ICCJ. Decizia nr. 282/2008. Penal. Plângere fond. Fond

Decizii penale ICCJ 2008

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 282/2008

Dosar nr. 22345/1/2005

(nr. vechi 6794/2005)

Şedinţa publică din 18 februarie 2008

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin ordonanţa nr. 615/P/2004 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus:

- Neînceperea urmăririi penale împotriva lui: - S.L., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. ,

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. , întrucât faptele sesizate nu există.

- B.G., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. ,

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. ,

- represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, şi pentru infracţiunea de:

- divulgare a secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen. , nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

- C.A.G., procuror în cadrul D. I.I.C.O.T. şi C. V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen.,

- şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.,

- abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. ,

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. ,

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.,

- abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen.,

- purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.,

- încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen.,

- cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.,

- represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen.,

- divulgare a secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen.,

- tortură, prevăzută de art. 267¹ C. pen., întrucât faptele sesizate nu există şi pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.,

- tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

- O.N., B.V. şi I.A., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ş. E. şi G.M., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, I.D., comisar în cadrul I. G.P.R. – D.C.P., V.M., inspector principal în cadrul I.G.P.R. – D.G. C.C.O.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.,

- abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. ,

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. ,

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.,

- abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen.,

- purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen.,

- cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen., tortură, prevăzută de art. 267¹ C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, şi pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- divulgare a secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen.,

- furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

- D.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen.,

- şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.,

- abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. ,

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. ,

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.,

- abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248¹ C. pen.,

- încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen.,

- cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.,

- tortură, prevăzută de art. 267¹ C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, şi pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- divulgare a secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen.,

- furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen.,

- tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

- Disjungerea cauzei cu privire la faptele sesizate de toate persoanele vătămate ca fiind comise de către membrii grupelor de jandarmi, şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

- Disjungerea cauzei cu privire la:

a) agresionarea persoanei vătămate C.O.M., sesizată ca fiind comisă la data de 18 martie 2004 de către D.M.;

b) sesizările formulate de persoanele vătămate B.M.E., B.S.C., C.M., C.A., L.R. şi V.A.A., în vederea stabilirii circumstanţelor în care s-a intrat în mod neautorizat în imobilul din Bucureşti, str. Sg. Turturică;

c) sesizările formulate de persoanele vătămate O.D. şi V. R.M., în vederea stabilirii circumstanţelor în care li s-a efectuat percheziţie corporală la data de 18 aprilie 2004;

Lucrarea constituită conform celor dispuse la pct. III se va înregistra în evidenţa cauzelor penale, şi va rămâne în lucru la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

S-a reţinut că în cursul anului 2004, pe fondul derulării cercetărilor penale împotriva lui B.G., lider spiritual al Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.) şi a altor persoane apropiate acestuia, un număr de 50 de persoane fizice, membri ori simpatizanţi ai mişcării, au sesizat organele judiciare cu faptul că urmărirea penală desfăşurată în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este abuzivă şi/sau nejustificată, fiind flagrant încălcate drepturile conferite de lege privind libertatea de conştiinţă şi de asociere.

De asemenea, s-a criticat în mod consecvent, atât prin memorii adresate unor diferite instituţii, cât şi prin proteste publice, modul în care s-au efectuat o serie de acte procedurale; în speţă, s-au făcut referiri directe la percheziţiile domiciliare efectuate la un număr de 9 locaţii (imobile proprietatea membrilor sau simpatizanţilor M.I.S.A., ori folosite de această mişcare cu destinaţie de „ashram”), ocazii cu care toate persoanele identificate în interior au fost conduse la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi audiate, fiind ridicate şi cantităţi semnificative de bunuri, majoritatea aparţinând unor persoane fizice.

Pe calea sesizărilor formulate în acest sens, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva celor care au făcut parte din echipele complexe ce au efectuat percheziţiile domiciliare (procurori, poliţişti şi jandarmi), atât cu privire la desfăşurarea concretă a acestor activităţi cât şi la coordonarea lor de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; corelativ, s-au contestat în mod repetat temeiurile ce au determinat organizarea unei acţiuni de asemenea amploare.

De asemeni, s-a criticat legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive, dispuse faţă de B.G., considerate ca fiind nejustificate, abuzive şi nelegale.

În linii generale, toate aceste sesizări sunt similare şi concordante, referindu-se la aceleaşi evenimente; fiecare persoană vătămată a descris faptele cu privire la care a înţeles să solicite efectuarea de cercetări, indicând expres şi o anume încadrare juridică.

Deşi această încadrare, stabilită de parte, nu este obligatorie pentru organele judiciare, iar unele dintre infracţiunile astfel enumerate nici nu corespund situaţiei de fapt descrise, soluţia urmează a se dispune şi cu privire la acestea, pentru a fi epuizată analiza tuturor aspectelor de fapt şi de drept; de asemeni, în virtutea rolului activ şi a principiului oficialităţii, cauza s-a examinat, inclusiv prin prisma unor texte de incriminare care, deşi nu au fost indicate expres de persoanele vătămate, concordă cu situaţia de fapt descrisă de acestea.

În paralel, au fost înregistrate şi un număr de 5 sesizări ale M.I.S.A. şi ale unor organizaţii non-guvernamentale, privind pretinsele încălcări ale drepturilor omului, prin care au fost învederate aceleaşi aspecte.

Din examinarea tuturor sesizărilor şi după verificarea dosarelor la care persoanele vătămate se referă, se poate reţine următoarea situaţie de fapt:

A) Desfăşurarea urmăririi penale în dosarul nr. 720/P/2003

La data de 6 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că persoane din cadrul M.I.S.A. (membri sau simpatizanţi), au comis infracţiuni; pe de o parte, s-a reţinut că există indicii despre comiterea unor fapte ilicite de natură fiscală sau care vizează dreptul de proprietate intelectuală şi, pe de altă parte, despre infracţiuni de crimă organizată şi spălare de bani.

Această sesizare s-a întemeiat pe informaţii furnizate de structurile specializate, pe baza unei monitorizări desfăşurate în perioada 2002 - 2003, inclusiv prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice; până în prezent, numai o parte a acestui material informativ a fost desecretizat, restul prezentând clasificare „strict secret de importanţă deosebită” [(art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 585/2002)] şi interesând ancheta în alte dosare.

Ulterior, după efectuarea de verificări şi de acte premergătoare, la data de 12 martie 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală (art. ll din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen.), crimă organizată [(art. 7 în referire la art. 2 lit. b) pct. 14 şi 18 din Legea nr. 39/2003)] şi spălare de bani [(art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002)].

În acest context, s-a solicitat instanţei de judecată competente e liberarea de autorizaţii de percheziţie pentru imobile folosite de membrii M.I.S.A. cu destinaţie de „ashram”; cererea a fost admisă, fiind emise autorizaţii pentru 16 locaţii.

Aceste percheziţii au fost efectuate, în perioada 18 - 1 9 martie 2004, ocazie cu care, din fiecare imobil au fost ridicate cantităţi semnificative de bunuri, de categorii diferite (înregistrări audio-video, medii de stocare a materialului informatic, înscrisuri, valori, etc.).

La data de 12 martie 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui B.G., lider spiritual al mişcării, pentru infracţiunile prevăzute de art. 198 alin. (2) şi (3) şi art. 201 alin. (2) şi (3¹) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapte comise în perioada 2002 - martie 2003, parte vătămată D.M.).

La data de 29 martie 2004 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, între alţii, şi împotriva acestuia, solicitându-se Tribunalului Bucureşti arestarea sa preventivă pentru aceleaşi infracţiuni; suplimentar, s-a mai reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, întrucât la data de 28 martie 2004 a încercat să părăsească teritoriul statului român prin trecerea frauduloasă a frontierei; temeiurile avute în vedere sunt cele prevăzute de art. 148 lit. b), d), e) şi h) C. proc. pen.

Consecinţă a unor interpretări diferite privind competenţa materială, încheierea prin care Tribunalul Bucureşti a admis această cerere a fost în final casată de instanţa de recurs, dispunându-se rejudecarea de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti; până la momentul rejudecării, starea de privare de libertate a încetat, astfel că instanţa considerată competentă a dispus arestarea preventivă în lipsă.

În condiţii necunoscute, B.G. a părăsit teritoriul statului român, fiind identificat în Suedia, de unde i s-a solicitat extrădarea; până la data prezentei, instanţa străină nu s-a pronunţat cu privire la extrădare.

În cursul urmăririi penale în cauză, fiind identificate şi alte părţi vătămate (S.I. şi M.A.A.), cercetările au fost extinse faţă de B.G. şi cu privire la alte fapte de acelaşi gen, reţinându-se că unele dintre acestea constituie acte materiale ale unor infracţiuni continuate; de asemeni, pe măsura administrării de noi probatorii, cercetările s-au extins şi faţă de alte persoane.

Având în vedere natura deosebită a cauzei, complexitatea şi diversitatea de aspecte a căror verificare se impune, prin prisma multitudinii de date privind comiterea unor genuri diferite de infracţiuni, cauza s-a disjuns prin rezoluţii succesive ale procurorului (emise la 12 februarie 2004, 5 aprilie 2004, 18 mai 2004, 3 august 2004), constituindu-se mai multe dosare separate; în acest mod s-a constituit un dosar privind infracţiuni contra siguranţei naţionale (dosar nr. 1435/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, referitor la deţinerea neautorizată a unor mijloace de interceptare şi a altor bunuri similare de provenienţă incertă), altul având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală gravă (dosar nr. l387/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - referitor la instalarea sau evoluţia nefavorabilă a unor afecţiuni psihice la practicanţii yoga), un altul privind infracţiunile de crimă organizată, trafic de persoane, evaziune fiscală şi spălare de bani, prin intermediul unor societăţi comerciale aparţinând membrilor sau simpatizanţilor M.I.S.A. (dosar nr. 105/P/2004 al D.I.I.C.O.T.), corupţie sexuală, răspândire de materiale pornografice, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, etc. (dosar nr. 2142/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, devenit dosar nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T.); pentru o serie de fapte de acelaşi gen, comise pe raza de competenţă teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost investită această unitate.

În dosarul de bază, după disjungerea repetată a cauzei, în afară de B.G. au mai fost cercetaţi F.F.Z. şi F.M.M., însă numai faţă de primul dintre aceştia s-a dispus arestarea preventivă, măsură care a încetat în condiţii similare celor descrise mai sus.

Prin rechizitoriul nr. 720/P/2003 din 13 august 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (procurori C.V. şi C.A.G.), s-a dispus trimiterea lor în judecată după cum urmează:

- B.G. - pentru infracţiunile concurente prevăzute de: art. 198 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte, numai faţă de una fiind incidente prevederile art. 13 C. pen.); art. 201 alin. (3) şi (3¹) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 202 alin. (3) C. pen.; art. 13 alin. (l) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (l), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza 3 în referire la art. 12 alin. (l) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 70 alin. (l) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001 modificat;

- F.F.Z. - pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificat;

- F.M.M. - pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (l) C. pen.

Dosarul se află pe rolul instanţei, nefiind încă soluţionat.

La data de 21 mai 2004, sub numărul 1275/C/l671/2004 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare formulată de B.G., prin apărătorul său ales, prin care se solicită efectuarea de cercetări împotriva lui B.G., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi C.G.A., pe atunci procuror în cadrul aceleaşi unităţi, pentru faptul că, în mod abuziv şi prin interpretarea tendenţioasă a probelor administrate, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi au solicitat arestarea sa preventivă, cunoscând că nu este vinovat.

În susţinerea acestei afirmaţii, B.G. a arătat faptul că partea vătămată D.M. a înţeles între timp să revină asupra declaraţiilor sale iniţiale, invocând că acestea nu corespund adevărului şi că ar fi fost consecinţa sugestionăm şi/sau a constrângerii psihice.

Aceleaşi aspecte sunt invocate chiar şi de D.M., minora în cauză; aceasta a solicitat, de asemeni, efectuarea de cercetări împotriva tuturor persoanelor (magistraţi, lucrători de poliţie şi jandarmi) care, într-un fel sau altul, au participat la efectuarea cercetărilor în cauză (2 sesizări, înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică la data de 3 martie 2005, iniţial adresate secţiei de inspecţie).

Pe calea aceloraşi sesizări, D.M. a reiterat şi aspecte care au constituit obiectul dosarului nr. 483/P/2004, soluţionat prin neînceperea urmăririi penale; din verificările efectuate în cauza de faţă nu au rezultat aspecte noi, care să modifice situaţia de fapt anterior reţinută, considerentele soluţiei rămânând valabile.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa legal investită este singura îndreptăţită să se pronunţe cu privire la existenţa faptelor reţinute prin actul de sesizare, caracterul lor penal, precum şi cu identitatea şi vinovăţia autorilor; în tot cursul procesului penal, inculpaţii au posibilitatea de a formula orice fel de susţineri şi apărări, de a solicita administrarea de probatorii, şi, eventual, de a uza de căile de atac prevăzute de lege.

Fără a analiza în mod exhaustiv materialul probator administrat cu privire la aceste fapte, apreciez că în cauză există probe indubitabile în susţinerea învinuirii; pentru acest motiv, punerea în mişcare a acţiunii penale şi, ulterior, trimiterea în judecată, nu constituie infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen. , întrucât nu se poate reţine că procurorii care au dispus în acest sens ar fi cunoscut că inculpaţii sunt nevinovaţi.

Trebuie precizat faptul că la audierea iniţială, în calitate de parte vătămată, a minorei D.M., având în vedere vârsta acesteia şi natura faptelor cercetate, a fost convocat un ofiţer psiholog, pentru a asista la consemnarea declaraţiei; acesta a întocmit ulterior un raport cu privire la modul de derulare a audierii, prin care a arătat că persoana în cauză a dat declaraţii în condiţii de liberă voinţă.

Mai mult, din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la imobilul din Bucureşti, str. Vasile Grozavu, precum şi din transcrierea unor convorbiri interceptate, purtate între D.M. şi B.G., rezultă în mod indubitabil şi explicit natura relaţiilor dintre ei.

Având în vedere cele mai sus expuse, urmează deci a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză pentru această infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

B) Percheziţiile domiciliare din perioada 18 - 19 martie 2004

a) Autorizare.

Autorizaţia de percheziţie a fost solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform legii, de la Tribunalul Bucureşti; pe baza examinării actelor efectuate până la acel moment, prin încheierea pronunţată la data de 16 martie 2004 în dosarul nr. 1480/2004 al Secţiei I penale (judecător S.L.), s-a autorizat efectuarea de percheziţii domiciliare (autorizaţie nr. 63 din 16 martie 2004) şi ridicarea mediilor de stocare a datelor informatice (autorizaţia nr. 64 din 16 martie 2004) la un număr de 16 imobile (15 amplasate pe raza municipiului Bucureşti şi unul în Iaşi).

Încheierea de admitere a cererii şi autorizaţiile de percheziţie au fost emise în condiţiile legii, nefiind constatate încălcări ale prevederilor aplicabile în această materie.

În legătură cu aceste percheziţii, atât din punct de vedere al autorizării, cât şi al efectuării lor, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost înregistrate mai multe sesizări, iniţial adresate altor instituţii.

Astfel:

P. Lucrare nr. 752/C/819/2004, iniţial adresată Guvernului României, prin care M.I.S.A. contestă legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în special faţă de B.G.; de asemeni, pe această cale s-a solicitat antrenarea răspunderii penale a persoanelor care au dispus sau coordonat percheziţiile domiciliare, ori au participat efectiv la acestea, întreaga acţiune fiind calificată ca abuzivă, nejustificată şi discriminatorie;

2) Lucrare nr. 1749/C/984/2004 (2 sesizări similare, una iniţial adresată G.R.), prin care au fost invocate aceleaşi aspecte;

3) Lucrare nr. 10333/710/2004, idem;

4) Lucrare nr. 1606/C/2061/2004, iniţial adresată fostei secţii de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, prin care sunt sesizate aspecte similare;

5) Lucrare nr. 928/C/l 119/2004, memoriu formulat de A.A.C. - Comitetul Helsinki, la sesizarea M.I.S.A.; aspecte similare, cu accent pe încălcarea drepturilor omului, şi pe activitatea unităţilor de jandarmi şi a lucrătorilor S.R.I.;

6) Lucrare nr. 1260/1901/2004, sesizare formulată de B.A.E., şi expediată pe adresa de e-mail a G.R., prin care acesta îşi exprimă indignarea faţă de măsurile dispuse împotriva membrilor M.I.S.A., şi arată că în cadrul mişcării nu au fost comise infracţiuni dintre cele la care s-a făcut referire în mass-media.

Memoriul cuprinde o serie de consideraţii proprii privind activitatea organelor judiciare şi faptul că mass-media a preluat în mod necritic informaţii denaturate;

Întrucât B.A.E. nu a sesizat fapte ilicite prin care să fi fost lezate propriile sale drepturi sau interese, nu are calitate de persoană vătămată în prezenta cauză, astfel că soluţia nu i se va comunica.

Pe calea prezentelor sesizări, s-a contestat într-o mai mică măsură legalitatea autorizării, criticându-se mai ales temeinicia acesteia.

În ansamblu, s-a susţinut că datele pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti le-a pus la dispoziţia instanţei nu erau suficiente pentru a justifica o acţiune de asemenea amploare, şi că nu existau indicii temeinice despre comiterea unor fapte de maximă gravitate, aşa cum organele de urmărire penală au pretins.

Examinând cauza, rezultă că aceste susţineri nu sunt fondate.

Astfel, legea nu limitează în nici un fel numărul locaţiilor care pot fi percheziţionate într-un singur dosar, şi nici nu stabileşte o anume modalitate de efectuare în timp (simultan sau la un anume interval) a acestor activităţi.

În condiţiile concrete, existând date despre comiterea de infracţiuni de către unii membri sau simpatizanţi M.I.S.A., în interesul derulării neviciate a anchetei s-a apreciat că este necesară acţiunea sincronizată, astfel încât eventualele probe să nu fie distruse prin alertarea altor făptuitori.

În context, se relevă şi faptul că percheziţiile s-au impus ca absolut necesare justei soluţionări a cauzei întrucât membrii şi simpatizanţii mişcării, la momentul respectiv, fie ignorau activitatea ilicită, fie nu erau dispuşi să colaboreze cu organele judiciare; abia ulterior, unele dintre aceste persoane au înţeles să dea declaraţii în cauză, în condiţiile identităţii protejate, fiind incluse în programul de protecţie a martorilor.

În consecinţă, existând relativ puţine date din interior, modul de viaţă şi activitatea concretă din „ashram”, uri nu putea fi integral stabilită rară intrarea efectivă în aceste imobile.

Pentru aceste considerente, apreciez că măsurile dispuse au fost legale şi temeinice, motiv pentru care nu se poate reţine în sarcina magistratului judecător care a emis autorizaţiile încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a legii.

Urmează deci a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

b) Efectuare

Imobilul din Bucureşti, str. Peleaga.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de O.N., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s- au înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un număr de 16 sesizări similare, formulate de 15 persoane, care au fost prezente în imobil la momentul descinderii.

Aceste lucrări au fost iniţial cartate ca petiţii conform O.G. nr. 27/2002;

- ulterior, constatându-se identitatea de obiect şi faptul că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 222 C. proc. pen., s-a dispus conexarea lor şi înregistrarea în evidenţa cauzelor penale.

Astfel:

D. Lucrare nr. 10036/1485/2004, sesizare formulată de A.A.

Aceasta a solicitat efectuarea de cercetări atât cu privire la modul concret în care echipa condusă de O.N. a efectuat percheziţia domiciliară, cât şi la modul în care întreaga acţiune a fost coordonată la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către C.A.G. (procuror) şi B.G. (procuror general).

În concret, au fost sesizate următoarele aspecte:

- faptul că, în mod nejustificat, echipa specială de intervenţie a jandarmeriei a pătruns în forţă în imobil, prin spargerea unei ferestre şi forţarea uşii de acces, ceea ce a fost de natură să producă temere şi o accentuată stare de stress persoanelor aflate în interior;

- faptul că, pe întreaga durată a efectuării percheziţiei, toţi cei aflaţi în imobil au fost ţinuţi într-o singură încăpere, sub supraveghere armată, fiind permisă deplasarea numai a câte unei singure persoane deodată, şi numai însoţită de un membru al echipei de intervenţie;

- faptul că, pe aceeaşi perioadă, persoanelor identificate în imobil nu li s-ar fi respectat demnitatea, prin adresarea de cuvinte înjositoare, referiri inadecvate la cei prezenţi ca având comportament imoral şi/sau ilicit, la aparenţa de promiscuitate a imobilului astfel locuit, la obiceiurile şi practicile yoga, etc.

- faptul că toate persoanele aflate în imobil au fost filmate, fără acordul lor, fiind obligate să îşi decline identitatea;

- faptul că, după o perioadă lungă de aşteptare în aceste condiţii, la finalizarea percheziţiei, toţi au fost conduşi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu dube ale Jandarmeriei Române, ceea ce le-a creat o puternică stare de disconfort fizic şi psihic;

- faptul că, la această unitate, persoana vătămată a fost audiată fără a i se asigura asistenţă juridică.

În raport de situaţia de fapt anterior expusă, persoana vătămată A. A. a invocat ca încadrare juridică prevederile art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

2) Lucrare nr. 10098/1487/2004, sesizare formulată de B.I.M.

Aceasta nu a asistat personal la efectuarea percheziţiei, întrucât la sosirea echipei tocmai părăsea imobilul respectiv, revenind după câteva ore; prin sesizarea sa sunt invocate aspecte similare celor expuse la pct. 1, respectiv desfăşurarea de forţe, temerea pe care i-a produs-o intrarea violentă în imobil a unei echipe speciale, etc.; de asemeni, persoana vătămată a arătat că, la revenirea sa în imobil, persoanele aflate acolo prezentau accentuate semne de oboseală şi stress.

Suplimentar acestor aspecte, se arată şi că, pe perioada în care a lipsit din imobil, cu ocazia efectuării percheziţiei au fost ridicate bunuri proprietate personală, dintre care unele cu caracter strict privat (fotografii, carnet cu însemnări personale), precum şi bani (sumă neprecizată) şi acte de identitate (buletin, legitimaţie).

Prin calea prezentei, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209 şi art. 247 C. pen.

3) Lucrare nr. 10046/1495/2004, sesizare formulată de C.N. R.

Similar celor de mai sus, invocă aceleaşi aspecte (modul de pătrundere în imobil, starea de stress, supravegherea tuturor persoanelor pe perioada efectuării percheziţiei, deplasarea supravegheată, transportul şi audierea fără avocat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, etc.).

Suplimentar, invocă faptul că persoanelor aflate în imobil nu li s-a prezentat autorizaţia de percheziţie, şi li s-a interzis contactarea unor persoane din exterior; în acest sens, au fost strânse într-un singur loc toate telefoanele mobile aflate în incintă, nefiind permisă folosirea acestora.

În ceea ce priveşte bunurile ridicate, arată că unele dintre ele erau proprietatea sa având un caracter strict privat (fotografii, cărţi, CD-uri, etc.), precum şi faptul că, din câte a observat, o serie de bunuri au fost luate fără a fi inventariate şi descrise.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 10054/1503/2004, sesizare formulată de F.E. S.

Aceasta a sesizat aspecte similare, inclusiv ridicarea de bunuri proprietatea sa, acte de studii şi de identitate, precum şi bani (320 $ şi 35 €); de asemeni, persoana vătămată a arătat că bunurile ridicate nu au fost inventariate corespunzător, iar seriile şi valorile bancnotelor nu s-au indicat în cuprinsul procesului verbal de percheziţie.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261 şi art. 267¹ C. pen.

5) Lucrare nr. 10066/1515/2004 - sesizare formulată de L.I.

Persoana vătămată se referă strict la faptul că, venind la imobilul respectiv în perioada în care se efectua percheziţia domiciliară, a fost condusă, în condiţiile descrise şi de celelalte părţi, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde a fost audiată fără avocat.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209, art. 246, art. 250 şi art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.

6) Lucrare nr. 10072/1521/2004 - sesizare formulată de M.R.M.

Aspectele învederate sunt similare, în referire la modul de efectuare a percheziţiei, ridicarea de bunuri personale, conducerea la parchet în vederea audierii, etc.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209, art. 247, art. 250, art. 266 şi art. 267¹ C. pen.

7) Lucrare nr. 10074/1523/2004 - sesizare formulată de M.L.

În principal, pe calea acesteia sunt învederate aspecte privind ridicarea unor bunuri personale, care, în opinia persoanei vătămate sunt irelevante pentru anchetă (bani, bijuterii, CD-uri, casete audio, documente de studii, etc.), întrucât au provenienţă licită şi nu au fost folosite la comiterea de infracţiuni; de asemeni, s-a relevat că bunurile nu au fost inventariate corespunzător.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen.

8) Lucrare nr. 10076/1525/2004 - sesizare formulată de M.M.M.

Au fost invocate aspecte similare, inclusiv ridicarea de bunuri personale neinventariate, conducerea la parchet şi audierea fără avocat.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 261, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

9) Lucrare nr. 10086/1535/2004 - sesizare formulată de O.S.

Aspecte similare (intrarea în forţă, restricţionarea contactelor cu exteriorul, interzicerea părăsirii imobilului, ridicarea de bunuri, inclusiv strict personale, neinventariate, conducerea la parchet, etc.).

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209, art. 247, art. 250, 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

10) Lucrare nr. 10088/1537/2004 - sesizare formulată de P.R.

Aceleaşi aspecte, privind modul de efectuare a percheziţiei, durata acesteia, ridicarea de bunuri neinventariate, transportul cu duba către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea audierii, etc.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

11. Lucrare nr. 10094/1543/2004 - sesizare formulată de P.A.A.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 208 – art. 209, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

12) Lucrare nr. 10100/1549/2004 - sesizare formulată de S.G. C.

Persoana vătămată S.G.C. a fost cel desemnat să asiste la efectuarea percheziţiei, întrucât a învederat procurorului faptul că este împuternicit de proprietar să administreze imobilul respectiv; în linii generale, prin prezenta, S.G.C. a sesizat aproximativ aceleaşi aspecte, suplimentar arătând faptul că a fost injuriat şi agresionat de jandarmi, şi că s-a prezentat a doua zi la medicul legist în vederea examinării.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 208 – art. 209, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

13) Lucrare nr. 11179/1059/2004 - sesizare similară celei de la pct. 12, formulată tot de S.G.C., împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 194, art. 246, art. 247, art. 248, art. 248¹, art. 249, art. 261 şi art. 266 C. pen.

14) Lucrare nr. 10102/1551/2004 - sesizare formulată de S.A. C.

Similar celor de mai sus (pct. 1-11); nu s-a invocat agresionarea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

15) Lucrare nr. 10114/1563/2004 - sesizare formulată de T.A.C.

Similar celor de mai sus.

Suplimentar, persoana vătămată a arătat că, după intrarea în imobil a jandarmilor, aceştia au cerut tuturor celor prezenţi să se culce la pământ; întrucât nu a putut reacţiona suficient de repede la această solicitare imperativă, a fost agresionată de către jandarmi, producându-i-se leziuni.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi magistraţi, indicaţi şi mai sus, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

16) Lucrare nr. 10116/1565/2004 - sesizare formulată de T.T.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca agresionarea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

II) Imobilul din Bucureşti, str. Veseliei.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de D.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s- au înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un număr de 12 sesizări similare, formulate de persoanele care au fost prezente în imobil la momentul descinderii, ori s-au aflat pe stradă în apropierea acestuia.

Similar, lucrările au fost iniţial cartate ca petiţii şi ulterior conexate sub numărul de mai sus.

Aceste sesizări sunt vizibil similare celor de la pct. 1, fiind evidentă redactarea lor organizată, respectiv de către aceleaşi persoane şi aproximativ la acelaşi moment; pentru aceste motive, în continuare se vor expune numai elementele de specificitate.

Astfel:

D Lucrare nr. 10048/1497/2004 - sesizare formulată de C.O. M.

Aceasta a relatat aspecte similare celorlalte sesizări, referitor la pătrunderea în forţă în imobil, restricţionarea deplasărilor în interiorul acestuia pe perioada efectuării percheziţiei, interzicerea luării de contact cu exteriorul prin strângerea tuturor telefoanelor mobile din casă, ridicarea de bunuri, conducerea la parchet în vederea audierii, etc.

Suplimentar, invocă faptul că, pe întreaga perioadă de derulare a acestor evenimente, toate persoanele aflate în imobil au solicitat în mod repetat să li se aducă la cunoştinţă faptele ilicite care justifică această acţiune, şi să li se permită contactarea unui avocat; de asemeni, a arătat că a fost agresionată de către procuror, urmare exprimării de proteste faţă de modul de intrare în imobil.

Sesizarea a fost formulată împotriva procurorilor D.M., C. A.G. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

2) Lucrare nr. 10058/1507/2004 - sesizare formulată de I.M.C.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca exercitarea de violenţe de către procuror.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

3) Lucrare nr. 10060/1509/2004 - sesizare formulată de K.E.C.

Similar celor de mai sus; suplimentar, invocă faptul că, după intrarea jandarmilor în imobil, a fost bruscată de unul dintre aceştia.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi magistraţi, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 10068/1517/2004 - sesizare formulată de L.A.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca agresiunea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

5) Lucrare nr. 10078/1527/2004 - sesizare formulată de N.A.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

6) Lucrare nr. 10080/1529/2004 - sesizare formulată de O.V.L.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 şi art. 267¹ C. pen.

7) Lucrare nr. 10090/1539/2004 - sesizare formulată de P.G.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

8) Lucrare nr. 10104/1553/2004 - sesizare formulată de S.D.

Similar celor de mai sus, suplimentar fiind invocat faptul că ridicarea unui bun personal de valoare (computer palm), nu a fost deloc consemnată în procesul verbal.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 208 – art. 209, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

9) Lucrare nr. 10110/1559/2004 - sesizare formulată de S.C.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

10) Lucrare nr. 10112/1561/2004 - sesizare formulată de Ţ.F.M.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

11 Lucrare nr. 10092/1541/2004 - sesizare formulată de P.B.C.

Aceasta arată că la data respectivă se afla pe stradă, într-un autoturism parcat în dreptul imobilului în care se efectua percheziţia, cu intenţia de a fotografia incidentul.

În acest context, a fost interpelată de către jandarmi, condusă în imobil, unde i-a fost efectuată o percheziţie corporală, i s-au ridicat bunuri personale şi a fost condusă la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea audierii.

Persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorilor D.M., C.G.A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 211, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

12) Lucrare nr. 10118/1567/2004 - sesizare formulată de persoana vătămată T.C.

Similar celor de la pct. 11.

Sesizarea a fost formulată împotriva lui D.M., C.G. A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 211, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

II) Imobilul din Bucureşti, str. Sergent Turturică, sector 5.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de I.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost înregistrate un număr de 4 sesizări, formulate de persoane care au fost prezente în imobil la momentul descinderii.

Similar, şi aceste, lucrări au fost iniţial cartate ca petiţii şi ulterior, conexate sub numărul de mai sus; prin conţinut şi redactare, cu excepţia unor diferenţe nesemnificative de expunere sunt identice celor descrise la pct. I şi II, motiv pentru care, în continuare se vor expune numai elementele diferite de celelalte susţineri.

Principalul element de distincţie îl constituie absenţa oricăror referiri la ridicarea de bunuri neinventariate; este real că persoanele vătămate au contestat motivul pentru care au fost ridicate bunuri cu caracter strict personal (agende, jurnale, etc.), fără însă a susţine că ar fi fost luate fără titlu.

Astfel:

D. Lucrare nr. 10034/1483/2004 - sesizare formulată de A.M.

Aceasta a relatat aspecte similare celorlalte sesizări (pătrunderea în forţă în imobil, restricţionarea deplasărilor în interiorul acestuia pe perioada efectuării percheziţiei, interzicerea luării de contact cu exteriorul prin strângerea tuturor telefoanelor mobile din casă, ridicarea de bunuri, conducerea la parchet în vederea audierii, etc.).

Sesizarea a fost formulată împotriva procurorilor I.A., C.A.G. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (l) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

2) Lucrare nr. 10052/1501/2004 - sesizare formulată de D.P.R.

Similar celor de mai sus; suplimentar, a arătat că, pe parcursul desfăşurării percheziţiei, la imobilul respectiv s-a prezentat un avocat, care a fost în final lăsat să asiste după ce i-a fost ridicat telefonul mobil.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 261 şi art. 266 alin. (l) şi (3) C. pen.

3) Lucrare nr. 10056/1505/2004 - sesizare formulată de H.V.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 1543/C/1911/2004 - sesizare formulată de A.L.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 266 alin. (l) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

IV) Imobilul din Bucureşti, str. Peleaga.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de C.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10098/1547/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată R.I. a învederat aspecte similare (pătrunderea în forţă în imobil, ridicarea de bunuri cu caracter personal, interzicerea contactării altor persoane din exterior, etc.).

În plus, a arătat că, la un moment dat a fost bruscată de către jandarmi, şi că i s-au produs leziuni pentru care însă nu posedă acte medicale.

A solicitat efectuarea de cercetări atât împotriva procurorului care a condus echipa ce a efectuat percheziţia (C.V.), cât şi a procurorilor care au coordonat acţiunea, C.G.A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

V) Imobilul din Bucureşti, str. Teliţa.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de Ş.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-au înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un număr de 2 sesizări, similare, conexate cu celelalte sub numărul de mai sus.

D. Lucrare nr. 10096/1545/2004 - sesizare formulată de P.A.M.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva procurorilor Ş.E., C.G.A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

2) Lucrare nr. 10108/1557/2004 - sesizare formulată de S.E.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

VI) Imobilul din Bucureşti, str. Veseliei.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de G.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10064/1513/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată L.M.C. a învederat aspecte similare (pătrunderea în forţă în imobil, ridicarea de bunuri cu caracter personal, interzicerea contactării altor persoane din exterior, etc.).

A solicitat efectuarea de cercetări atât împotriva procurorului care a condus echipa ce a efectuat percheziţia (G.M.), cât şi a procurorilor care au coordonat acţiunea, C.G.A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

VII) Imobilul din Bucureşti, str. Muşat Constantin.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de B.V.., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10070/1519/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată M.M. a arătat faptul că, la data de 18 martie 2004, în timp ce se afla pe strada M.C., a observat mai multe autovehicule ale jandarmeriei, înţelegând că în zonă se desfăşoară o acţiune de amploare.

Constatându-i-se prezenţa în zonă, a fost interpelat de membrii echipei care efectua percheziţia, ocazie cu care i s-a solicitat să se legitimeze şi i s-a efectuat un control al autoturismului cu care venise.

În aceste condiţii, a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea audierii, şi i s-au ridicat bunuri cu caracter personal.

Persoana vătămată consideră că interpelarea sa, din locul public în care se afla, ridicarea de bunuri şi audierea au fost abuzive şi nejustificate; nu rezultă motivul pentru care M.M. se afla în zonă şi părea interesat de evenimente, dar, în redactare şi conţinut, sesizarea sa este similară celorlalte, fiind întocmită în mod evident în aceleaşi condiţii.

Persoana vătămată M.M. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva membrilor echipei care au efectuat percheziţia şi a procurorilor care au coordonat acţiunea, pentru infracţiunile prevăzute de art. 211, art. 246, art. 250, art. 261 şi art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.

VIII) ImobiluI din Bucureşti, str. Bonea Constantin.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de V.M., inspector principal în cadrul I.G.P.R. - Direcţia cercetări penale (delegat pentru această activitate la data de 17 martie 2004).

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10084/1533/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată O.M. a învederat aspecte similare (pătrunderea în forţă în imobil, ridicarea de bunuri cu caracter personal, interzicerea contactării altor persoane din exterior, etc.).

A solicitat efectuarea de cercetări atât împotriva membrilor echipei care a efectuat percheziţia, cât şi împotriva procurorilor care au coordonat acţiunea, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

IX) Imobilul din Bucureşti, Calea Plevnei.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de D.I., comisar în cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C. O.A. (delegaţie din data de 17 martie 2004).

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au înregistrat 2 sesizări (lucrările nr. l 193/C/1361/2004 şi nr. 10106/1555/2004), ambele formulate de aceeaşi persoană şi prin care s-au sesizat aceleaşi aspecte; lucrările au fost conexate cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată S.R. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva membrilor echipei care a efectuat percheziţia, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 266 alin. (1) C. pen.

În afară de aceste sesizări formulate de persoanele fizice, pe calea unui memoriu înregistrat la data de 28 octombrie 2004, reprezentanţii M.I.S.A. au reiterat susţinerile anterioare, în sensul că ancheta este abuzivă, tendenţioasă şi discriminatorie, iar prezentarea denaturată a faptelor în mass-media afectează în mod grav imaginea publică a mişcării; sub alt aspect, s-a solicitat verificarea situaţiei juridice a bunurilor ridicate la percheziţii, şi restituirea lor imediată.

Sub un prim aspect, în legătură cu întreaga masă a bunurilor (diferite obiecte, valori şi înscrisuri), ridicate la percheziţii, sesizările privesc mai multe aspecte: luarea fără drept, omisiunea inventarierii, omisiunea consemnării în procesele verbale, şi, mai ales, refuzul ulterior de a le restitui.

Or, în condiţiile concrete în care percheziţiile au fost efectuate (imobile cu multe încăperi, multe persoane identificate în interiorul acestora, etc.), inventarierea amănunţită nu ar fi fost posibilă; soluţia adoptată în toate cazurile, de introducere în cutii care au fost sigilate, urmate de desigilare şi inventariere treptată, este corectă.

O mare parte dintre aceste bunuri au fost inventariate şi efectiv restituite posesorilor; o altă parte a rămas în spaţiile de depozitare alocate, deoarece fie inventarierea nu a fost finalizată din diferite motive (volum mare de bunuri, neprezentarea persoanelor convocate să asiste, etc.), fie s-a solicitat opinia unor experţi (O.R.D.A., în cazul casetelor audio-video, una dintre cauze vizând şi încălcarea drepturilor de autor).

În mod repetat, persoanele vătămate au solicitat restituirea bunurilor despre care apreciază că nu pot constitui mijloace materiale de probă; aceste cereri, întemeiate pe prevederile codului de procedură penală, au fost succesiv respinse la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi ulterior de către instanţa de judecată.

Examinând actele care fac dovada traseului urmat de aceste bunuri, se constată că luarea lor nu a fost ilegală, şi, mai ales, nu s-a urmărit imposedarea pe nedrept; în consecinţă, nu se poate reţine ca fiind comise infracţiunile de furt, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., sau tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen. , nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Pe de altă parte, ridicarea de bunuri şi refuzul de a restitui unele dintre ele, nu constituie act abuziv al magistraţilor, întrucât acestea sunt necesare anchetelor în curs de derulare; aprecierea persoanelor vătămate în sensul contrar, că nu pot constitui mijloace materiale de probă nu prezintă relevanţă juridică, atâta vreme cât cercetările nu au fost finalizate; în legătură cu aceste aspecte nu s-au constatat încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, nu au rezultat încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu la participarea procurorilor şi a lucrătorilor de poliţie la efectuarea percheziţiilor domiciliare, coordonarea acestei activităţi la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sau emiterea de autorizaţii de către instanţă; trebuie avut în vedere că întreaga acţiune s-a grefat pe un complex de date, din care, la momentul respectiv, rezulta comiterea de infracţiuni grave, în cadru organizat, fapte cu privire la care în alt mod probatoriile nu se puteau administra neviciat.

Cu excepţia sesizării formulate de persoana vătămată C.O. M. (care a sesizat agresionarea sa de către procuror, faptă pentru care cauza se va disjunge), toţi cei care au invocat exercitarea de violenţe fizice s-au referit la membrii grupelor de jandarmi; aceeaşi situaţie şi în ceea ce priveşte violenţa de limbaj.

Este de precizat faptul că majoritatea persoanelor vătămate care s-au referit la acest aspect au arătat că, după o perioadă de timp, au purtat discuţii cu jandarmii care le asigurau paza, aceştia afirmând că se aşteptau la opoziţie, distrugere de probe, sau violenţă; în acest context, apare drept explicabil motivul pentru care, pe baza datelor deţinute, organele de anchetă au optat pentru o acţiune sincronizată şi în condiţii de maximă conspirare, mai ales în scopul depistării în flagrant a unor infracţiuni.

Or, prin prisma condiţiilor concrete ale anchetei (aflate pe atunci în fază incipientă de administrare de probatorii, dar prin care se impunea şi se urmărea verificarea unor date privind mai multe fapte ilicite grave), nu se poate aprecia că în cauză s-a comis un exces de forţă din partea magistraţilor care au participat efectiv, şi cu atât mai puţin în ceea ce priveşte coordonarea acţiunii; urmează deci a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., întrucât faptele sesizate ca fiind comise de magistraţi ori poliţişti nu există în materialitatea lor.

Mai mult, toate percheziţiile au fost efectuate în prezenţa martorilor asistenţi şi a unuia sau a mai multora dintre cei identificaţi în imobil; procesele verbale întocmite cu aceste ocazii au fost semnate fără obiecţiuni, iar unde acestea au fost formulate s-a procedat la consemnarea lor expresă; într-unui dintre cazuri la o parte din activitate a asistat şi un avocat, iar în multe dintre situaţii înscrisurile au fost semnate de mai multe persoane dintre cele aflate în imobil, nu numai de cel desemnat să asiste la efectuarea percheziţiilor.

În ceea ce priveşte activitatea procurorului D.M., comiterea infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., va fi analizată cu ocazia verificărilor aspectelor sesizate de persoana vătămată C.O.M.

Sub alt aspect, pe calea aceloraşi sesizări, persoanele vătămate au solicitat efectuarea de cercetări şi cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

În legătură cu aceasta, s-a susţinut că activitatea organelor de urmărire penală, prin impactul mediatic intens, mai ales cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, constituie o denaturare şi o denigrare publică a valorilor spirituale de sorginte orientală, precum şi a practicilor şi a imaginii practicanţilor yoga.

Prin aceasta, se consideră că s-a procedat discriminatoriu, şi că de fapt, s-a urmărit şi se urmăreşte dezintegrarea mişcării.

Susţinerile persoanelor vătămate nu sunt fondate, în primul rând, în actualul context legislativ, urmărirea penală a unei persoane juridice nu este legalmente posibilă, dreptul român statuând că numai persoana fizică, individul, poate constitui subiect activ al unei infracţiuni.

În speţă, nu au fost şi nu sunt efectuate cercetări împotriva M.I.S.A. ca persoană juridică de drept privat, ci împotriva persoanelor fizice despre care există date, probe ori indicii temeinice că au comis infracţiuni, profitând de doctrina spirituală „karma yoga”, de structura organizatorică a mişcării, şi/sau de ascendentul moral ori poziţia de autoritate în raport de alţi membri sau simpatizanţi.

Principalul argument invocat de persoanele vătămate este acela că toţi cei cercetaţi fac parte din M.I.S.A.; aspectul nu constituie o dovadă a discriminării, ci îşi are sorgintea în faptul că activitatea ilicită s-a derulat exclusiv în cadrul şi prin structura organizatorică a acestei mişcări.

Din examinarea cauzei rezultă că atât în activitatea de emitere a autorizaţiilor de percheziţie, în efectuarea concretă a acestora, cât şi în întreaga derulare a anchetei, nu se pot reţine restrângeri ale drepturilor persoanelor vătămate, pentru vreunul din criteriile prevăzute de textul de incriminare (naţionalitate, idei religioase, etc.), motiv pentru care în cauză se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

De asemeni, în sarcina lucrătorilor de poliţie şi magistraţilor procurori nu se poate reţine comiterea infracţiunilor de ameninţare, şantaj, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, şi/sau cercetare abuzivă (constând în consemnarea nereală a unor declaraţii, constrângere morală la audieri etc.), întrucât, persoanele vătămate au fost de acord să dea declaraţii, nu au formulat obiecţiuni la semnarea acestora, şi, mai ales, cu ocazia audierilor din data de 18 - 19 martie 2005, nu au recunoscut comiterea de infracţiuni şi nu au oferit informaţii semnificative sau date incriminatorii despre alte persoane.

În aceste condiţii, invocarea constrângerii nu se susţine, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză şi cu privire la aceste infracţiuni, întrucât faptele sesizate nu există.

De asemenea, nu s-a dovedit că s-ar fi comis infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 267¹ C. pen.; conform sesizărilor, aceasta ar consta în reţinerea persoanelor vătămate în imobilele percheziţionate, sub pază armată, restricţionarea deplasării lor şi interzicerea comunicării cu exteriorul, acţiuni urmate de conducerea la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea audierii.

Deşi cazuistica în materie este practic inexistentă, în doctrină s-a statuat că gradul de suferinţă fizică sau psihică produs subiectului pasiv, trebuie să fie peste nivelul unei agresiuni obişnuite; nu este suficientă simpla susţinere a unei persoane că i s-a cauzat o atare suferinţă, ci trebuie dovedit că mijloacele folosite, în mod obiectiv sunt de natură să producă aceste consecinţe.

Or, în speţă, cu excepţia unor violenţe fizice sesizate ca atare, persoanele vătămate au acuzat exclusiv temere şi stări accentuate de stress; consider însă că acestea nu se circumscriu cerinţei legale pentru a constitui infracţiunea prevăzută de art. 267¹ C. pen., motiv pentru care urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale şi cu privire la acesta infracţiune, reţinând că fapta sesizată nu există.

Sub alt aspect, nu se pot considera că există o serie de infracţiuni care nu corespund situaţiei de fapt descrise, astfel: art. 248 C. pen. (nefiind lezat în nici un fel interesul public sau activitatea unei unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen.), art. 248¹ C. pen., art. 249 C. pen. (reţinându-se că nu există încălcare a atribuţiilor de serviciu, indiferent de forma de vinovăţie), art. 264 C. pen. (deoarece, prin respingerea cererilor sau plângerilor formulate în cauză, s-a tins la derularea neviciată a anchetei, neconstituind acte de ajutor dat unui infractor), art. 289 C. pen. (faptă sesizată de D.M. , ca fiind comisă de B.G., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, constând în expunerea unei situaţii de fapt pe care partea o consideră nereală).

De asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 196 C. pen. (constând în efectuarea de înregistrări video, din care s-au difuzat selecţiuni în mass-media), pe considerentul că înregistrarea s-a impus pentru o prezervare a imaginilor de ansamblu, cu atât mai mult cu cât mulţimea de detalii era dificil de consemnat într-un proces verbal complet iar procurorii desemnaţi să efectueze urmărirea penală nu au avut posibilitatea practică de a participa personal la acţiunile din toate locaţiile; în acest context, prin prisma interesului pentru anchetă, acordul persoanelor vătămate nu era necesar.

Selecţiunile de imagini care au fost furnizate către mass-media se circumscriu dreptului pe care îl are opinia publică de a fi informată, cu privire la subiectele de interes, iar informaţiile nu constituie secrete de serviciu, divulgate fără drept.

Pentru aceste motive, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, cu privire la această infracţiune.

La data de 19 aprilie 2004, au fost înregistrate şi un număr de 6 sesizări formulate de persoanele vătămate B.M.E. (lucrare nr. 10040/1489/2004), B.S.C. (lucrare nr. 10042/1491/2004), C.M. (lucrare nr. 10044/1493/2004), C.A. (lucrare nr. 100580/1499/2004), L.R. (lucrare nr. 10062/1511/2004) şi V.A.A. (lucrare nr. 10120/1569/2004), prin care acestea arată faptul că, în timp ce se aflau în „ashram – ul” din Bucureşti, str. Sg. Turturică, o grupă de jandarmi a pătruns violent şi neautorizat în imobil, plecând după aproximativ o oră, timp în care la locaţie s-a prezentat şi un procuror.

În tot acest timp, persoanelor vătămate li s-au interzis deplasările în interiorul imobilului sau în afara acestuia, şi li s-a restricţionat comunicarea prin orice mijloace cu exteriorul.

Cu privire la circumstanţele descrise de aceste părţi vătămate, urmează a se dispune disjungerea cauzei, în vederea completării verificărilor.

de persoanele vătămate La aceeaşi dată s-au înregistrat şi alte 2 sesizări formulate O.D. (lucrare nr. 10082/1531/2004) şi V.R.M. (lucrare nr. 10032/1481/2004), prin care se arată că, la data de 18 martie 2004, în timp ce se aflau pe str. Sălaj, persoanele vătămate au fost interpelate de o grupă de jandarmi, li s-a restricţionat dreptul de deplasare pe o perioadă de aproximativ 30, iar după venirea procurorului li s-a efectuat percheziţie corporală.

În mod similar celor arătate mai sus, cu privire la circumstanţele descrise de cele două părţi vătămate, urmează a se dispune disjungerea cauzei.

De asemenea, se va dispune disjungerea cauzei cu privire la faptele sesizate de toate persoanele vătămate ca fiind comise de către jandarmi, şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

2. Plângerea formulată de petiţionarii mai sus-nominalizaţi împotriva ordonanţei procurorului a fost respinsă prin rezoluţia nr. 11205/256/N/2005 din 14 iulie 2005 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că din actele şi lucrările cauzei rezultă că aspectele sesizate fie nu au caracter infracţional (lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii), fie nu există, motiv pentru care s-a apreciat că soluţia dispusă în cauză este legală şi temeinică, în raport de actele premergătoare efectuate, şi faţă de care petiţionarii nu au precizat aspecte noi în prezenta plângere.

3. La data de 2 august 2005, s-a înregistrat sub nr. 2646/2005 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, plângerea formulată de petiţionarii B.I.M., C.N.R., F.E.S., L.I., M.R.M., M.L., O.S., P.R., P.A., S.A.C., T.A.C., T.T., I.M.C., K.E.C., O.V.L., P.B.C., P.G., S.D., S.C., T.F.M., A.M., D.O.R., E.(H.)V., R.I., P.A.M., S.E., L.M.C., C.O.M., T.C., A.A., M.M.M., S.G.C., N.A., A.L., M.M., O.M., S.Şt.R. şi L.A. împotriva ordonanţei nr. 615/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu ocazia dezbaterilor în acea cauză penală s-a reţinut că excepţia invocată de reprezentantul parchetului la termenul din 26 septembrie 2005, a fost întemeiată.

În conformitate cu art. 29 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiuni săvârşite de judecători şi magistraţi asistenţi de la Înalta Curte, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii D.N.A.

În raport de aceste dispoziţii şi de prevederile art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., competenţa pentru a soluţiona plângerea de faţă revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atâta timp cât obiectul procesului îl reprezintă nelegalitatea soluţiei adoptate de procurorii de la parchetul de pe lângă această instanţă în dosarul nr. 615/P/2004. şi în consecinţă, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşa fiind, prin sentinţa penală nr. 117 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petiţionarii B.I.M., C.N.R., F.E.S., L.I., M.R.M., M.L., O.S., P.R., P.A.A., S.A.C., T.A.C., T.T., I.M.C., K.E.C., O.V.L., P.B.C., P.G., S.D., S.C., T.F.M., A.M., D.O.R., E.(H.)V., R.I., P.A.M., S.E., L.M.C., C.O.M., T.C., A.A., M.M.M., S.G.C., N.A., A.L., M.M., O.M., S.Şt.R. şi L.A. împotriva ordonanţei nr. 615/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Plângerea formulată de petiţionarii mai înainte indicaţi formulată împotriva ordonanţei nr. 615/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul dispoziţiilor art. 278¹ C. proc. pen., urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de la Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 noiembrie 2005.

În esenţă, în plângerea pronunţată, petiţionarii susţin că:

- motivarea ordonanţei procurorului se bazează pe prezumţii şi aprecieri personale;

- niciunul dintre aceştia nu a fost ascultat pentru lămurirea unor aspecte;

- nu a fost audiat nici un martor;

- le-a fost încălcat dreptul la imagine prin prezentarea unor înregistrări video către public şi mass-media;

- le-au fost încălcate drepturile procesuale atât pe parcursul efectuării percheziţiilor şi al audierilor ce au avut loc ulterior;

- au fost ridicate bunuri personale în mod abuziv, practică ce caracterizează şi inventarierea lor şi în consecinţă solicită admiterea acesteia în baza art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen. şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale a tuturor făptuitorilor intimaţi nominalizaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate în sarcina fiecăruia.

5. La termenul de judecată din 26 februarie 2007, petiţionarii B.I.M., M.R.M., I.M.C., S.D., T.F.M., A.M., T.C. şi C.O.M. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. (4), (6) şi (7) C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor ar.16 C. proc. pen., apreciind că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României (egalitatea în drepturi), art. 21 (liberul acces la justiţie), art. 20 alin. (2) (care consacră prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului) şi art. 53 din Constituţia românii (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi), respectiv, art. 6 din C.E.D.O., care reglementează dreptul la un proces echitabil.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut, în esenţă că, textele de lege criticare nu permit celui care a formulat plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată:

- să administreze proba cu martori, soluţionarea plângerii urmând a se face doar pe baza actelor dosarului şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate;

- să îşi valorifice dreptul de a solicita despăgubiri civile, precum şi dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a părţilor responsabile civilmente, câtă vreme în astfel de cauze, nu se citează, potrivit art. 278¹alin. (4) C. proc. pen., decât persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea, încălcându-se astfel dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrate de normele constituţionale şi de C.E.D.O.

Faţă de cele menţionate s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de petiţionarii B.I.M., M.R.M., I.M.C., S.D., T.F.M., A.M., T.C. şi C.O.M., privind dispoziţiile art. 278¹ alin. (4), (6) şi (7) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 16 C. proc. pen.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, privind plângerea formulată de petiţionarii B.I.M., C.N.R., F.E.S., L.I., M.R.M., M.L., O.P.S., P.R., P.A.A., S.A.C., T.A.C., T.T., I.M.C., K.E.C., O.V.L., P.B.C., P.G., S.D., S.C., T.F.M., A.M., D.O.R., E.(H.)V., R.I., P.A.M., S.E., L.M.C., C.O.M., T.C., A.A., M.M.M., S.G.C., N.A., A.L.,M.M., O.M., S.R. şi L.A. împotriva ordonanţei nr. 615/P/2004 din 16 mai 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimite dosarul la Curtea Constituţională.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate mai sus-descrisă, Curtea Constituţională a statuat că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispoziţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispus cu respectarea dispoziţiilor legale.

Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., nu încalcă prevederile constituţionale şi dispoziţiile internaţionale invocate în motivarea excepţiei, legiuitorul reglementând instituţia plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ca un răspuns la necesitatea garantării unei exercitări neîngrădite a dreptului de acces liber la justiţie al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278¹ alin. (4) şi alin. (6) C. proc. pen. (care prevăd persoanele care se citează la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată), ori ale art. 16 din acelaşi cod (privind introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente) nu încalcă prevederile constituţionale invocate, ele reprezentând o garanţie a realizării dreptului de acces liber la justiţie.

Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, precum şi a unor reguli privitoare la persoanele care se citează în astfel de cauze, respectiv persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penal, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângere, ori regula conform căreia singurele probe admise sunt înscrisuri noi, este realizată de legiuitor în exercitare competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor neinteresaţi, de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi modalităţile instituite de lege.

Curtea constată că dispoziţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 (M. Of. nr. 162/21.02.2006), Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Aşa fiind, prin decizia nr. 580 din 7 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 477/D/2007 a Curţii Constituţionale s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278¹ alin. (4), (6) şi (7) C. proc. pen., excepţie ridicată de B.I.M., M.R.M., I.M.C., S.D., T.F.M., A.M., T.C. şi C.O.M., în dosarul nr. 22345/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

6. Verificând ordonanţa nr. 615/P/2004 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor depuse la această instanţă, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarii B.I.M., C.N.R., F.E.S., L.I., M.R.M., M.L., O.S., P.R., P.A.A., S.A.C., T.A.C., T.T., I.M.C., K.E.C., O.V.L., P.B.C., P.G., S.D., S.C., T.F.M., A.M., D.O.R., E.(H.)V., R.I., P.A.M., S.E., L.M.C., C.O.M., T.C., A.A., M.M.M., S.G.C., N.A., A.L., M.M., O.M., S.R. şi L.A. se priveşte, ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare şi urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu urmarea menţinerii soluţiei din ordonanţa atacată.

Cu titlu de premisă în demersul propriu analitic se reţine că totalitatea plângerilor petenţilor se circumscriu actelor de urmărire penală desfăşurate în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti finalizat prin rechizitoriul scris din data de 13 august 2004.

Din evaluarea acelor acte de urmărire penală rezultă că la data de 6 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că persoane din cadrul M.I.S.A. (membri sau simpatizanţi), au comis infracţiuni; pe de o parte, s-a reţinut că există indicii despre comiterea unor fapte ilicite de natură fiscală sau care vizează dreptul de proprietate intelectuală şi, pe de altă parte, despre infracţiuni de crimă organizată şi spălare de bani.

Această sesizare s-a întemeiat pe informaţii furnizate de serviciile naţionale specializate, pe baza unei monitorizări desfăşurate în perioada 2002 - 2003, inclusiv prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice; până în prezent, numai o parte a acestui material informativ a fost desecretizat, restul prezentând clasificare „strict secret de importanţă deosebită” [(art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 585/2002)] şi interesând ancheta în alte dosare.

Aceste percheziţii au fost efectuate în perioada 18 - 19 martie 2004, ocazie cu care, din fiecare imobil au fost ridicate cantităţi semnificative de bunuri, de categorii diferite (înregistrări audio-video, medii de stocare a materialului informatic, înscrisuri, valori, etc.).

Având în vedere natura deosebită a cauzei, complexitatea şi diversitatea de aspecte a căror verificare se impune, prin prisma multitudinii de date privind comiterea unor genuri diferite de infracţiuni, cauza s-a disjuns prin rezoluţii succesive ale procurorului (emise la 12 februarie 2004, 5 aprilie 2004, 18 mai 2004, 3 august 2004), constituindu-se mai multe dosare separate; în acest mod s-a constituit un dosar privind infracţiuni contra siguranţei naţionale (dosar nr. 1435/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, referitor la deţinerea neautorizată a unor mijloace de interceptare şi a altor bunuri similare de provenienţă incertă), altul având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală gravă (dosar nr. l387/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, referitor la instalarea sau evoluţia nefavorabilă a unor afecţiuni psihice la practicanţii yoga), un altul privind infracţiunile de crimă organizată, trafic de persoane, evaziune fiscală şi spălare de bani, prin intermediul unor societăţi comerciale aparţinând membrilor sau simpatizanţilor M.I.S.A. (dosar nr. 105/P/2004 al D.I.I.C.O.T.), corupţie sexuală, răspândire de materiale pornografice, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, etc. (dosar nr. 2142/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, devenit dosar nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T.); pentru o serie de fapte de acelaşi gen, comise pe raza de competenţă teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost investită această unitate.

Prin rechizitoriul nr. 720/P/2003 din 13 august 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (procurori C.V. şi C.A.G.), s-a dispus trimiterea lor în judecată după cum urmează:

- F.F.Z. - pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificat;

- F.M.M. - pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (l) C. pen.

Dosarul se află pe rolul instanţei, nefiind încă soluţionat.

Aceleaşi aspecte sunt invocate chiar şi de D.M., minora în cauză; aceasta a solicitat, de asemeni, efectuarea de cercetări împotriva tuturor persoanelor (magistraţi, lucrători de poliţie şi jandarmi) care, într-un fel sau altul, au participat la efectuarea cercetărilor în cauză (2 sesizări, înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la data de 3 martie 2005, iniţial adresate secţiei de inspecţie).

Din acest punct de vedere, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale şi ulterior, trimiterea în judecată a inculpaţilor B.G., F.F.S. şi F.M.M., s-a realizat în concordanţă cu materialul probator administrat în cursul acelei urmăriri penale şi în baza unui examen critic al acestuia întemeiat pe propria conştiinţă profesională a magistraţilor procurori B.G., C.A., se apreciază că, întrucât nu se poate reţine că aceiaşi procurori ar fi cunoscut că sus-menţionaţii inculpaţi ar fi fost nevinovaţi în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale a lor pentru infracţiunea de represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen., pe considerentul că fapta imputată nu există.

A fortiori sunt argumentele că la audierea iniţială, în calitate de parte vătămată, a minorei D.M., având în vedere vârsta acesteia şi natura faptelor cercetate, a fost convocat un ofiţer psiholog, pentru a asista la consemnarea declaraţiei; acesta a întocmit ulterior un raport cu privire la modul de derulare a audierii, prin care a arătat că persoana în cauză a dat declaraţii în condiţii de liberă voinţă.

Pe un alt palier, relativ la infracţiunile imputate făptuitorilor nominalizaţi cu privire la percheziţiile domiciliare efectuate, în perioada 18-19 martie 2004, se impune făcută precizarea că autorizaţia de percheziţie a fost solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform legii, de la Tribunalul Bucureşti; pe baza examinării actelor efectuate până la acel moment, prin încheierea pronunţată la data de 16 martie 2004 în dosarul nr. 1480/2004 al secţiei I penale (judecător S.L.), s-a autorizat efectuarea de percheziţii domiciliare (autorizaţie nr. 63 din 16 martie 2004) şi ridicarea mediilor de stocare a datelor informatice (autorizaţia nr. 64 din 16 martie 2004) la un număr de 16 imobile (15 amplasate pe raza municipiului Bucureşti şi unul în Iaşi).

Încheierea de admitere a cererii şi autorizaţiile de percheziţie au fost emise în condiţiile legii, nefiind constatate încălcări ale prevederilor aplicabile în această materie.

Astfel:

1) Lucrare nr. 752/C/819/2004, iniţial adresată Guvernului României, prin care M.I.S.A. contestă legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în special faţă de B.G.; de asemeni, pe această cale s-a solicitat antrenarea răspunderii penale a persoanelor care au dispus sau coordonat percheziţiile domiciliare, ori au participat efectiv la acestea, întreaga acţiune fiind calificată ca abuzivă, nejustificată şi discriminatorie;

2) Lucrare nr. 1749/C/984/2004 (2 sesizări similare, una iniţial adresată G.R.), prin care au fost invocate aceleaşi aspecte;

3) Lucrare nr. 10333/710/2004, idem;

4) Lucrare nr. 1606/C/2061/2004, iniţial adresată fostei secţii de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, prin care sunt sesizate aspecte similare;

5) Lucrare nr. 928/C/l 119/2004, memoriu formulat de A.A. – C.H. - Comitetul Helsinki, la sesizarea M.I.S.A.; aspecte similare, cu accent pe încălcarea drepturilor omului, şi pe activitatea unităţilor de jandarmi şi a lucrătorilor S.R.I.;

Memoriul cuprinde o serie de consideraţii proprii privind activitatea organelor judiciare şi faptul că mass-media a preluat în mod necritic informaţii denaturate;

Pe calea prezentelor sesizări, s-a contestat într-o mai mică măsură legalitatea autorizării, criticându-se mai ales temeinicia acesteia.

Examinând cauza, rezultă că aceste susţineri nu sunt fondate.

În consecinţă, existând relativ puţine date din interior, modul de viaţă şi activitatea concretă din „ashram-uri” nu putea fi integral stabilită rară intrarea efectivă în aceste imobile.

Cum, în consecinţa, celor mai sus expuse se configurează legalitatea şi temeinicia măsurii de autorizare a percheziţiei de către făptuitorul S.L., judecător la Tribunalul Bucureşti prin conformare la dispoziţiile legale şi procedural penale în materie (art. 100 şi urm. C. proc. pen.) şi coroborat cu inexistenţa unor acte de încălcare a atribuţiilor de serviciu, cu urmarea socialmente periculoasă a cauzării unor vătămări a intereselor legale ale petiţionarilor indicaţi (cerinţă impusă de dispoziţiile art. 246 C. pen.) şi/sau a îngrădirii folosinţei sau exercitării drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de opinie şi convingeri (cerinţă impusă de dispoziţiile art. 247 C. pen.), Înalta Curte are în vedere că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale a acestui intimat făptuitor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., întrucât faptele nu există.

Cu referire la activităţile efective de percheziţii domiciliare din nou cu titlu de premisă, se impun următoarele precizări defalcat corespunzător locaţiilor unde acestea au fost întreprinse:

Imobilul din Bucureşti, str. Peleaga.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de O.N., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Aceste lucrări au fost iniţial cartate ca petiţii conform O.G. nr. 27/2002;

Astfel:

D. Lucrare nr. 10036/1485/2004 - sesizare formulată de A.A.

În concret, au fost sesizate următoarele aspecte:

- faptul că toate persoanele aflate în imobil au fost filmate, fără acordul lor, fiind obligate să îşi decline identitatea;

- faptul că, la această unitate, persoana vătămată a fost audiată fără a i se asigura asistenţă juridică.

În raport de situaţia de fapt anterior expusă, persoana vătămată A.A. a invocat ca încadrare juridică prevederile art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

2) Lucrare nr. 10098/1487/2004 - sesizare formulată de B.I.M.

Prin calea prezentei, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 – art. 209 şi art. 247 C. pen.

3) Lucrare nr. 10046/1495/2004 - sesizare formulată de C.N. R.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - 209, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 10054/1503/2004 - sesizare formulată de F.E. S.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - 209, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261 şi art. 267¹ C. pen.

5) Lucrare nr. 10066/1515/2004 - sesizare formulată de L.I.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - 209, art. 246, art. 250 şi art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.

6) Lucrare nr. 10072/1521/2004 - sesizare formulată de M.R.M.

Aspectele învederate sunt similare, în referire la modul de efectuare a percheziţiei, ridicarea de bunuri personale, conducerea la parchet în vederea audierii, etc.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 - 209, art. 247, art. 250, art. 266 şi art. 267¹ C. pen.

7) Lucrare nr. 10074/1523/2004 - sesizare formulată de M.L.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen.

8) Lucrare nr. 10076/1525/2004 - sesizare formulată de M.M.M.

Au fost invocate aspecte similare, inclusiv ridicarea de bunuri personale neinventariate, conducerea la parchet şi audierea fără avocat.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 261, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

9) Lucrare nr. 10086/1535/2004 - sesizare formulată de O.S.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208- 209, art. 247, art. 250, 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

10) Lucrare nr. 10088/1537/2004 - sesizare formulată de P.R.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

11 Lucrare nr. 10094/1543/2004 - sesizare formulată de P.A.A.

Similar celor de mai sus.

12) Lucrare nr. 10100/1549/2004 - sesizare formulată de S.G. C.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 208 – art. 209, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

14) Lucrare nr. 10102/1551/2004 - sesizare formulată de S.A. C.

Similar celor de mai sus (pct. 1-11); nu s-a invocat agresionarea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

15) Lucrare nr. 10114/1563/2004 - sesizare formulată de T.A.C.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi magistraţi, indicaţi şi mai sus, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

1 6) Lucrare nr. 10116/1565/2004 - sesizare formulată de T.T.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca agresionarea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

II) Imobilul din Bucureşti, str. Veseliei.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de D.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004, s- au înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un număr de 12 sesizări similare, formulate de persoanele care au fost prezente în imobil la momentul descinderii, ori s-au aflat pe stradă în apropierea acestuia.

Similar, lucrările au fost iniţial cartate ca petiţii şi ulterior conexate sub numărul de mai sus.

Astfel:

D. Lucrare nr. 10048/1497/2004 - sesizare formulată de C.O. M.

2) Lucrare nr. 10058/1507/2004 - sesizare formulată de Ion M.C.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca exercitarea de violenţe de către procuror.

3) Lucrare nr. 10060/1509/2004 - sesizare formulată de K.E.C.

Similar celor de mai sus; suplimentar, invocă faptul că, după intrarea jandarmilor în imobil, a fost bruscată de unul dintre aceştia.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi magistraţi, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 10068/1517/2004 - sesizare formulată de L.A.

Similar celor de mai sus, fără a se invoca agresiunea fizică.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

5) Lucrare nr. 10078/1527/2004 - sesizare formulată de N.A.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

6) Lucrare nr. 10080/1529/2004 - sesizare formulată de O.V.L.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 şi art. 267¹ C. pen.

7) Lucrare nr. 10090/1539/2004 - sesizare formulată de P.G.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

8) Lucrare nr. 10104/1553/2004 - sesizare formulată de S.D.

Similar celor de mai sus, suplimentar fiind invocat faptul că ridicarea unui bun personal de valoare (computer palm), nu a fost deloc consemnată în procesul verbal.

9) Lucrare nr. 10110/1559/2004 - sesizare formulată de S.C.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

10) Lucrare nr. 10112/1561/2004 - sesizare formulată de Ţ.F.M.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 196, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

lD Lucrare nr. 10092/1541/2004 - sesizare formulată de P.B.C.

Aceasta arată că la data respectivă se afla pe stradă, într-un autoturism parcat în dreptul imobilului în care se efectua percheziţia, cu intenţia de a fotografia incidentul.

12) Lucrare nr. 10118/1567/2004 - sesizare formulată de persoana vătămată T.C.

Similar celor de la pct. 11.

Sesizarea a fost formulată împotriva lui D.M., C.G. A. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 211, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (1) şi art. 267¹ C. pen.

III) Imobilul din Bucureşti, str. Sergent Turturică.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de I.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Astfel:

D. Lucrare nr. 10034/1483/2004 - sesizare formulată de A.M.

2) Lucrare nr. 10052/1501/2004 - sesizare formulată de D.P.R.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 261 şi art. 266 alin. (1) şi (3) C. pen.

3) Lucrare nr. 10056/1505/2004 - sesizare formulată de H.V.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

4) Lucrare nr. 1543/C/1911/2004 - sesizare formulată de A.L.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 266 alin. (1) şi (3) şi art. 267¹ C. pen.

IV) Imobilul din Bucureşti, str. Peleaga.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de C.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În plus, a arătat că, la un moment dat a fost bruscată de către jandarmi, şi că i s-au produs leziuni pentru care însă nu posedă acte medicale.

V) Imobilul din Bucureşti, str. Teliţa.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de Ş.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

D Lucrare nr. 10096/1545/2004 - sesizare formulată de P.A.M.

Similar celor de mai sus.

2) Lucrare nr. 10108/1557/2004 - sesizare formulată de S.E.

Similar celor de mai sus.

Sesizarea a fost formulată împotriva aceloraşi persoane, pentru infracţiunile prevăzute de art. 193, art. 246, art. 247, art. 250, art. 261, art. 266 alin. (l) şi art. 267¹ C. pen.

VI) Imobilul din Bucureşti, str. Veseliei.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de G.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

VII) Imobilul din Bucureşti, str. Muşat Constantin.

Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de către echipa condusă de B.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10070/1519/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe această cale, persoana vătămată M.M. a arătat faptul că, la data de 18 martie 2004, în timp ce se afla pe strada Muşat Constantin, a observat mai multe autovehicule ale jandarmeriei, înţelegând că în zonă se desfăşoară o acţiune de amploare.

În aceste condiţii, a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea audierii, şi i s-au ridicat bunuri cu caracter personal.

VIII) ImobiluI din Bucureşti, str. Bonea Constantin.

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la data de 19 mai 2004 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o singură sesizare (lucrare nr. 10084/1533/2004), conexată cu celelalte sub numărul de mai sus.

IX) Imobilul din Bucureşti, Calea Plevnei către echipa condusă de D.I., comisar în cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C. O.A. (delegaţie din data de Percheziţia a fost efectuată la data de 18 martie 2004, de 17 martie 2004).

În legătură cu modul de efectuare a acestei activităţi, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au înregistrat 2 sesizări (lucrările nr. 1 193/C/1361/2004 şi nr. l0106/1555/2004), ambele formulate de aceeaşi persoană şi prin care s-au sesizat aceleaşi aspecte; lucrările au fost conexate cu celelalte sub numărul de mai sus.

Pe de altă parte, ridicarea de bunuri şi refuzul de a restitui unele dintre ele, nu constituie un act abuziv al magistraţilor procurori, întrucât acestea sunt necesare anchetelor în curs de derulare; aprecierea persoanelor vătămate în sensul contrar, că nu pot constitui mijloace materiale de probă nu prezintă relevanţă juridică, atâta vreme cât cercetările nu au fost finalizate; în legătură cu aceste aspecte nu s-au constatat încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, nu au rezultat încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu ale procurorilor şi lucrătorilor de poliţie la efectuarea percheziţiilor domiciliare, coordonarea acestei activităţi la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sau emiterea de autorizaţii de către instanţă; trebuie avut în vedere că întreaga acţiune s-a grefat pe un complex de date, din care, la momentul respectiv, rezulta comiterea de infracţiuni grave, în cadru organizat, fapte cu privire la care în alt mod probatoriile nu se puteau administra neviciat.

Aşa fiind, rezultă că în mod legal, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraţilor procurori şi a lucrătorilor de poliţie nominalizaţi mai sus, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. şi, respectiv, cea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., întrucât neprobându-se excesul de forţă în ceea ce priveşte coordonarea acţiunii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procuror G.B., ori în ceea ce priveşte efectiva participare la percheziţiile descrise, precum şi pe de altă parte întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de petiţionari de către magistraţii procurori şi poliţiştii ce le-au întreprins s-a reţinut justificat că faptele penale enunţate nu există în materialitatea lor.

Argumentul consistent este acela că toate percheziţiile au fost efectuate în prezenţa martorilor asistenţi şi a unuia sau a mai multora dintre cei identificaţi în imobil; procesele verbale întocmite cu aceste ocazii au fost semnate fără obiecţiuni, iar unde acestea au fost formulate s-a procedat la consemnarea lor expresă; într-unui dintre cazuri la o parte din activitate a asistat şi un avocat, iar în multe dintre situaţii înscrisurile au fost semnate de mai multe persoane dintre cele aflate în imobil, nu numai de cel desemnat să asiste la efectuarea percheziţiilor.

Dintr-un alt punct de vedere petiţionarii sus indicaţi au solicitat efectuarea de cercetări şi cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

Prin aceasta, se consideră că s-a procedat discriminatoriu, şi că de fapt, s-a urmărit şi se urmăreşte dezintegrarea mişcării.

În consecinţa celor menţionate se reţine că în mod legal prin ordonanţa atacată s-a dispus, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., neînceperea urmăririi penale datorat inexistenţei acestei fapte în materialitatea sa.

Concomitent, în mod justificat de datele speţei s-a dispus prin aceeaşi ordonanţă a procurorului că în sarcina funcţionarilor de poliţie cu statut special şi a magistraţilor procurori deja nominalizaţi nu se poate reţine comiterea infracţiunilor de ameninţare, şantaj, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, şi/sau cercetare abuzivă (constând în consemnarea nereală a unor declaraţii, constrângere morală la audieri etc.), întrucât, persoanele vătămate au fost de acord să dea declaraţii, nu au formulat obiecţiuni la semnarea acestora, şi, mai ales, cu ocazia audierilor din data de 18 - 19 martie 2005, nu au recunoscut comiterea de infracţiuni şi nu au oferit informaţii semnificative sau date incriminatorii despre alte persoane.

În aceste condiţii, invocarea constrângerii nu se susţine, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale în cauză şi cu privire la aceste infracţiuni, întrucât faptele sesizate nu există.

Cu o altă proiecţie a plângerilor originare formulate de petiţionari, Înalta Curte reţine că examenul complet şi convingător al actelor premergătoare efectuate de procurorul investit cu cercetarea lor a stabilit inexistenţa unor alte infracţiuni imputate prin prisma situaţiei de fapt ce era iniţial reclamată.

Din acest punct de vedere, deoarece nu a fost lezat în nici un fel interesul public sau activitatea unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia, se certifică ca justificată constatarea inexistenţei infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., imputată procurorilor C.A.G., C.V., O.N., B.V. şi I.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorilor Ş.E. şi G.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi lucrătorilor de poliţie I.D. şi V.M.

Cu acelaşi tip de motivare se reţine şi inexistenţa infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, datorat şi aspectului inexistenţei urmării imediate specifice (consecinţele deosebit de grave aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 146 C. pen.) imputată aceloraşi făptuitori deja arătaţi mai înainte.

De altfel, datorat inexistenţei vreunei încălcări a atribuţiilor de serviciu dar şi formei specifice de vinovăţie, respectiv culpa nu există în sarcina sus-menţionaţilor intimaţi făptuitori nici infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. Suplimentar, pentru făptuitorul procuror B.G., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu se poate reţine în sarcina acestuia existenţa în materialitatea ei a infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece prin respingerea cererilor sau plângerilor petenţilor formulate în cauză, acele soluţii nu desemnează acte de ajutor dat unui infractor ci erau dispuse în consonanţă cu mijloacele de probă ale cauzei penale ce se instrumenta.

Sub un alt aspect nu există în sarcina acestui intimat făptuitor nici infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., imputată de petiţionara D.M. pe considerentul că procurorul B.G. a expus o situaţie de fapt nereală, întrucât primul a atestat fapte şi împrejurări desprinse din materialul probator ce se administra în dosarul nr. 720/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În sfârşit, în mod legal şi temeinic prin ordonanţa atacată nr. 615/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a stabilit că nu sunt întrunite nici în planul laturii obiective, nici al celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 196 C. pen. (constând în efectuarea de înregistrări video, din care s-au difuzat selecţiuni în mass-media), pe considerentul că înregistrarea s-a impus pentru o prezervare a imaginilor de ansamblu, cu atât mai mult cu cât mulţimea de detalii era dificil de consemnat într-un proces verbal complet iar procurorii desemnaţi să efectueze urmărirea penală nu au avut posibilitatea practică de a participa personal la acţiunile din toate locaţiile; în acest context, prin prisma interesului pentru anchetă, acordul persoanelor vătămate nu era necesar.

Urmează ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să se dispună obligarea petiţionarilor la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii B.I.M., C.N.R., F.E.S., L.I., M.R.M., M.L., O.S., P.R., P.A.A., S.A.C., T.A.C., T.T., I.M.C., K.E.C., O.V.L., P.B.C., P.G., S.D., S.C., Ţ.F.M., A.M., D.O.R., E.(H.)V., R.I., P.A.M., S.E., L.M.C., C.O.M., T.C., A.A., M.M.M., S.G.C., N.A., A.L., M.M., O.M., S.Şt.R. şi L.A. împotriva ordonanţei nr. 615/P/2004 din 16 mai 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine ordonanţa atacată.

Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 202/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 282/2008. Penal. Plângere fond. Fond

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 282/2008. Penal. Plângere fond. Fond