul că se constituie parte civilă, cu obligarea acestora la daune morale în sumă de 30.000 lei, precizând că menţine plângerea penală pe care a depus-o la parchet, judecătorii fiind vinovaţi de comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, că nu au comis aceste infracţiuni din eroare, ci intenţionat, fiind influenţaţi de partea adversă.
Totodată, petiţionarul a mai arătat că în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., depune plângere penală împotriva domnului judecător M.D., de la Curtea de Apel Timişoara, care cu ocazia judecării plângerii sale penale din dosarul nr. 7310/P/2005 a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Petiţionarul a menţionat că a formulat plângere penală pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 10 aprilie 2006, care nu a fost analizată, precum şi faptul că trimite copiile sentinţei penale nr. 11/ P din 26 ianuarie 2006, declaraţia martorului M.T., menţine cele arătate la parchet, solicitând judecarea şi pedepsirea domnului judecător, constituindu-se parte civilă pentru suma de 10.000 lei daune morale.
Au fost anexate prezentei plângeri, fotocopiile deciziei penale nr. 305 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 7080/59/2006, a deciziei civile nr. 1087 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 2351/C/2005, a procesului-verbal din data de 16 martie 2005 întocmit de Biroul executor Judecătoresc V.Şt., a plângerii adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală, a dresei cu nr. 9335/3795/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a sentinţei penale nr. 11/ PI din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7310/P/2005, a martorului M.T., a plângerii adresată de petiţionar, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală, împotriva domnului judecător M.D., de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei cu ocazia revizuirii din dosarul nr. 7310/P/2005, a adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică cu nr. 9335/3795/2007, înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 7888 la 10 martie 2008, o cerere formulată de petiţionar în care menţionează cheltuielile efectuate în dosarele Curţii de Apel Timişoara, precum şi alte cheltuieli, menţionând că anexează copiile deciziilor Curţii de Apel Timişoara, pronunţate în dosarele nr. 10506/C/2005 şi 118082/C/2005. Au fost anexate o chitanţă şi bilete de transport C.F.R., copiile deciziei civile nr. 3479 de la 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 10506/C/2005, a contestaţiei în anulare formulate, a deciziei civile nr. 1092 de la 4 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 11802/C/2005, aflate la dosarul Înaltei Curţi.
De asemenea, a mai fost depusă la dosar, după înregistrare, prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 9394 la 20 martie 2008, o cerere din partea petiţionarului A.E. în care arată că extinde plângerea penală şi împotriva domnilor judecători din Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care sunt vinovaţi de comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, cu ocazia refuzului de a judeca contestaţia în anulare, pretextând că este tardivă, deşi este cerută în termen legal, înaintea ultimului act al executării, respectiv T.P., L.L., C.O., D.C., F.Ş. şi E.N., constituindu-se parte civilă în proces cu câte 10.000 lei pentru fiecare domn judecător, în total 60.000 lei, cerere aflată la dosarul Înaltei Curţi.
Totodată, a mai fost depusă la dosar, după înregistrare prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 9607 la 21 martie 2008, o plângere a petiţionarului A.E. împotriva domnilor judecători de la Tribunalul Hunedoara, anexând deciziile civile nr. 671/R/2007 şi 773/R/2007 ale Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, în care a solicitat obligarea numitelor S.E. şi L. la restituirea cheltuielilor de judecată din deciziile pronunţate, dar judecătorii nu au ţinut seama de solicitarea sa, fiindu-i respinse recursul şi contestaţia, obligându-l la plata sumei de 818 lei cheltuieli de judecată, solicitând instanţei supreme obligarea intimatelor S.E. şi L. la cheltuieli. Au fost anexate copiile deciziilor civile nr. 671/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 945/195/2006 şi a deciziei civile nr. 773/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 2757/97/2007, aflate la dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, au lipsit petiţionarul A.E. şi intimaţii O.G., G.I. şi L.M.
Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părţilor, în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în conformitate cu art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimiterea plângerii la parchetul competent pentru efectuarea cercetărilor.
După dezbateri a fost primită şi depusă la dosar o cerere, prin care petiţionarul a solicitat obligarea domnilor judecători din Curtea de Apel Timişoara la daune morale, darea unei dispoziţii Curţii de Apel Alba Iulia să judece contestaţia în anulare, precum şi faptul că depune la dosar cheltuielile cu ocazia deplasării la instanţa supremă, în total 401 lei, la care a anexat o chitanţă şi biletul C.F.R.
Înalta Curte examinând plângerea formulată de petiţionarul A.E. constată că aceasta se circumscrie conţinutului dispoziţiilor art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Legiuitorul a reglementat în dispoziţiile art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., conţinutul şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală.
Astfel, se stipulează că: „Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.”
Plângerea petiţionarului A.E., aşa cum a fost precizată prin celelalte plângeri, cuprinde elementele cerute de norma procedurală mai sus arătată, chiar dacă în conţinutul acesteia nu a descris în amănunt faptele care formează obiectul plângerii, însă a arătat pretinse încălcări ale modului în care au fost soluţionate cauzele indicate în mod expres, infracţiunile pretins a fi comise de către făptuitori, respectiv abuz în serviciu şi fals intelectual.
Totodată, au fost ataşate ca mijloace de probă, fotocopiile hotărârilor judecătoreşti invocate, precum şi a unor înscrisuri la care s-a făcut referire în conţinutul plângerii.
Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiţionarul A.E. a fost greşit îndreptată la instanţa de judecată, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazurile arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., faţă de calitatea persoanei, deci inclusiv a celor de la lit. f) respectiv, infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie.
Or, în prezenta cauză plângerea petiţionarului A.E., aşa cum a fost precizată, în condiţiile arătate, vizează pe judecătorii O.G., G.I., L.M., Ş.F., O.C., N.E., L.L., C.D., P.T., judecători de la Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, judecător D.M. de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, judecători C.M.A., N.C.A., I.I.E., S.O.M., Z.E. de la Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, pentru pretinsele infracţiuni comise de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., calitatea de judecător la curtea de apel arătată, regăsindu-se în situaţiile prevăzute expres la lit. f) al art. 29 C. proc. pen., urmând ca şi pentru judecătorii de la tribunalul menţionat, faţă de cazul de indivizibilitate prevăzut la art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 35 alin. (1) şi respectiv art. 45 alin. (1) C. proc. pen., competenţa efectuării cercetărilor, urmând să revină procurorului de la parchetul superior, în grad.
Faţă de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006, va trimite cauza privind pe petiţionarul A.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite cauza privind pe petiţionarul A.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 768/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
