ICCJ. Decizia nr. 1752/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1752/2009
Dosar nr. 69/39/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 21 din 25 februarie 2009 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate plângerile formulate de petenţii P.C. şi P.E. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 19/P/2008 din 6 noiembrie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava faţă de intimata I.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că petenţii au formulat în calitate de persoane vătămate o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de judecătorul I.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapta constând în soluţionarea abuzivă a unor dosare civile în care petenţii au fost implicaţi.
După efectuarea actelor premergătoare parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât aceasta nu a săvârşit nicio faptă penală, nedovedindu-se că şi-ar fi exercitat în mod abuziv şi defectuos îndatoririle de serviciu cu prilejul soluţionării cauzelor civile la care s-au referit petenţii, cauzându-le acestora vreo vătămare a intereselor legale.
Prima instanţă a constatat că situaţia de fapt expusă în rezoluţiile parchetului a fost corect reţinută, rezultând fără dubiu că în cauză fapta imputată nu există, intimata exercitându-şi atribuţiile funcţiei de magistrat în limitele legii.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă au declarat recurs petenţii care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi au reiterat susţinerile invocate în plângerea penală, solicitând „sancţionarea intimatei-magistrat I.L.”.
Recursurile declarate de petiţionari sunt nefondate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul că intimata şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile cu prilejul soluţionării cauzelor civile în care petenţii au fost implicaţi.
Împrejurarea că petiţionarii sunt nemulţumiţi de hotărârile pronunţate în cauzele respective nu este de natură să atragă răspunderea penală a magistratului în condiţiile în care nu s-a dovedit că acesta ar fi comis faptele imputate, iar soluţiile pronunţate au fost verificate şi menţinute de către instanţele de control judiciar cu ocazia soluţionării căilor de atac exercitate.
Pe de altă parte se reţine că potrivit legii, în exercitarea funcţiei judecătorul este independent şi se supune numai legi şi conştiinţei sale, iar potrivit art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 exercitarea drepturilor oricăror persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, în raport cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti care sunt supuse doar căilor legale de atac.
Revenind la cauză este de observat că în realitate petiţionarii, nemulţumiţi de soluţiile pronunţate de către intimată, în calitatea sa de magistrat, încearcă să obţină pe calea unei plângeri penale împotriva acesteia desfiinţarea hotărârii pronunţate în cauzele civile la care se referă, ceea ce este inadmisibil potrivit dispoziţiilor legale invocate.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată de prima instanţă, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionari este corectă, astfel că recursurile declarate apar ca neîntemeiate urmând ca Înalta Curte să le respingă ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.C. şi P.E. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 458/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
