ICCJ. Decizia nr. 1164/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1164/2009
Dosar nr. 3825/1/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanţe la 4 mai 2009, petentul R.V., a înţeles să atace, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., rezoluţia nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.G. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, S.A. procuror la aceiaşi unitate de parchet şi E.I.F. procuror la DNA, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În esenţă, pe petent îl nemulţumeşte faptul că s-a tergiversat soluţionarea cauzei, iar urmărirea penală a fost efectuată „pentru a muşamaliza şi favoriza pe notarul public O., situaţie în care procurorii nu au avut în vedere paguba materială suferită de petent şi fraţii săi".
Prin rezoluţia nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009, pronunţată de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori B.G., S.A. şi E.I.F. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut de procuror că petentul este nemulţumit că soluţionarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 şi nr. 1070/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost tergiversată până la îndeplinirea termenului de prescripţie.
În motivarea soluţiei procurorul de caz a constatat că nu sunt indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât, soluţiile au fost confirmate ca legale şi temeinice – pe calea controlului judiciar efectuat conform art. 2781 C. proc. pen. Tot astfel, actele procesuale întocmite de către procurorii reclamaţi nu sunt susceptibile de „îndeplinire defectuoasă" în sensul neglijenţei în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În respectarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat plângerea petentului împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a intimaţilor şi prin rezoluţia nr. 2731/1487/II/2/2009 din 30 martie 2009 a respins-o, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-au reţinut aceleaşi împrejurări, concluzionându-se că faptele reclamate nu există.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a sesizat Înalta Curte cu o plângere împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz faţă de magistraţii cercetaţi pentru mai multe infracţiuni, respectiv art. 246, art. 248, art. 2481, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Procedând la soluţionarea ei în contextul prevederilor arătate se constată următoarele:
În esenţă, petentul este nemulţumit de împrejurarea că soluţionarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 şi nr. 1070/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost tergiversată până la împlinirea termenului de prescripţie.
Analizând actele premergătoare existente în cauză se constată pe de o parte că acestea nu au fost comise de intimaţi, iar pe de altă parte, că rezoluţiile emise de intimaţi s-au plasat obiectiv după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi au fost confirmate în mod definitiv, prin controlul judiciar efectuat în cauză.
De altfel, aşa cum corect a constatat şi procurorul, motivele de nemulţumire ale petentului nu constituie premise ale săvârşirii unor infracţiuni, pentru că acesta nu reclamă fapte concrete de încălcarea legii în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către magistraţii reclamaţi.
Şi desigur, accesul liber la justiţie se realizează şi prin instituirea procedurii speciale reglementată prin art. 2781 C. proc. pen. şi prin care s-a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-şi apăra interesele şi a solicita înlăturarea unor încălcări, dar, în nici un caz urmarea acestei proceduri nu poate constitui o cale de atac paralelă, neprevăzută de lege.
Cât priveşte termenul de prescripţie se constată că, în raport de 26 octombrie 1998 dată la care a fost întocmit certificatul de moştenitor de către notarul public O.A. şi care este contestat de petent, acesta se împlinise anterior datelor de 18 iulie 2007 şi respectiv, 21 august 2007 când au fost întocmite de intimaţi rezoluţiile ce-l nemulţumesc pe petent.
În aceste condiţii, intimaţilor magistraţi nu li se poate imputa nici pierderea termenului prin tergiversarea soluţionării cauzei, atâta timp cât rezoluţiile respective au fost emise obiectiv după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., după cum nici alte fapte, atâta timp cât aceştia au acţionat în virtutea sarcinilor de serviciu şi cu respectarea legii.
Drept urmare, faţă de cele ce preced rezultă că faptele reclamate nu există, aspect sub care atât soluţia de neînceperea urmăririi penale cât şi temeiul ei juridic sunt corecte, urmând a fi menţinute ca legale şi temeinice, prin respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petent, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă ŞT .
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1198/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
