ICCJ. Decizia nr. 1135/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1135/2009
Dosar nr. 3867/1/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 17768 la 30 aprilie 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie sub nr. 3867/1/2009 la 5 mai 2009, petiţionarul N.A. a formulat plângere în condiţiile art.2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 34/C2/967/VIII/1/2009 pe motiv că nu i-au fost solicitate probe pentru ca sesizarea sa să îndeplinească condiţiile de formă prev. de art. 222 C. proc. pen.
S-a ataşat prezentei plângeri dosarul nr. 34/C2/967/VIII/1/2009.
La termenul de judecată din 5 iunie 2009 au lipsit petiţionarul N.A.
Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părţilor, în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii, ca inadmisibilă, întrucât nu vizează o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând plângerea formulată de petiţionarul N.A. constată că aceasta priveşte rezoluţia din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care în baza art. 221 şi art. 222 C. proc. pen., i s-a respins sesizarea, ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea soluţiei.
Petiţionarul N.A. la 4 februarie 2009 a adresat Tribunalului Bucureşti un memoriu prin care a chemat în judecată prim-procurorul general al României pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât „are culpa sustragerii de la înregistrare a unei plângeri penale.
Prin adresa nr. 252/BIRP/2009, Tribunalul Bucureşti a trimis sesizarea petiţionarului N.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că plângerea formulată de A.N. este informă, neputând fi apreciată ca atare în sensul normelor de procedură (nu descrie fapta, nu indică mijloacele de probă) şi întrucât nu oferă date concrete despre fapte care ar putea constitui infracţiuni nu poate opera nici sesizarea din oficiu.
Art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevede că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Prin aceste dispoziţii s-a instituit limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale. Apare evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului s-au efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.
Aceste reglementări asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului de acces la justiţie, în conformitate cu disp. art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prev. de art. 6 din CEDO.
Or, în speţă rezoluţia din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. 34/C2/967/VIII/1/2009 nu priveşte neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale în sensul disp. art. 2781C. proc. pen., astfel încât aceasta nu este supusă plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege, motiv pe care, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă ŞT E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul N.A. împotriva rezoluţiei nr. 34/C2/967/VIII/1/2009 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1164/2009. Penal → |
|---|
